The pioneer application of the history which fulfilled verses ten through sixteen identified that Rome, who established the vision arrived in the year 200 BC, the same year as the battle of Panium, and I am suggesting that in 2025 Rome arrived and established the vision with the inauguration of Trump and Pope Leo. 2025 represents the only time a pope and President were inaugurated in the same year. The beast and its image was lifted up for all who are willing to see in 2025. Unlike the pioneers, I am applying the sequence of the verses, instead of the history that initially fulfilled the verses. I agree with the history, but am drawing upon a sequence within the verses as the framework for the history, as opposed to using the history to define the framework of the verses. I contend that the two approaches are both accurate.
Aplicarea pionieră a istoriei, care a împlinit versetele zece până la șaisprezece, a identificat faptul că Roma, cea care a statornicit vedenia, a sosit în anul 200 î.Hr., în același an cu bătălia de la Panium, iar eu sugerez că în 2025 Roma a sosit și a statornicit vedenia odată cu învestirea lui Trump și a Papei Leon. Anul 2025 constituie singurul moment când un papă și un președinte au fost învestiți în același an. În 2025, fiara și icoana ei au fost înălțate la vedere pentru toți cei care sunt dispuși să vadă. Spre deosebire de pionieri, eu aplic succesiunea versetelor, în locul istoriei care a împlinit inițial versetele. Sunt de acord cu istoria, dar mă întemeiez pe o succesiune din cadrul versetelor, care să servească drept cadru pentru istorie, în loc să folosesc istoria pentru a defini cadrul versetelor. Susțin că ambele abordări sunt corecte.
The Revolution of the Maccabees
Revoluția Macabeilor
I apply the line of the Maccabees in a similar fashion. The Maccabean revolt in 167 BC was well after the battle of Panium in 200 BC, and well before Pompey captured Jerusalem in 63 BC. The line which begins at verse sixteen with general Pompey’s conquering of Jerusalem in 63 BC, and continues through to Tiberias Caesar who reigned when Jesus was crucified. The cross and Tiberias is represented in verse twenty-two of chapter eleven.
Aplic linia Macabeilor într-un mod asemănător. Revolta Macabeilor din 167 î.Hr. a avut loc mult după bătălia de la Panium din 200 î.Hr. și cu mult înainte ca Pompei să cucerească Ierusalimul în 63 î.Hr. Este linia care începe la versetul șaisprezece, cu cucerirea Ierusalimului de către generalul Pompei în 63 î.Hr., și continuă până la Tiberiu Cezar, care a domnit când a fost răstignit Isus. Crucea și Tiberiu sunt reprezentate în versetul douăzeci și doi al capitolului unsprezece.
And with the arms of a flood shall they be overflown from before him, and shall be broken; yea, also the prince of the covenant. Daniel 11:22.
Și cu forțele unui potop vor fi măturați dinaintea lui și vor fi zdrobiți; da, chiar și voievodul legământului. Daniel 11:22.
General Pompey conquering Jerusalem in 63 BC in verse sixteen, and then the cross in 31 AD in verse twenty-two, represents a line of prophecy that begins at a symbol of the Sunday law and ends with a symbol of the Sunday law. Verse twenty-three is a break in the passage, thus marking verse twenty-two as the end of the prophetic line that began in verse sixteen. Accompanied with the distinct ending of the line in verse twenty-two, is the fact that verse twenty-two is a symbol of the same waymark represented in verse sixteen, thus providing an alpha and omega witness that verses sixteen to twenty-two represents a distinct prophetic line.
Faptul că, în versetul șaisprezece, Generalul Pompei cucerește Ierusalimul în 63 î.Hr., iar, în versetul douăzeci și doi, este prezentată crucea în 31 d.Hr., reprezintă o linie profetică care începe cu un simbol al legii duminicale și se încheie cu un simbol al legii duminicale. Versetul douăzeci și trei constituie o întrerupere în pasaj, marcând astfel versetul douăzeci și doi drept sfârșitul liniei profetice care a început în versetul șaisprezece. La încheierea distinctă a liniei în versetul douăzeci și doi se adaugă faptul că versetul douăzeci și doi este un simbol al aceluiași reper reprezentat în versetul șaisprezece, oferind astfel o mărturie alfa și omega că versetele șaisprezece până la douăzeci și doi reprezintă o linie profetică distinctă.
Add to this that verses fifteen and sixteen are marking the transition from the Seleucid kingdom to the Roman power, and you see a break in continuity from the Seleucids in verse fifteen unto the Romans in verse sixteen and the line of verse sixteen to twenty-two is clearly isolated as a singular prophetic line. Verse sixteen introduces the next power who will dominate Judea, thus marking a transition of prophetic history just as with verse twenty-three. The line begins and ends with a symbol of the Sunday law, and the line ends in the twenty-second verse of the eleventh chapter.
Adăugați la aceasta faptul că versetele cincisprezece și șaisprezece marchează tranziția de la împărăția seleucidă la puterea romană, și se observă o întrerupere a continuității: de la seleucizi în versetul cincisprezece la romani în versetul șaisprezece, iar linia de la versetul șaisprezece până la douăzeci și doi este în mod clar izolată ca o linie profetică singulară. Versetul șaisprezece introduce următoarea putere care va domina Iudeea, marcând astfel o tranziție a istoriei profetice întocmai ca în versetul douăzeci și trei. Linia începe și se încheie cu un simbol al legii duminicale, iar linia se încheie în versetul douăzeci și doi al capitolului unsprezece.
Smith—and Three Caesars
Smith — și Trei Cezari
The fact that verse sixteen represents the Sunday law, as does verse twenty-two—demands that the two verses be aligned upon each other. Uriah Smith comments on verse twenty-three, and explains why it represents a history that began further back in the history of the previous verses, as opposed to representing a history that follows immediately after the cross of verse twenty-two.
Faptul că versetul șaisprezece reprezintă legea duminicală, la fel ca versetul douăzeci și doi, impune ca cele două versete să fie suprapuse unul peste altul. Uriah Smith comentează versetul douăzeci și trei și explică de ce acesta reprezintă o istorie care a început mai în urmă în istoria versetelor anterioare, în loc să reprezinte o istorie care urmează imediat după crucea din versetul douăzeci și doi.
“‘VERSE 23. And after the league made with him he shall work deceitfully: for he shall come up, and shall become strong with a small people.’
'VERSETUL 23. Și după legământul încheiat cu el va lucra cu viclenie: căci va veni și se va întări cu un mic număr de oameni.'
“The ‘him’ with whom the league here spoken of is made, must be the same power which has been the subject of the prophecy from the 14th verse; and that this is the Roman power is shown beyond controversy in the fulfilment of the prophecy in three individuals, as already noticed, who successively ruled over the Roman Empire; namely, Julius, Augustus, and Tiberius Caesar. The first, on returning to the fort of his own land in triumph, stumbled and fell, and was not found. Verse 19. The second was a raiser of taxes; and he reigned in the glory of the kingdom, and died neither in anger nor in battle, but peacefully in his own bed. Verse 20. The third was a dissembler, and one of the vilest of characters. He entered upon the kingdom peaceably, but both his reign and life were ended by violence. And in his reign the Prince of the covenant, Jesus of Nazareth, was put to death upon the cross. Verses 21. 22. Christ can never be broken or put to death again; hence in no other government, and at no other time, can we find a fulfilment of these events. Some attempt to apply these verses to Antiochus, and make one of the Jewish high priests the prince of the covenant, though they are never called such. This is the same kind of reasoning which endeavors to make the reign of Antiochus a fulfilment of the little horn of Daniel 8; and it is offered for the same purpose; namely, to break the great chain of evidence by which it is shown that the Advent doctrine is the doctrine of the Bible, and that Christ is now at the door. But the evidence cannot be overthrown; the chain cannot be broken.
