Rome Establishes the Vision - Number Three

Și El va ședea ca un topitor și lămuritor al argintului; îi va curăți pe fiii lui Levi și îi va lămuri ca pe aur și ca pe argint, pentru ca ei să aducă Domnului o jertfă în dreptate. Atunci jertfa lui Iuda și a Ierusalimului va fi plăcută Domnului, ca în zilele de odinioară și ca în anii de demult. Maleahi 3:3, 4.

Iisus le-a spus deschis: „Sunt unii dintre voi care nu cred”, și a adăugat: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl Meu.” El dorea ca ei să înțeleagă că, dacă nu erau atrași spre El, aceasta se datora faptului că inimile lor nu erau deschise Duhului Sfânt. „Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate cunoaște, pentru că ele se discern duhovnicește.” 1 Corinteni 2:14. Prin credință, sufletul contemplă slava lui Iisus. Această slavă este ascunsă, până când, prin Duhul Sfânt, credința se aprinde în suflet.

Prin mustrarea publică a necredinței lor, acești ucenici au fost înstrăinați și mai mult de Isus. Erau foarte nemulțumiți și, dorind să-L rănească pe Mântuitorul și să dea satisfacție răutății fariseilor, I-au întors spatele și L-au părăsit cu dispreț. Își făcuseră alegerea: luaseră forma fără duh, coaja fără miez. Hotărârea lor nu a mai fost niciodată răsturnată; căci n-au mai umblat cu Isus.

„A cărui lopată de vânturat este în mâna Sa, și El Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va aduna grâul în grânar.” Matei 3:12. Acesta a fost unul dintre momentele de curățire. Prin cuvintele adevărului, pleava era despărțită de grâu. Pentru că erau prea trufași și plini de îndreptățire de sine ca să primească mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de smerenie, mulți s-au întors de la Isus. Mulți fac încă același lucru. Sufletele sunt puse la încercare și astăzi, la fel cum au fost acei ucenici în sinagoga din Capernaum. Când adevărul ajunge la inimă, ei văd că viețile lor nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei schimbări în întregime în ei înșiși; dar nu sunt dispuși să ia asupra lor lucrarea lepădării de sine. De aceea se mânie când păcatele le sunt descoperite. Pleacă jigniți, întocmai cum ucenicii L-au părăsit pe Isus, murmurând: „Acesta este un cuvânt greu; cine poate să-l asculte?” Dorința veacurilor, 392.

Iată, voi trimite pe solul Meu, și el va pregăti calea înaintea Mea; și Domnul, pe care Îl căutați, va veni deodată în Templul Său, ba chiar Îngerul legământului, în care găsiți plăcere; iată, vine, zice Domnul oștirilor. Dar cine va putea îndura ziua venirii Lui? și cine va sta în picioare când Se va arăta? Căci El este ca focul topitorului și ca leșia nălbitorilor. Maleahi 3:1, 2.

Nimeni să nu creadă că, pentru că nu poate explica sensul fiecărui simbol din Apocalipsa, îi este zadarnic să cerceteze această carte în efortul de a cunoaște înțelesul adevărului pe care îl conține. Cel ce i-a descoperit lui Ioan aceste taine va dărui căutătorului sârguincios al adevărului o pregustare a lucrurilor cerești. Cei ale căror inimi sunt deschise pentru primirea adevărului vor primi putința de a înțelege învățăturile lui și li se va acorda binecuvântarea făgăduită celor care „aud cuvintele acestei profeții și păzesc cele care sunt scrise în ea”.

În Apocalipsă toate cărțile Bibliei se întâlnesc și se încheie. Aici se află completarea cărții lui Daniel. Una este profeție; cealaltă, revelație. Cartea care a fost pecetluită nu este Apocalipsa, ci acea parte a profeției lui Daniel referitoare la zilele de pe urmă. Îngerul a poruncit: «Iar tu, Daniele, închide cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului.» Daniel 12:4. Faptele Apostolilor, 584, 585.

În istorie și în profeție, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat dintre adevăr și eroare. Acest conflict este încă în desfășurare. Lucrurile care au fost se vor repeta. Controversele vechi vor fi reînviate, iar teorii noi vor lua naștere neîncetat. Însă poporul lui Dumnezeu, care, în credința sa și în împlinirea profeției, a avut un rol în proclamarea primei, a doua și a treia solii îngerești, știe unde stă. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul curat. Ei trebuie să rămână neclintiți ca o stâncă, ținând neclintit până la sfârșit începutul încrederii lor. Mesaj ales, cartea 2, 109.

