Rome Establishes the Vision - Number Seven

„A cărui lopată de vânturat este în mâna Sa, și El Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va aduna grâul în grânar.” Matei 3:12. Acesta a fost unul dintre momentele de curățire. Prin cuvintele adevărului, pleava era despărțită de grâu. Pentru că erau prea trufași și plini de îndreptățire de sine ca să primească mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de smerenie, mulți s-au întors de la Isus. Mulți fac încă același lucru. Sufletele sunt puse la încercare și astăzi, la fel cum au fost acei ucenici în sinagoga din Capernaum. Când adevărul ajunge la inimă, ei văd că viețile lor nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei schimbări în întregime în ei înșiși; dar nu sunt dispuși să ia asupra lor lucrarea lepădării de sine. De aceea se mânie când păcatele le sunt descoperite. Pleacă jigniți, întocmai cum ucenicii L-au părăsit pe Isus, murmurând: „Acesta este un cuvânt greu; cine poate să-l asculte?” Dorința veacurilor, 392.

Satana ... strecoară necontenit ceea ce este spuriu, pentru a abate de la adevăr. Cea din urmă înșelăciune a Satanei va fi să facă fără efect mărturia Duhului lui Dumnezeu. "Unde nu este vedenie, poporul piere" (Proverbe 29:18). Satana va lucra cu ingeniozitate, în felurite chipuri și prin diferite mijloace, pentru a zdruncina încrederea rămășiței lui Dumnezeu în adevărata mărturie.

Se va aprinde o ură satanică împotriva Mărturiilor. Lucrarea lui Satana va fi să zdruncine credința bisericilor în ele, din acest motiv: Satana nu poate avea o cale atât de netedă pentru a introduce înșelăciunile sale și a înlănțui sufletele în amăgirile sale, dacă avertizările, mustrările și sfaturile Duhului lui Dumnezeu sunt luate aminte. Mesaje alese, cartea 1, 48.

Un lucru este cert: acei Adventiști de Ziua a Șaptea care se așază sub stindardul lui Satana își vor lepăda mai întâi credința în avertizările și mustrările cuprinse în mărturiile Duhului lui Dumnezeu.

Chemarea la o consacrare mai deplină și la o slujire mai sfântă este adresată și va continua să fie adresată. Unii dintre cei care acum dau glas sugestiilor lui Satana își vor veni în fire. Sunt unii în poziții importante de răspundere care nu înțeleg adevărul pentru acest timp. Lor trebuie să li se transmită mesajul. Dacă îl primesc, Hristos îi va accepta și îi va face împreună-lucrători cu El. Dar dacă refuză să asculte mesajul, se vor alinia sub stindardul negru al Prințului Întunericului.

Mi s-a poruncit să spun că adevărul prețios pentru acest timp se deschide tot mai limpede minților omenești. Într-un sens special, bărbații și femeile trebuie să mănânce Trupul lui Hristos și să bea Sângele Lui. Va avea loc o dezvoltare a înțelegerii, căci adevărul este capabil de o extindere continuă. Autorul divin al adevărului va intra într-o comuniune tot mai strânsă și încă mai strânsă cu aceia care stăruie să-L cunoască pe El. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu primește Cuvântul Său ca pâinea cerului, ei vor ști că ieșirile Lui sunt pregătite ca dimineața. Vor primi tărie spirituală, așa cum trupul primește tărie fizică atunci când hrana este consumată. Spalding and Magan, 305, 306.

Păziți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oaie, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din ciulini? Tot așa, orice pom bun aduce roade bune, iar un pom stricat aduce roade rele. Un pom bun nu poate aduce roade rele, niciun pom stricat nu poate aduce roade bune. Orice pom care nu aduce roadă bună este tăiat și aruncat în foc. Așadar, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu am prorocit noi în Numele Tău? și în Numele Tău nu am scos demoni? și în Numele Tău nu am făcut multe lucrări minunate? Și atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi care lucrați fărădelegea. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le împlinește îl voi asemăna cu un om înțelept, care și-a zidit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le împlinește va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, și ea s-a prăbușit; și prăbușirea ei a fost mare. Matei 7:15-27.

Oamenii nu știu aceasta, dar vestea aceasta umple cerul de bucurie. Cu un interes mai profund și mai duios, ființele sfinte din lumea luminii sunt atrase spre pământ. Întreaga lume este mai luminoasă prin prezența Lui. Deasupra colinelor Betleemului este adunată o mulțime nenumărată de îngeri. Ei așteaptă semnalul pentru a vesti lumii vestea cea bună. Dacă conducătorii din Israel ar fi fost credincioși încredințării lor, ar fi putut împărtăși bucuria de a vesti nașterea lui Isus. Dar acum sunt trecuți cu vederea.

„Dumnezeu declară: «Voi turna apă peste cel însetat și șuvoaie de apă peste pământul uscat.» «Celui neprihănit îi răsare lumină în întuneric.» Isaia 44:3; Psalmul 112:4. Asupra celor care caută lumina și o primesc cu bucurie vor străluci razele luminoase de la tronul lui Dumnezeu.” Dorința veacurilor, 47.