„Acel «el» cu care se încheie aici legământul despre care se vorbește trebuie să fie aceeași putere care a făcut obiectul profeției începând cu versetul al 14-lea; iar faptul că aceasta este puterea romană este arătat fără putință de tăgadă prin împlinirea profeției în trei persoane, după cum s-a observat deja, care au domnit succesiv peste Imperiul Roman: și anume, Iulius, Augustus și Tiberius Cezar. Primul, întorcându-se în triumf la cetățuia țării sale, s-a poticnit și a căzut, și nu s-a mai găsit. Versetul 19. Al doilea a fost un strângător de biruri; și a domnit în slava împărăției și a murit nici în mânie, nici în luptă, ci pașnic, în propriul său pat. Versetul 20. Al treilea a fost un fățarnic și unul dintre cele mai josnice caractere. A intrat în împărăție pe cale pașnică, dar atât domnia, cât și viața i s-au sfârșit prin violență. Și în domnia lui, Prințul legământului, Isus din Nazaret, a fost dat morții pe cruce. Versetele 21, 22. Hristos nu poate fi niciodată frânt sau omorât din nou; de aceea, sub nicio altă cârmuire și în niciun alt timp nu putem găsi o împlinire a acestor evenimente. Unii încearcă să aplice aceste versete lui Antioh și să facă din unul dintre marii preoți ai iudeilor prințul legământului, deși nu sunt niciodată numiți astfel. Acesta este același tip de raționament care caută să facă din domnia lui Antioh o împlinire a micului corn din Daniel 8; și este adus în același scop: anume, să rupă marele lanț al dovezilor prin care se arată că doctrina Adventului este doctrina Bibliei și că Hristos este acum la ușă. Dar dovezile nu pot fi răsturnate; lanțul nu poate fi rupt.”
“Having taken us down through the secular events of the empire to the end of the seventy weeks, the prophet, in verse 23, takes us back to the time when the Romans became directly connected with the people of God by the Jewish league, BC 161: from which point we are then taken down in a direct line of events to the final triumph of the church, and the setting up of God’s everlasting kingdom. The Jews, being grievously oppressed by the Syrian kings, sent an embassy to Rome, to solicit the aid of the Romans, and to join themselves in ‘a league of amity and confederacy with them.’ 1 Mac.8; Prideaux, II, 234; Josephus’s Antiquities, book 12, chap.10, sec.6. The Romans listened to the request of the Jews, and granted them a decree, couched in these words:—
„După ce ne-a condus, prin evenimentele seculare ale imperiului, până la sfârșitul celor șaptezeci de săptămâni, profetul, în versetul 23, ne întoarce la timpul când romanii au ajuns să fie în mod direct legați de poporul lui Dumnezeu prin alianța iudaică, în anul 161 î.Hr.; din care punct suntem apoi conduși, într-o linie directă de evenimente, până la triumful final al bisericii și la întemeierea împărăției veșnice a lui Dumnezeu. Iudeii, fiind apăsați în chip greu de regii Siriei, au trimis o solie la Roma pentru a cere ajutorul romanilor și pentru a se uni cu ei într-„o alianță de prietenie și confederație.” 1 Mac. 8; Prideaux, II, 234; Antichitățile lui Iosif Flaviu, cartea 12, cap. 10, sec. 6. Romanii au ascultat cererea iudeilor și le-au acordat un decret, formulat în aceste cuvinte:—”
“‘The decree of the senate concerning a league of assistance and friendship with the nation of the Jews. It shall not be lawful for any that are subject to the Romans, to make war with the nation of the Jews, nor to assist those that do so, either by sending them corn, or ships, or money; and if any attack be made upon the Jews, the Romans shall assist them as far as they are able; and again, if any attack be made upon the Romans, the Jews shall assist them. And if the Jews have a mind to add to, or to take from, this league of assistance, that shall be done with the common consent of the Romans. And whatever addition shall thus be made, it shall be of force.’ ‘This decree,’ says Josephus, ‘was written by Eupolemus, the son of John, and by Jason, the son of Eleazer, when Judas was high priest of the nation, and Simon, his brother, was general of the army. And this was the first league that the Romans made with the Jews, and was managed after this manner.’
'Decretul senatului privitor la o alianță de ajutor și prietenie cu neamul iudeilor. Nu va fi îngăduit niciunuia dintre cei supuși romanilor să poarte război împotriva neamului iudeilor, nici să-i ajute pe cei ce fac aceasta, fie trimițându-le grâne, corăbii sau bani; iar dacă se va face vreun atac asupra iudeilor, romanii îi vor ajuta pe cât le stă în putere; iar, de asemenea, dacă se va face vreun atac asupra romanilor, iudeii îi vor ajuta. Iar dacă iudeii vor dori să adauge ceva la această alianță de ajutor sau să ia ceva din ea, aceasta se va face cu consimțământul comun al romanilor. Și orice adăugire astfel făcută va avea putere de lege.' 'Acest decret', spune Josephus, 'a fost scris de Eupolemus, fiul lui John, și de Jason, fiul lui Eleazer, când Judas era mare preot al neamului, iar Simon, fratele său, era generalul armatei. Și aceasta a fost cea dintâi alianță pe care romanii au făcut-o cu iudeii și a fost orânduită astfel.'
“At this time the Romans were a small people, and began to work deceitfully, or with cunning, as the word signifies. And from this point they rose by a steady and rapid ascent to the height of power which they afterward attained.” Uriah Smith, Daniel and the Revelation, 270, 271.
În acea vreme, romanii erau un popor mic și au început să lucreze înșelător, sau cu viclenie, după cum semnifică termenul. Și de aici s-au ridicat, printr-o ascensiune constantă și rapidă, până la culmea puterii pe care au dobândit-o mai târziu. Uriah Smith, Daniel and the Revelation, 270, 271.
Not only does the cross of verse twenty-two end a line with a symbol that is also at the beginning of the line, but the next verse drops back into the history which preceded the cross, to roughly thirty years after Panium and roughly one hundred years before Rome conquered Jerusalem. The waymark of the league of the Jews that Smith here identifies as 161 BC, is identified by other pioneers as 158 BC. The point I am focusing on here is not so much the date, but that verses sixteen to twenty-two represents a line of prophetic history that the Sunday law is both the alpha and omega of the line. Then once the line of verse sixteen unto twenty-two is set forth, verse twenty-three repeats and enlarges upon the history within the line of verses sixteen to twenty-two. The prophetic line of history represented by verse twenty-three is the history of the Maccabees, and the history of the Maccabees is a perfect parallel to the history of the United States.
Nu doar că crucea din versetul douăzeci și doi încheie o linie printr-un simbol care se află și la începutul liniei, ci versetul următor revine la istoria anterioară crucii, către aproximativ treizeci de ani după Panium și aproximativ o sută de ani înainte ca Roma să cucerească Ierusalimul. Piatra de hotar a alianței iudeilor pe care Smith o identifică aici cu anul 161 î.Hr. este identificată de alți pionieri cu anul 158 î.Hr. Punctul asupra căruia mă opresc aici nu este atât data, cât faptul că versetele șaisprezece până la douăzeci și doi reprezintă o linie de istorie profetică în care legea duminicală constituie atât alfa, cât și omega acelei linii. Apoi, odată trasată linia din versetele șaisprezece până la douăzeci și doi, versetul douăzeci și trei reia și extinde istoria cuprinsă în linia versetelor șaisprezece până la douăzeci și doi. Linia profetică reprezentată de versetul douăzeci și trei este istoria Macabeilor, iar istoria Macabeilor este o paralelă perfectă cu istoria Statelor Unite.