Vrăjmașul caută să abată mințile fraților noștri și ale surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor în stare să rămână în picioare în aceste zile din urmă. Sofismele lui sunt menite să îndepărteze mințile de la primejdiile și datoriile vremii. Ei socotesc drept nimic lumina pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan pentru poporul Său. Ei învață că scenele aflate chiar înaintea noastră nu sunt de o importanță suficientă pentru a primi o atenție deosebită. Zadarnicesc adevărul de origine cerească și jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experiența lui din trecut, dându-i în schimb o știință falsă.

'Așa zice Domnul: Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, unde este calea cea bună, și umblați pe ea.'

Nimeni să nu caute să smulgă temeliile credinței noastre—temeliile care au fost așezate la începutul lucrării noastre, prin studiu rugăciunos al Cuvântului și prin revelație. Pe aceste temelii am zidit în ultimii cincizeci de ani. Oamenii pot presupune că au găsit o cale nouă și că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost așezată. Dar aceasta este o mare amăgire. Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă.

În trecut, mulți au întreprins zidirea unei credințe noi, statornicirea unor principii noi. Dar câtă vreme a stat în picioare zidirea lor? — S-a prăbușit curând; căci nu era întemeiată pe Stânca.

Nu au trebuit oare ucenicii dintâi să înfrunte spusele oamenilor? Nu au trebuit ei să asculte teorii false și apoi, după ce au făcut totul, să rămână neclintiți, zicând: „Altă temelie nimeni nu poate pune decât cea care este pusă”?

„Așadar, să ținem neclintit, până la sfârșit, începutul încrederii noastre. Cuvinte de putere au fost trimise de Dumnezeu și de Hristos acestui popor, ca să-l scoată din lume, punct cu punct, și să-l aducă în lumina limpede a adevărului prezent. Cu buze atinse de foc sfânt, slujitorii lui Dumnezeu au proclamat solia. Rostirea divină și-a pus pecetea asupra autenticității adevărului proclamat.” Review and Herald, 3 martie 1904.

Dumnezeu să vă ajute să primiți cuvintele pe care le-am rostit. Fie ca cei care stau ca străjeri ai lui Dumnezeu pe zidurile Sionului să fie oameni care pot vedea primejdiile dinaintea poporului — oameni care pot deosebi între adevăr și eroare, între neprihănire și nelegiuire.

„A sosit avertizarea: Nu trebuie îngăduit să pătrundă nimic care să tulbure temelia credinței pe care clădim neîntrerupt de când a venit solia în 1842, 1843 și 1844. Am făcut parte din această solie, și de atunci am stat înaintea lumii, cu credincioșie față de lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu avem de gând să ne retragem de pe platforma pe care au fost așezate picioarele noastre, pe când, zi de zi, Îl căutam pe Domnul cu rugăciuni stăruitoare, căutând lumină. Credeți că aș putea renunța la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca Veacurilor. Ea m-a călăuzit din clipa în care mi-a fost dată. Fraților și surorilor, Dumnezeu trăiește, împărățește și lucrează astăzi. Mâna Sa este pe roată, iar în providența Sa El învârte roata potrivit voii Sale. Să nu se lege oamenii de documente, spunând ce vor face și ce nu vor face. Să se alipească de Domnul Dumnezeu al cerului. Atunci lumina cerului va străluci în templul sufletului și vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.” Review and Herald, 14 aprilie 1903.

„Oricare ar fi progresul intelectual al omului, să nu creadă nici pentru o clipă că nu este nevoie de o cercetare temeinică și continuă a Scripturilor pentru o lumină mai mare. Ca popor, suntem chemați, fiecare în parte, să fim studenți ai profeției. Trebuie să veghem cu stăruință, pentru a putea discerne orice rază de lumină pe care Dumnezeu ni-o va prezenta.” Testimonies, volumul 5, 708.

Faptul că nu există controversă sau tulburare în rândul poporului lui Dumnezeu nu ar trebui privit ca dovadă concludentă că ei rămân statornici în învățătura sănătoasă. Există motive de temere că nu discearnă limpede între adevăr și eroare. Când cercetarea Scripturilor nu ridică întrebări noi, când nu se ivește nicio deosebire de opinie care să-i determine pe oameni să cerceteze personal Biblia, pentru a se asigura că au adevărul, vor fi mulți acum, ca în vremurile de demult, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce nu cunosc. . ..