„Avertizarea a venit: Nu trebuie îngăduit să pătrundă nimic care să clatine temelia credinței pe care am zidit de atunci încoace, de când a venit solia în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această solie, iar de atunci am stat înaintea lumii, păstrând credincioșie față de lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu intenționăm să ne mutăm picioarele de pe platforma pe care au fost așezate când, zi de zi, Îl căutam pe Domnul prin rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea trebuie să fie precum Stânca Veacurilor. Ea m-a călăuzit de când mi-a fost dată.” Review and Herald, 14 aprilie 1903.

Și după aceste lucruri am văzut un alt înger coborând din cer, având mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. Și a strigat cu tărie, cu glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a ajuns locuință a demonilor, și temniță a oricărui duh necurat, și cușcă a oricărei păsări necurate și urâte. Căci toate neamurile au băut din vinul mâniei desfrânării ei, și împărații pământului au săvârșit desfrânare cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit prin belșugul desfătărilor ei. Apocalipsa 18:1-3.

Și am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din urgiile ei. Căci păcatele ei au ajuns până la cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Apocalipsa 18:4, 5.

Astfel, în lucrarea finală de avertizare a lumii, sunt adresate bisericilor două chemări distincte. Solia îngerului al doilea este: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, pentru că a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.” Și în strigătul cel tare al soliei îngerului al treilea se aude din cer un glas zicând: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu.” Review and Herald, 6 decembrie 1892.

Cei unși care stau alături de Domnul întregului pământ dețin poziția odinioară încredințată lui Satana, ca heruvim ocrotitor. Prin ființele sfinte care înconjoară tronul Său, Domnul menține o comunicare neîntreruptă cu locuitorii pământului. Untdelemnul de aur reprezintă harul cu care Dumnezeu ține candelele credincioșilor alimentate, pentru ca ele să nu pâlpâie și să nu se stingă. Dacă acest untdelemn sfânt n-ar fi turnat din cer prin mesajele Duhului lui Dumnezeu, forțele răului ar avea stăpânire deplină asupra oamenilor.

Dumnezeu este dezonorat când nu primim soliile pe care ni le trimite El. Astfel refuzăm untdelemnul auriu pe care El l-ar turna în sufletele noastre, spre a fi împărtășit celor din întuneric. Când va veni chemarea: «Iată, vine Mirele; ieșiți-I în întâmpinare», cei care nu au primit untdelemnul sfânt, care nu au prețuit harul lui Hristos în inimile lor, vor constata, asemenea fecioarelor neînțelepte, că nu sunt gata să-L întâmpine pe Domnul lor. Ei nu au, în ei înșiși, puterea de a obține untdelemnul, iar viețile lor sunt ruinate. Dar dacă cerem Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dacă Îl implorăm, precum a făcut Moise: «Arată-mi slava Ta», dragostea lui Dumnezeu va fi turnată în inimile noastre. Prin țevile de aur, untdelemnul auriu ne va fi împărtășit. «Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor.» Primind razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, copiii lui Dumnezeu strălucesc ca lumini în lume. Review and Herald, 20 iulie 1897.

„Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou.” Cred din toată inima că Duhul lui Dumnezeu este retras din lume, iar aceia care au avut multă lumină și ocazii și nu le-au valorificat vor fi cei dintâi părăsiți. L-au întristat pe Duhul lui Dumnezeu până L-au alungat. Activitatea actuală a lui Satana în lucrarea asupra inimilor, asupra bisericilor și a națiunilor ar trebui să-l alarmeze pe orice student al profeției. Sfârșitul este aproape. Să se ridice bisericile noastre. Să fie experimentată puterea convertitoare a lui Dumnezeu în inima fiecărui membru, și atunci vom vedea lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Simplă iertarea păcatului nu este singurul rezultat al morții lui Isus. El a adus jertfa infinită nu numai pentru ca păcatul să fie înlăturat, ci pentru ca natura umană să fie restaurată, înfrumusețată din nou, reconstruită din ruinele ei și făcută potrivită pentru prezența lui Dumnezeu. Mesaje alese, cartea 3, 154.

"Este un lucru înfricoșător să tratezi cu ușurătate adevărul care ne-a convins mintea și ne-a atins inimile. Nu putem, nepedepsiți, să respingem avertizările pe care Dumnezeu, în îndurarea Sa, ni le trimite. În zilele lui Noe a fost trimis din cer un mesaj lumii, iar mântuirea oamenilor depindea de felul în care au primit acel mesaj. Pentru că au respins avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost retras de la omenirea păcătoasă, iar ei au pierit în apele potopului. În vremea lui Avraam, îndurarea a încetat să mai mijlocească pentru locuitorii vinovați ai Sodomei, și toți, în afară de Lot cu soția sa și cele două fiice ale lui, au fost mistuiți de focul coborât din cer. Tot așa, în zilele lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat iudeilor necredincioși ai acelei generații: „Casa voastră vi se lasă pustie.” Privind spre zilele de pe urmă, aceeași putere infinită declară, cu privire la cei care „n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți”: „Din această pricină Dumnezeu le va trimite o puternică rătăcire, ca să creadă minciuna, pentru ca toți cei care n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” Pe măsură ce resping învățăturile Cuvântului Său, Dumnezeu Își retrage Duhul și îi lasă în voia amăgirilor pe care le iubesc." Early Writings, 46.