Two Dynasties
Două dinastii
The Maccabees represent a rebellion against the Seleucid kingdom that began during the reign of Antiochus Epiphanes. The rebellion was against the northern Seleucid kingdom and it resulted in a victory that led to one of two Judean dynasties in the period that ultimately led to the destruction of Jerusalem in 70 AD. The first dynasty was the Hasmonean and the second was the Herodian. The Herodian dynasty was the second Judean government after deliverance from the northern Seleucid kingdom. It was directly connected to the Roman system, whereas; the prior Hasmonean dynasty was essentially Jewish. The Hasmonean dynasty began in 141 BC and in 37 BC the Herodian dynasty began and lasted until 70 AD.
Macabeii reprezintă o mișcare de răscoală împotriva regatului seleucid, care a început în timpul domniei lui Antioh Epifanes. Răscoala a fost îndreptată împotriva regatului seleucid din nord și s-a soldat cu o victorie care a dus la apariția uneia dintre cele două dinastii din Iudeea în perioada ce a condus, în cele din urmă, la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Prima dinastie a fost cea hasmoneană, iar a doua cea irodiană. Dinastia irodiană a fost a doua guvernare din Iudeea după eliberarea de sub regatul seleucid din nord. Ea a fost în legătură directă cu sistemul roman, pe când dinastia hasmoneană anterioară era, în esență, iudaică. Dinastia hasmoneană a început în 141 î.Hr., iar în 37 î.Hr. a început dinastia irodiană, care a durat până în anul 70 d.Hr.
The dynasties represent the government of Judea, the ancient and literal glorious land. The Maccabean revolt was from 167 to 160 BC. In 164 BC the Maccabees drove Antiochus Epiphanes out of Jerusalem and cleansed and rededicated the temple after Antiochus had desecrated it, but it was not until 141 BC that the northern Seleucid power was fully vanquished and the Hasmonean dynasty began.
Dinastiile reprezintă cârmuirea Iudeei, țara slăvită, antică, în sens propriu. Răscoala Macabeilor a avut loc între anii 167 și 160 î.Hr. În 164 î.Hr., Macabeii l-au alungat pe Antioh Epifanes din Ierusalim și au curățit și au resfințit templul, după ce Antioh îl pângărise, dar abia în 141 î.Hr. puterea seleucidă din nord a fost pe deplin înfrântă și a început dinastia hasmoneană.
The Herodian dynasty is a key to this line, for it was Herod the Great who called to execute the babies at the time of Jesus birth, and his son was ruling when Jesus died. Herod the Great was the father, and he was a king over Judea, but his son was only a tetrarch, meaning he was a ruler over a fourth of the kingdom, like a governor rather than a king. That is why he lacked the authority which required him to connect with Pilate to crucify Christ. Jesus’ birth was the prophetic “time of the end” in his line of prophecy, and His death represents the Sunday law. The first Herod represents 1989, and the last Herod is the Sunday law. Herod the father to Herod the son is the prophetic line of Christ.
Dinastia irodiană este o cheie pentru această linie, căci Irod cel Mare a poruncit uciderea pruncilor la vremea nașterii lui Isus, iar fiul său domnea când Isus a murit. Irod cel Mare era tatăl și era rege peste Iudeea, însă fiul său era doar un tetrarh, adică un conducător peste o pătrime a regatului, asemenea unui guvernator, nu unui rege. De aceea îi lipsea autoritatea, ceea ce l-a determinat să colaboreze cu Pilat pentru a-L răstigni pe Hristos. Nașterea lui Isus a fost „timpul sfârșitului” profetic în linia profeției Sale, iar moartea Sa reprezintă legea duminicală. Primul Irod reprezintă 1989, iar ultimul Irod este legea duminicală. Intervalul de la Irod tatăl la Irod fiul constituie linia profetică a lui Hristos.
The line of the Maccabees begins with a victorious rebellion against a northern king who had enforced his Greek customs, culture as well as the Greek religion upon the Jews. The beginning of the Hasmonean dynasty represented 1798. Why so, you might ask? If one dynasty begins at a prophetic “time of the end,” as it was with the Herodian dynasty at Christ’s birth, then the other dynasty would of prophetic necessity have the same beginning. The two dynasties both begin with a time of the end, when we apply Christ birth as the “time of the end,” but the foolish never see the unsealed light associated with the time of the end.
Linia Macabeilor începe cu o răscoală victorioasă împotriva unui rege din nord care impusese evreilor obiceiurile sale grecești, cultura sa greacă, precum și religia greacă. Începutul dinastiei hasmoneane îl reprezenta anul 1798. De ce așa, v-ați putea întreba? Dacă o dinastie începe la un „timp al sfârșitului” profetic, după cum a fost cu dinastia irodiană la nașterea lui Hristos, atunci cealaltă dinastie, prin necesitate profetică, ar trebui să aibă același început. Ambele dinastii încep cu un timp al sfârșitului, atunci când considerăm nașterea lui Hristos drept „timpul sfârșitului”, însă cei neînțelepți nu văd niciodată lumina desigilată asociată cu timpul sfârșitului.
“In ours, as in Christ’s day, there may be a misreading or misinterpreting of the Scriptures. If the Jews had studied the Scriptures with earnest, prayerful hearts, their searching would have been rewarded with a true knowledge of the time, and not only the time, but also the manner of Christ’s appearing. They would not have ascribed the glorious second appearing of Christ to his first advent. They had the testimony of Daniel; they had the testimony of Isaiah and the other prophets; they had the teaching of Moses; and here was Christ in their very midst, and still they were searching the Scriptures for evidence in regard to his coming. And they were doing unto Christ the very things that had been prophesied they would do. They were so blinded they knew not what they were doing.
În vremea noastră, ca și în zilele lui Hristos, poate exista o lectură sau o interpretare greșită a Scripturilor. Dacă iudeii ar fi studiat Scripturile cu inimi stăruitoare, rugătoare, căutarea lor ar fi fost răsplătită cu o cunoaștere adevărată a timpului, și nu numai a timpului, ci și a felului arătării lui Hristos. Nu ar fi atribuit slăvita a doua arătare a lui Hristos primei Sale veniri. Aveau mărturia lui Daniel; aveau mărturia lui Isaia și a celorlalți profeți; aveau învățătura lui Moise; și iată-L pe Hristos chiar în mijlocul lor, și totuși cercetau Scripturile pentru dovezi cu privire la venirea Sa. Și Îi făceau lui Hristos chiar lucrurile despre care se profețise că le vor face. Erau atât de orbiți, încât nu știau ce fac.
“And many are doing the same things today, in 1897, because they have not had experience in the testing messages comprehended in the first, second and third angels’ messages. There are those who are searching the Scriptures for proof that these messages are still in the future. They gather together the truthfulness of the messages, but they fail to give them their proper place in prophetic history. Therefore such are in danger of misleading the people in regard to locating the messages. They do not see and understand the time of the end, or when to locate the messages. The day of God is coming with stealthy tread; but the supposed wise and great men are prating about ‘Higher Education.’ They know not the signs of Christ’s coming, or of the end of the world.” Paulson Collection, 423, 424.