Dumnezeu Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, ereziile vor pătrunde în mijlocul lui și îl vor cerne, despărțind grâul de pleavă. Domnul îi cheamă pe toți cei ce cred Cuvântul Său să se trezească din somn. A venit o lumină prețioasă, potrivită pentru timpul acesta. Este adevăr biblic, care arată primejdiile ce stau chiar asupra noastră. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu sârguincios al Scripturilor și la o examinare cât se poate de critică a pozițiilor pe care le susținem. Dumnezeu dorește ca toate implicațiile și pozițiile adevărului să fie cercetate temeinic și stăruitor, cu rugăciune și post. Credincioșii nu trebuie să se rezeme pe supoziții și pe idei neclare cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie întemeiată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când va veni timpul încercării și vor fi aduși înaintea consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, să poată da socoteală de nădejdea care este în ei, cu blândețe și cu teamă.

„Agitați, agitați, agitați. Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie pentru noi o realitate vie. Este important ca, în apărarea doctrinelor pe care le considerăm articole fundamentale ale credinței, să nu ne îngăduim niciodată să recurgem la argumente care nu sunt pe deplin întemeiate.” Mărturii, volumul 5, 708.

Și socotiți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire; după cum și fratele nostru preaiubit Pavel, potrivit înțelepciunii care i-a fost dată, v-a scris; ca și în toate epistolele lui, vorbind în ele despre aceste lucruri; în care sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neînvățați și nestatornici le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare. Voi așadar, preaiubiților, știind acestea dinainte, păziți-vă, ca nu cumva, duși în rătăcire de greșeala celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră. Ci creșteți în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A Lui să fie slava atât acum, cât și în veci. Amin. 2 Petru 3:15-18.

Când nu este descoperire, poporul piere; dar cel ce păzește Legea este fericit. Proverbe 29:18.

Însă orice edificiu ridicat pe o altă temelie decât Cuvântul lui Dumnezeu va cădea. Cel care, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos, zidește pe temelia ideilor și opiniilor omenești, a formelor și ceremoniilor de invenție omenească, sau pe orice fapte pe care le poate săvârși independent de harul lui Hristos, își înalță edificiul caracterului pe nisipul mișcător. Năpraznicele vijelii ale ispitei vor spulbera temelia nisipoasă și îi vor lăsa casa o ruină pe țărmurile timpului.

'"De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu, ... Voi pune de asemenea judecata ca fir de măsură, iar dreptatea ca plumb: și grindina va mătura adăpostul minciunilor, iar apele vor năvăli peste locul de ascunziș.' Isaia 28:16, 17.

Dar astăzi îndurarea stăruie pe lângă păcătos. „Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, nu am plăcere în moartea celui rău, ci ca cel rău să se întoarcă de la calea lui și să trăiască; întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre rele; căci pentru ce vreți să muriți?” Ezechiel 33:11. Glasul care astăzi se adresează celui nepocăit este glasul Aceluia care, în chinul inimii, a exclamat, privind cetatea iubirii Sale: „O, Ierusalime, Ierusalime, care omori pe profeți și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să-ți adun copiii, cum își adună găina puii sub aripile sale, și n-ați vrut! Iată, casa voastră vi se lasă pustie.” Luca 13:34, 35, R.V. În Ierusalim, Isus a văzut un simbol al lumii care respinsese și disprețuise harul Său. El plângea, o, inimă împietrită, pentru tine! Chiar și când lacrimile lui Isus se vărsau pe munte, Ierusalimul încă s-ar mai fi putut pocăi și ar fi putut scăpa de osânda sa. Pentru puțină vreme, Darul cerului încă aștepta să fie primit de ea. Așadar, o, inimă, către tine Hristos încă îți vorbește în accente de iubire: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.” „Acum este vremea potrivită; iată, acum este ziua mântuirii.” Apocalipsa 3:20; 2 Corinteni 6:2.

Voi care vă sprijiniți nădejdea pe voi înșivă, zidiți pe nisip. Dar încă nu este prea târziu să scăpați de ruina iminentă. Înainte ca furtuna să se dezlănțuie, fugiți la temelia sigură. ‘Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, pun în Sion, ca temelie, o piatră, o piatră încercată, o piatră unghiulară prețioasă, de temelie sigură; cel ce crede nu se va grăbi.’ ‘Întoarceți-vă spre Mine și fiți mântuiți, toate marginile pământului; căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.’ ‘Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi sprijini cu dreapta dreptății Mele.’ ‘Nu veți fi rușinați, nici dați de rușine, în veci de veci.’ Isaia 28:16, R.V.; 45:22; 41:10; 45:17. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 150-152.