Și mulți fac aceleași lucruri astăzi, în 1897, pentru că nu au avut experiență în privința soliilor de încercare cuprinse în solia primului, a celui de-al doilea și a celui de-al treilea înger. Sunt unii care cercetează Scripturile pentru dovezi că aceste solii sunt încă în viitor. Ei adună laolaltă dovezile adevărului acestor solii, dar nu le acordă locul cuvenit în istoria profetică. Prin urmare, aceștia sunt în pericol de a induce poporul în eroare cu privire la localizarea acestor solii. Ei nu văd și nu înțeleg timpul sfârșitului, nici când trebuie așezate în timp aceste solii. Ziua lui Dumnezeu se apropie pe nesimțite; dar cei socotiți înțelepți și mari vorbesc în van despre „Educație Superioară”. Ei nu cunosc semnele venirii lui Hristos, nici ale sfârșitului lumii. Colecția Paulson, 423, 424.
Identifying Christ’s birth as the “time of the end,” and therefore as the key of bringing the line of the Maccabees into the present truth context of the latter days, is making Christ the very center of the passage, which is also evidence the application is valid.
Identificarea nașterii lui Hristos drept „timpul sfârșitului” și, prin urmare, drept cheia aducerii liniei Macabeilor în contextul adevărului prezent al zilelor de pe urmă înseamnă a-L face pe Hristos chiar centrul pasajului, ceea ce constituie totodată o dovadă a validității aplicării.
The line of the Maccabees illustrates the spiritual glorious land, and the illustration begins in a period where the citizens of the glorious land break away from the king of the north’s political and religious domination. The Maccabean revolt that led to the Hasmonean dynasty represents 1776, and the revolt against the king of the north that was accomplished by the Maccabees represented the Revolutionary War. The twenty-two years of 1776 unto 1798 represents the Maccabean rebellion that led to the Hasmonean dynasty at the time of the end in 1798, which continued until the Herodian dynasty began at the time of the end in 1989. The Herodian dynasty continued until the destruction of Jerusalem in 70 AD.
Linia Macabeilor ilustrează Țara cea glorioasă spirituală, iar ilustrarea începe într-o perioadă în care cetățenii Țării celei glorioase se desprind de dominația politică și religioasă a împăratului de la miazănoapte. Răscoala macabeică ce a dus la dinastia hasmoneană reprezintă 1776, iar răscoala împotriva împăratului de la miazănoapte, înfăptuită de Macabei, a reprezentat Războiul Revoluționar. Cei douăzeci și doi de ani, din 1776 până în 1798, reprezintă rebeliunea macabeică ce a condus la dinastia hasmoneană la timpul sfârșitului în 1798, dinastie care a continuat până când a început dinastia irodiană la timpul sfârșitului în 1989. Dinastia irodiană a continuat până la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr.
What is important to recognize in this line of history is twofold; it is an illustration of the ancient glorious land that typifies the modern glorious land, and it begins within a line of history that starts with verse sixteen, where Rome conquers the glorious land for the first time, thus identifying the primary theme of the line. The line of verse sixteen unto verse twenty-two represents the glorious land, and its context is the soon-coming Sunday law. The line also represents the two classes of worshippers that influence both dynastic governments. The Sadducees were less in numbers but generally controlled the Jewish religious and political systems in both dynastic periods. The religious system was managed by a priesthood, and that priesthood was also influenced by both Sadducees and Pharisees. The Hasmonean and Herodian governments were both influenced by the Pharisees and Sadducees, and the two dynasties represent the government of the United States from 1798 unto the Sunday law.
Ceea ce este important de recunoscut în această linie a istoriei are două aspecte: ea este o ilustrare a Țării celei minunate din vechime, care tipifică Țara cea minunată modernă, și începe în cadrul unei linii a istoriei care pornește cu versetul șaisprezece, când Roma cucerește pentru prima dată Țara cea minunată, identificând astfel tema principală a liniei. Linia de la versetul șaisprezece până la versetul douăzeci și doi reprezintă Țara cea minunată, iar contextul ei este iminenta lege duminicală. Linia reprezintă, de asemenea, cele două clase de închinători care influențează ambele guverne dinastice. Saducheii erau mai puțini la număr, dar, în general, controlau sistemele religioase și politice iudaice în ambele perioade dinastice. Sistemul religios era administrat de preoțime, iar această preoțime era, de asemenea, influențată atât de Saduchei, cât și de Farisei. Guvernele hasmoneene și irodiene au fost amândouă influențate de Farisei și Saduchei, iar cele două dinastii reprezintă guvernul Statelor Unite din 1798 până la legea duminicală.
The Pharisees and Sadducees represent two parties of political persuasions that are distinguished by their stand upon the issue of slavery. The Democrats are pro-slavery and the Republicans are anti-slavery; and together they interact with the political apparatus of the constitutional government of the United States. That government is the earth beast of Revelation thirteen, and the external history of the earth beast is represented by its republican horn. The internal history is represented by the protestant horn. The horns are separated on the beast, for the beast is the Constitution that separates the state horn from the church horn, but they move through history together. The republican horn has two influences either for or against slavery. The protestant horn has two influences either for the seventh-day Sabbath or the first day of the sun.
Fariseii și saducheii reprezintă două partide cu orientări politice distincte, care se deosebesc prin poziția lor față de chestiunea sclaviei. Democrații sunt pro-sclavie, iar Republicanii sunt anti-sclavie; împreună, interacționează cu aparatul politic al guvernului constituțional al Statelor Unite. Acel guvern este fiara de pe pământ din Apocalipsa treisprezece, iar istoria externă a fiarei de pe pământ este reprezentată de cornul ei republican. Istoria internă este reprezentată de cornul protestant. Cornurile sunt separate pe fiară, căci fiara este Constituția, care desparte cornul statului de cornul bisericii, dar ele străbat istoria împreună. Cornul republican are două influențe, fie pentru, fie împotriva sclaviei. Cornul protestant are două influențe, fie pentru Sabatul zilei a șaptea, fie pentru întâia zi a soarelui.
Roughly thirty years after the battle of Panium the Maccabees mark the history of the United States as the sixth kingdom of Bible prophecy. Then roughly a century later, verse sixteen is fulfilled when Jerusalem is conquered, typifying the cross. Judea is the second of the three obstacles Rome subdues as it takes control of the world. General Pompey conquered Syria in 65 BC, and then Judah in 63 BC. Augustus Caesar would conquer the third obstacle at the battle of Actium in 31 BC. This history is represented in the line of verse sixteen to twenty-two.
La aproximativ treizeci de ani după bătălia de la Panium, Macabeii marchează istoria Statelor Unite ca al șaselea regat al profeției biblice. Apoi, aproximativ un secol mai târziu, versetul șaisprezece se împlinește când Ierusalimul este cucerit, prefigurând crucea. Iudeea este al doilea dintre cele trei obstacole pe care Roma le supune pe măsură ce preia controlul asupra lumii. Generalul Pompei a cucerit Siria în 65 î.Hr., iar apoi Iuda în 63 î.Hr. Cezar Augustus avea să cucerească al treilea obstacol la bătălia de la Actium în 31 î.Hr. Această istorie este reprezentată în linia de la versetul șaisprezece la douăzeci și doi.
By the time of the cross the Maccabean history has been running for almost two hundred years. Uriah Smith identifies that the history represented by the league with the Jews in verse twenty-three is to be aligned to a starting point in history that occurred almost two hundred years before the history of the cross in verse twenty-two. The history of the cross in verse twenty-two must be aligned with verse sixteen, for verse sixteen is also the Sunday law. This means the line of the Maccabees, which is the history of the glorious land of Judah, begins well before verse sixteen’s Sunday law.
Până la vremea crucii, istoria Macabeilor era deja în desfășurare de aproape două sute de ani. Uriah Smith identifică faptul că istoria reprezentată de alianța cu iudeii din versetul douăzeci și trei trebuie raportată la un punct de plecare în istorie care a avut loc cu aproape două sute de ani înaintea istoriei crucii din versetul douăzeci și doi. Istoria crucii din versetul douăzeci și doi trebuie aliniată cu versetul șaisprezece, căci versetul șaisprezece este, de asemenea, legea duminicală. Aceasta înseamnă că linia Macabeilor, care este istoria țării glorioase a lui Iuda, începe cu mult înainte de legea duminicală din versetul șaisprezece.
When we understand that the Millerite history illustrates the history of the one hundred and forty-four thousand, we can align the time of the end for the Millerites in 1798, with the time of the end for the one hundred and forty-four thousand in 1989. When we do this, we are overlaying the history of the first and second angels, with the history of the third angel. 1798 and 1989 are the alpha and omega waymark of the history of verse forty of Daniel eleven.
Când înțelegem că istoria milleriților ilustrează istoria celor o sută patruzeci și patru de mii, putem alinia timpul sfârșitului pentru milleriți, din 1798, cu timpul sfârșitului pentru cei o sută patruzeci și patru de mii, din 1989. Când facem aceasta, suprapunem istoria primului și a celui de-al doilea înger peste istoria celui de-al treilea înger. 1798 și 1989 sunt reperul alfa și omega al istoriei versetului patruzeci din Daniel unsprezece.
Verse forty begins at the “time of the end,” which is easily proved to be 1798; and when correctly understood, the collapse of the Soviet Union in 1989, fulfilled verse forty, and that fulfillment was also “the time of the end.” Two “time of the ends,” in one verse, that is in the same chapter as the line of the Maccabees. The Maccabean revolt that led to the Hasmonean dynasty represents the twenty-two years from 1776 unto 1798. In 1798 the Hasmonean dynasty began and the Herodian dynasty began in 1989.
Versetul patruzeci începe la „timpul sfârșitului”, care poate fi demonstrat cu ușurință ca fiind anul 1798; iar, când este înțeles corect, prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989 a împlinit versetul patruzeci, iar acea împlinire a fost, de asemenea, „timpul sfârșitului”. Două „timpuri ale sfârșitului”, într-un singur verset, aflat în același capitol cu linia Macabeilor. Răscoala Macabeilor care a dus la dinastia hasmoneană reprezintă cei douăzeci și doi de ani de la 1776 până la 1798. În 1798 a început dinastia hasmoneană, iar dinastia irodiană a început în 1989.
Verse ten of Daniel eleven identifies 1989, and verse sixteen is the Sunday law. The line of history within those verses represent three battles, and a demise of a southern king and the entrance of Rome into prophetic history. It also contains the line of two dynasties that typify the change that occurs when the earth beast of Revelation thirteen who “had two horns like a lamb, and” “spake as a dragon.” Sequentially the first Jewish dynasty is the lamb and the second Roman dynasty is the dragon. The first dynasty was Jewish, the second was Roman. Whether Jewish or Roman the earth beast had two horns.
Versetul zece din Daniel unsprezece identifică anul 1989, iar versetul șaisprezece este legea duminicală. Linia istorică din acele versete reprezintă trei bătălii, căderea unui împărat de la miazăzi și intrarea Romei în istoria profetică. Ea conține, de asemenea, linia a două dinastii care tipifică schimbarea ce are loc atunci când fiara pământului din Apocalipsa treisprezece „avea două coarne ca ale unui miel” și „vorbea ca un balaur”. În succesiune, prima dinastie iudaică este mielul, iar a doua dinastie romană este balaurul. Prima dinastie a fost iudaică, a doua a fost romană. Indiferent dacă dinastia era iudaică sau romană, fiara pământului avea două coarne.
The Jewish dynasty represents the Protestant horn and the Roman dynasty represents the Republican horn. Both horns also possess a prophetic division of two. The Sadducees and Pharisees provide the framework of the pro-slavery Democrats as opposed to the anti-slavery Republicans; while also representing a twofold division of foolish virgins in contrast with the wise virgins. The Pharisees as foolish virgins are purged at the first disappointment and the Sadducees are purged at the second temple cleansing. The Pharisees, like unto the church of Sardis professed to have a name of life, but were dead, and are purged first, then the Sadducees who denied the power of God, denied the power and message of the Midnight Cry. The Sadducees are the covenant people who are being passed by, the Sadducees are those who are satisfied with the feelings of good emotions.
Dinastia iudaică reprezintă cornul protestant, iar dinastia romană reprezintă cornul republican. Ambele coarne au, de asemenea, o împărțire profetică în două. Saducheii și Fariseii alcătuiesc cadrul democraților pro-sclavie, în opoziție cu republicanii anti-sclavie; reprezentând totodată o împărțire în două a fecioarelor neînțelepte, în contrast cu fecioarele înțelepte. Fariseii, ca fecioare neînțelepte, sunt înlăturați la prima dezamăgire, iar Saducheii sunt înlăturați la a doua curățire a templului. Fariseii, asemenea bisericii din Sardes, pretindeau că au un nume de viață, dar erau morți, și sunt înlăturați întâi; apoi Saducheii, care au tăgăduit puterea lui Dumnezeu, au tăgăduit puterea și solia strigătului de la miezul nopții. Saducheii sunt poporul legământului care este trecut cu vederea; Saducheii sunt cei care se mulțumesc cu simțămintele unor emoții plăcute.
“The coming of Christ, as announced by the first angel’s message, was understood to be represented by the coming of the bridegroom. The widespread reformation under the proclamation of His soon coming, answered to the going forth of the virgins. In this parable, as in that of Matthew 24, two classes are represented. All had taken their lamps, the Bible, and by its light had gone forth to meet the Bridegroom. But while ‘they that were foolish took their lamps, and took no oil with them,’ ‘the wise took oil in their vessels with their lamps.’ The latter class had received the grace of God, the regenerating, enlightening power of the Holy Spirit, which renders His word a lamp to the feet and a light to the path. In the fear of God they had studied the Scriptures to learn the truth, and had earnestly sought for purity of heart and life. These had a personal experience, a faith in God and in His word, which could not be overthrown by disappointment and delay. Others ‘took their lamps, and took no oil with them.’ They had moved from impulse. Their fears had been excited by the solemn message, but they had depended upon the faith of their brethren, satisfied with the flickering light of good emotions, without a thorough understanding of the truth or a genuine work of grace in the heart. These had gone forth to meet the Lord, full of hope in the prospect of immediate reward; but they were not prepared for delay and disappointment. When trials came, their faith failed, and their lights burned dim.” The Great Controversy, 393.
Venirea lui Hristos, așa cum a fost vestită de solia primului înger, a fost înțeleasă ca fiind reprezentată de venirea Mirelui. Reforma larg răspândită, sub proclamarea venirii Sale iminente, corespundea ieșirii fecioarelor. În această parabolă, ca și în cea din Matei 24, sunt reprezentate două clase. Toți își luaseră candelele, Biblia, și, la lumina ei, ieșiseră în întâmpinarea Mirelui. Dar, în timp ce „cele neînțelepte și-au luat candelele și n-au luat cu ele untdelemn”, „cele înțelepte au luat untdelemn în vasele lor, împreună cu candelele”. Cea din urmă clasă primise harul lui Dumnezeu, puterea regeneratoare și luminătoare a Duhului Sfânt, care face ca Cuvântul Său să fie o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. În frica de Dumnezeu, ei studiaseră Scripturile ca să cunoască adevărul și căutaseră cu stăruință curăția inimii și a vieții. Aceștia aveau o experiență personală, o credință în Dumnezeu și în Cuvântul Său, care nu putea fi zdruncinată de dezamăgire și întârziere. Alții „și-au luat candelele și n-au luat cu sine untdelemn”. Au acționat din impuls. Temerile le fuseseră stârnite de solia solemnă, dar se sprijiniseră pe credința fraților lor, mulțumindu-se cu lumina pâlpâitoare a simțămintelor plăcute, fără o înțelegere temeinică a adevărului sau o lucrare autentică a harului în inimă. Aceștia ieșiseră în întâmpinarea Domnului, plini de speranță în perspectiva unei răsplătiri imediate; dar nu erau pregătiți pentru întârziere și dezamăgire. Când au venit încercările, credința lor a cedat, iar candelele lor au ars slab. Marea Controversă, 393.
Whether political or religious both classes unite against the wise at the crisis at midnight. This being said, we began the article by raising the point that I am applying verse fourteen based upon its placement in the flow of the verses, in contradiction with the historical sequence represented by the verses. I employ that logic in agreement with the placement of verse twenty-three. The placement of a waymark is to correspond to its historical fulfillment. The league that the Jews made with Rome during the Maccabean time period defined where the verse would be applied. The “robbers” of verse fourteen, who establish the vision did so in 200 BC, the very year of the battle of Panium, but the battle and the robbers are two different symbols.
Fie că sunt politice, fie religioase, ambele clase se unesc împotriva celor înțelepți în criza de la miezul nopții. Spunând acestea, am început articolul subliniind că eu aplic versetul paisprezece pe baza plasării lui în șirul versetelor, în contradicție cu succesiunea istorică reprezentată de versete. Folosesc acea logică în acord cu plasarea versetului douăzeci și trei. Plasarea unui jalon trebuie să corespundă împlinirii sale istorice. Legământul pe care iudeii l-au încheiat cu Roma în perioada macabeilor a stabilit locul unde urma să se aplice versetul. „Tâlharii” din versetul paisprezece, care stabilesc vedenia, au făcut aceasta în 200 î.Hr., chiar în anul bătăliei de la Panium, însă bătălia și tâlharii sunt două simboluri diferite.
The “robbers” become part of the narrative, not to establish a direct connection with the date of the battle of Panium, but to identify the relation they made with the weakened five-year-old ruler of Egypt that was about to be defeated by Antiochus. They did not want a disruption of the importation of Egyptian wheat to the Roman Empire. The prophetic relation of Rome with the vulnerable five-year-old Egyptian king is the subject of the verse. That intercession is identifying the aftermath of the fallout that follows Putin’s attempt to include the subjection of the Ukrainian church to the Russian church as it had formerly been, before 1989. That attempt starts the progressive demise of his southern kingdom, and when Putin dies as did Ptolemy, or is somehow exiled as was Uzziah and Napoleon, he is prophetically removed and his kingdom is then being handled by a series of less competent leaders. Then, in the time of the five-year old king, papal Rome intercedes to protect its interests, which is the Ukrainian church.
„Tâlharii” devin parte a narațiunii, nu pentru a stabili o legătură directă cu data bătăliei de la Panium, ci pentru a identifica relația pe care au stabilit-o cu conducătorul Egiptului, slăbit, în vârstă de cinci ani, care era pe cale să fie învins de Antioh. Ei nu doreau o perturbare a importului de grâu egiptean către Imperiul Roman. Relația profetică a Romei cu regele egiptean vulnerabil, în vârstă de cinci ani, este subiectul versetului. Acea mijlocire identifică urmările repercusiunilor care urmează încercării lui Putin de a include supunerea Bisericii ucrainene față de Biserica rusă, așa cum fusese odinioară, înainte de 1989. Acea încercare declanșează declinul progresiv al regatului său sudic, iar când Putin moare, precum Ptolemeu, sau este cumva exilat, precum Ozia și Napoleon, el este înlăturat în mod profetic, iar regatul său este apoi administrat de o serie de conducători mai puțin competenți. Apoi, în vremea regelui de cinci ani, Roma papală mijlocește pentru a-și proteja interesul, care este Biserica ucraineană.
The papacy is not picking sides between Russian or Ukrainian orthodoxy; she is playing every side to bring all the religious bodies under her authority as represented in Isaiah four.
Papalitatea nu se poziționează de partea ortodoxiei ruse sau a celei ucrainene; ea manevrează toate părțile pentru a aduce toate organismele religioase sub autoritatea ei, așa cum este înfățișat în Isaia, capitolul patru.
And in that day seven women shall take hold of one man, saying, We will eat our own bread, and wear our own apparel: only let us be called by thy name, to take away our reproach. In that day shall the branch of the Lord be beautiful and glorious, and the fruit of the earth shall be excellent and comely for them that are escaped of Israel. And it shall come to pass, that he that is left in Zion, and he that remaineth in Jerusalem, shall be called holy, even every one that is written among the living in Jerusalem. Isaiah 4:1–3.
În ziua aceea, șapte femei se vor apuca de un singur bărbat, zicând: Vom mânca pâinea noastră și ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai să fim chemate după numele tău, ca să ne fie îndepărtată ocara. În ziua aceea, Odrasla Domnului va fi frumoasă și slăvită, iar rodul pământului va fi ales și plăcut pentru cei scăpați din Israel. Și se va întâmpla că cel ce va fi rămas în Sion și cel ce va fi rămas în Ierusalim va fi numit sfânt, adică fiecare dintre cei înscriși între cei vii în Ierusalim. Isaia 4:1-3.
The papacy takes control of all the religious bodies, represented as seven women, meaning all the churches. Those seven churches wish to be called catholic, which means universal, and they are clearly not God’s people, for they intend to wear their own apparel. The unification of all the religious bodies who wish to wear their own human garments does so in the time when those in “Jerusalem shall be called holy,” which is when the branch of the Lord transforms from a Laodicean to Philadelphian people, which is where the papacy becomes the head of all the religious bodies in the very time she will also be made the head of the political bodies.
Papalitatea preia controlul asupra tuturor organismelor religioase, reprezentate ca șapte femei, adică toate bisericile. Aceste șapte biserici doresc să fie numite catolice, ceea ce înseamnă universale, și este evident că nu sunt poporul lui Dumnezeu, fiindcă intenționează să poarte propriul lor veșmânt. Unificarea tuturor organismelor religioase care doresc să poarte propriile lor veșminte omenești are loc în vremea când «Ierusalimul va fi numit sfânt», adică atunci când ramura Domnului se transformă dintr-un popor laodicean într-unul filadelfian, moment în care papalitatea devine capul tuturor organismelor religioase, chiar în același timp în care ea va fi făcută și capul organismelor politice.
In 1989, the Ukrainian church was a symbol of the king of the north sweeping away the Soviet Union, and Putin will seek to restore the former relationship of submission, and receive leprosy on his forehead and begin a persecution against the religion that refused his demands. That persecution took place in Ptolemy’s own nation, in the city of Alexandria, so the churches within Russia that are influenced by Rome will become Putin’s target, and his ending. As Trump prepares for the battle of Panium his open relationship with the protector of the weakened Egyptian child king is identified in 2025. The Roman power that in 200 BC protected the Egyptian child-king, will not then protect the child-king. She will help to end the child king. Rome as Egypt’s protector in 200 BC, represents Rome as Egypt’s destroyer at the battle of Panium.
În 1989, Biserica ucraineană a fost un simbol al împăratului de la miazănoapte care spulbera Uniunea Sovietică, iar Putin va căuta să restabilească fosta relație de supunere, și va primi lepră pe frunte și va începe o persecuție împotriva religiei care i-a respins cererile. Acea persecuție a avut loc în însăși țara lui Ptolemeu, în orașul Alexandria, astfel, bisericile din Rusia care sunt influențate de Roma vor deveni ținta lui Putin și sfârșitul lui. Pe măsură ce Trump se pregătește pentru bătălia de la Panium, relația sa deschisă cu protectorul regelui-copil egiptean slăbit este identificată în 2025. Puterea romană care, în anul 200 î.Hr., a protejat regele-copil egiptean, nu-l va mai proteja atunci pe regele-copil. Ea va ajuta la sfârșitul regelui-copil. Roma, ca protector al Egiptului în anul 200 î.Hr., reprezintă Roma ca distrugător al Egiptului la bătălia de la Panium.
Millerites
Milleriți
The Millerites did not see three Roman powers, they only saw two, but their truth was truth, just the same. The prophetic logic of Antiochus as a symbol allows us to apply verse fourteen in a history that precedes verse fifteen, even if the history which initially fulfilled the verses placed both verse fourteen and fifteen in the year 200 BC. I am claiming verse sixteen is the soon-coming Sunday law and that verse fourteen was 2025, and verse fifteen is the yet future battle of Panium. Antiochus proves the three battles are one prophetic line for he is at all three battles, but he also proves the claim I am asserting that the latter-day application of the verses, when rightly divided with line upon line methodology.
Milleriții nu au văzut trei puteri romane, ci doar două, însă adevărul lor a fost totuși adevăr. Logica profetică a lui Antioh, ca simbol, ne permite să aplicăm versetul paisprezece într-o istorie care precede versetul cincisprezece, chiar dacă istoria care a împlinit inițial versetele a plasat atât versetul paisprezece, cât și pe cel cincisprezece în anul 200 î.Hr. Afirm că versetul șaisprezece reprezintă legea duminicală iminentă și că versetul paisprezece a fost anul 2025, iar versetul cincisprezece este încă viitoarea bătălie de la Panium. Antioh dovedește că cele trei bătălii alcătuiesc o singură linie profetică, căci el este prezent la toate cele trei bătălii, dar confirmă, de asemenea, afirmația pe care o susțin cu privire la aplicarea din vremea sfârșitului a versetelor, atunci când sunt împărțite în mod corect prin metodologia linie peste linie.
Antiochus was at all three battles and in the latter days he represents the papacies proxy power in 1989 (Reagan and the USA), 2014 (Zelenskyy and the Ukraine), and then at the battle of Panium it is the same proxy power as 1989, for Jesus always represents the end with the beginning. Ronald Reagan is dead and buried, so the historical witness of Antiochus is accurate to the Millerite understanding, but subject to the rules which govern a line upon line application. The last papal proxy power in the verses is Trump, even though historically Antiochus was at all three battles. In order to fulfill verse thirteen Trump had to lose the second election, for in verse thirteen he “returns,” stronger than ever, strong enough to take a bullet through the ear, which along with the right thumb and right big toe is what was to be anointed with blood, when the priests were anointed.
Antioh a fost la toate cele trei bătălii, iar în zilele de pe urmă el reprezintă puterea prin interpuși a papalității în 1989 (Reagan și SUA), în 2014 (Zelenskyy și Ucraina), iar apoi, la bătălia de la Panium, este aceeași putere prin interpuși ca în 1989, căci Isus reprezintă întotdeauna sfârșitul împreună cu începutul. Ronald Reagan este mort și îngropat, așa că mărturia istorică a lui Antioh este fidelă înțelegerii milerite, dar supusă regulilor care guvernează o aplicare linie peste linie. Ultima putere prin interpuși a papalității din versete este Trump, deși istoric Antioh a fost la toate cele trei bătălii. Pentru a împlini versetul treisprezece, Trump a trebuit să piardă al doilea scrutin, căci în versetul treisprezece el „se întoarce”, mai puternic ca niciodată, îndeajuns de puternic pentru a primi un glonț prin ureche — care, împreună cu policele drept și degetul mare de la piciorul drept, erau cele ce trebuiau unse cu sânge atunci când preoții erau unși.
Reagan typified Trump, for Reagan is the first of the final eight presidents from the time of the end in 1989. Lincoln typified Trump, for he was the first Republican president. Lincoln was assassinated by proslavery Democrats in alliance with Rome, and both Ronald Reagan and his popish counterpart John Paul II survived assassination attempts. Trump was politically assassinated in 2020, with the stolen election in fulfillment of Revelation eleven, verse seven, and then in 2024 he was resurrected in fulfillment of verse eleven.
Reagan l-a prefigurat pe Trump, căci Reagan este primul dintre ultimii opt președinți, începând cu vremea sfârșitului din 1989. Lincoln l-a prefigurat pe Trump, căci el a fost primul președinte republican. Lincoln a fost asasinat de democrați pro-sclavie în alianță cu Roma, iar atât Ronald Reagan, cât și omologul său papistaș Ioan Paul al II-lea au supraviețuit unor tentative de asasinat. Trump a fost asasinat politic în 2020, prin alegerile furate, în împlinirea Apocalipsei, capitolul unsprezece, versetul șapte, iar apoi, în 2024, a fost înviat, în împlinirea versetului unsprezece.
And when they shall have finished their testimony, the beast that ascendeth out of the bottomless pit shall make war against them, and shall overcome them, and kill them. … And after three days and an half the Spirit of life from God entered into them, and they stood upon their feet; and great fear fell upon them which saw them. Revelation 11:7, 11.
Iar când își vor fi încheiat mărturia lor, fiara care se ridică din Adânc va face război împotriva lor, îi va birui și îi va omorî. ... Iar după trei zile și jumătate, Duhul vieții de la Dumnezeu a intrat în ei, și s-au ridicat în picioare; și o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. Apocalipsa 11:7, 11.
Trump’s resurrection was his “return” of verse thirteen, and it also provided a parallel of a characteristic of Rome, for Rome is “the eighth that is of the seven,” and Trump is an image of Rome.
Învierea lui Trump a fost "revenirea" lui din versetul treisprezece și a oferit, totodată, o paralelă cu o caracteristică a Romei, căci Roma este "al optulea care este dintre cei șapte", iar Trump este o imagine a Romei.
And the beast that was, and is not, even he is the eighth, and is of the seven, and goeth into perdition. Revelation 17:11.
Și fiara care era și nu mai este, ea însăși este a opta și este dintre cei șapte și merge la pierzare. Apocalipsa 17:11.
Trump’s second term makes him the eighth president since Reagan, and because he was also the sixth, Trump, in alignment with the papacy is “the eight, that is of the seven.” Eight is the symbol of resurrection, which emphasizes that he, as an image of the papacy needed to have a deadly wound that was healed in order to “return.”
Al doilea mandat al lui Trump îl face al optulea președinte de la Reagan încoace, iar întrucât a fost și al șaselea, Trump, în consonanță cu papalitatea, este „al optulea, adică din cei șapte”. Numărul opt este simbolul învierii, ceea ce subliniază că el, ca imagine a papalității, trebuia să aibă o rană de moarte care a fost vindecată pentru a „se întoarce”.
And I saw one of his heads as it were wounded to death; and his deadly wound was healed: and all the world wondered after the beast. Revelation 13:3.
Și am văzut unul dintre capetele lui ca și cum ar fi fost rănit de moarte; iar rana lui de moarte a fost vindecată: și tot pământul s-a mirat după fiară. Apocalipsa 13:3.
When the deadly wound is healed the world “wonders after the beast,” and when Trump was resurrected as the eighth that is of the seven in 2024, he “returned” and the whole world wondered after him.
Când rana de moarte este vindecată, lumea "se miră după fiară", iar când Trump a fost înviat ca al optulea, care este dintre cei șapte, în 2024, el "s-a întors" și întreaga lume s-a mirat după el.
And after three days and an half the Spirit of life from God entered into them, and they stood upon their feet; and great fear fell upon them which saw them. And they heard a great voice from heaven saying unto them, Come up hither. And they ascended up to heaven in a cloud; and their enemies beheld them. Revelation 11:11, 12.
Și după trei zile și jumătate, Duhul vieții de la Dumnezeu a intrat în ei și au stat pe picioarele lor; și o mare frică a căzut peste cei ce i-au văzut. Și au auzit un glas mare din cer, zicându-le: «Suiți-vă aici». Și s-au suit la cer într-un nor; iar vrăjmașii lor i-au privit. Apocalipsa 11:11-12.
Trump “returned” in the election of 2024, and then in 2025 he and pope Leo were both inaugurated. Jesus gave a direct and fair warning, to any who wished to see.
Trump a „revenit” la alegerile din 2024, iar apoi, în 2025, el și Papa Leon au fost amândoi inaugurați. Iisus a dat un avertisment nemijlocit și drept, oricui a voit să vadă.
When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place, (whoso readeth, let him understand.) Matthew 24:15.
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în locul sfânt, (cel ce citește să înțeleagă.) Matei 24:15.
Mark says it perhaps a little clearer.
Marcu spune aceasta, poate, puțin mai clar.
But when ye shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, standing where it ought not, (let him that readeth understand,) then let them that be in Judaea flee to the mountains. Mark 13:14.
Dar când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând unde nu se cuvine (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă la munți. Marcu 13:14.
The abomination of desolation is Rome in each of its three phases. Pagan, papal and modern Rome is each a symbol of warning for the people of God. The warning is to be recognized when Rome is in a “holy place” or where “it ought not” be. The glorious land is the holy land in Scripture, and the United States is the spiritual glorious land.
Urâciunea pustiirii este Roma în fiecare dintre cele trei faze ale sale. Roma păgână, papală și modernă constituie, fiecare, un simbol de avertizare pentru poporul lui Dumnezeu. Avertizarea trebuie recunoscută atunci când Roma se află într-un „loc sfânt” sau acolo unde „nu se cuvine” să fie. Țara slăvită este Țara Sfântă în Scriptură, iar Statele Unite sunt țara slăvită spirituală.
And the Lord shall inherit Judah his portion in the holy land, and shall choose Jerusalem again. Be silent, O all flesh, before the Lord: for he is raised up out of his holy habitation. Zechariah 2:12, 13.
Și Domnul va moșteni Iuda ca partea Sa în țara sfântă și va alege iarăși Ierusalimul. Tăceți, tot trupul, înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din lăcașul Său cel sfânt. Zaharia 2:12, 13.
When you see Rome standing in the holy place the Lord is choosing Jerusalem as His covenant people for the final time. When Reagan, the first of eight presidents arranged a secret alliance with the antichrist of Bible prophecy, it represented an open alliance with Rome by the eighth and last president since the time of the end in 1989. Omega symbols often reverse attributes of the alpha symbol.
Când vedeți Roma stând în locul sfânt, Domnul alege Ierusalimul ca popor al legământului Său pentru ultima dată. Când Reagan, primul dintre opt președinți, a încheiat o alianță secretă cu Antihristul profeției biblice, aceasta a reprezentat o alianță deschisă cu Roma, realizată de cel de-al optulea și ultim președinte de la vremea sfârșitului din 1989. Simbolurile Omega inversează adesea atributele simbolului Alfa.
The inauguration of pope Leo and Trump in 2025 is identifying an open relationship between the sea beast and the earth beast of Revelation thirteen. The reversal to an open alliance of Trump and Leo that was typified by the secret alliance of Reagan and John Paul II, informs us that the support of the Egyptian child-king that fulfilled verse fourteen in 200 BC, represents a lack of support in the latter-days.
Întronizarea Papei Leon și învestirea lui Trump în 2025 identifică o relație deschisă între fiara mării și fiara pământului din Apocalipsa, capitolul treisprezece. Revenirea la o alianță deschisă dintre Trump și Leon, care a fost prefigurată de alianța secretă dintre Reagan și Ioan Paul al II-lea, ne indică faptul că sprijinul regelui-copil egiptean, care a împlinit versetul paisprezece în anul 200 î.Hr., reprezintă o lipsă de sprijin în vremurile din urmă.
2025 establishes the external foundational vision or prophecy, for it lifts up Rome as the warning of Rome that is identified by Daniel with the symbolism of “the abomination of desolation.” The warning of the abomination of desolation takes place in advance of the destruction represented by “desolation.” In the siege of Jerusalem under Cestius the warning was represented by the banners of Rome’s authority being placed within the sacred precincts of the sanctuary. Those who saw, understood, obeyed and left the city and were protected when the siege was re-engaged. They saw the Roman warning sign. The Christians who separated from the compromised church of Pergamos and thereafter the church of Thyatira fled into the wilderness when they saw the man of sin setting in the temple of God. Those witnesses identify a warning of the abomination of desolation spoken of by Daniel in the latter days.
2025 stabilește viziunea sau profeția de temelie, exterioară, căci o înalță pe Roma drept avertismentul Romei, avertisment pe care Daniel îl identifică prin simbolismul «urâciunea pustiirii». Avertismentul cu privire la urâciunea pustiirii precede distrugerea reprezentată de «pustiire». În asediul Ierusalimului sub Cestius, avertismentul a fost reprezentat de stindardele autorității Romei, așezate în incinta sacră a sanctuarului. Cei care au văzut, au înțeles, au ascultat și au părăsit cetatea au fost ocrotiți când asediul a fost reluat. Ei au văzut semnul de avertizare al Romei. Creștinii care s-au despărțit de biserica compromisă din Pergam și, ulterior, de biserica din Tiatira au fugit în pustie când l-au văzut pe omul fărădelegii șezând în templul lui Dumnezeu. Acei martori identifică un avertisment al urâciunii pustiirii despre care a vorbit Daniel în zilele de pe urmă.
We have repeatedly shown that 1888 was the siege of Cestius, and the conclusion of the Sunday law crisis is the siege of Titus. The Blair Sunday law bills of the 1880’s in accompaniment with the Sunday laws that were implemented in some southern states during the 1880’s was the warning of Cestius that also marked the dividing line on Sister White’s counsel on country living. Before the 1880’s her counsel was that in the future we would need to move to the country, but after the 1880’s country living was something that was to have already been accomplished. The warning sign of the Blair Bills, promoting the papal power’s mark of authority being discussed in 1880’s typified the Patriot Act at 9/11, for the angel of Revelation eighteen appeared in both those histories.
Am arătat în repetate rânduri că 1888 a fost asediul lui Cestius, iar încheierea crizei legii duminicale este asediul lui Titus. Proiectele de lege Blair privind legea duminicală din anii 1880, împreună cu legile duminicale care au fost implementate în unele state din sud în cursul anilor 1880, au constituit avertizarea lui Cestius, care a marcat totodată linia de demarcație în sfatul Sorei White cu privire la locuirea la țară. Înainte de anii 1880, sfatul ei era că, în viitor, va trebui să ne mutăm la țară, dar după anii 1880, locuirea la țară trebuia să fi fost deja realizată. Semnul de avertizare al proiectelor de lege Blair, care promovau semnul autorității puterii papale și erau dezbătute în anii 1880, a tipificat Patriot Act de la 9/11, căci îngerul din Apocalipsa optsprezece a apărut în ambele acele istorii.
9/11 was the warning of Cestius placing his authority in the holy place where it should not be, for at 9/11 Roman law replaced English law. In the Pelosi Trials of 2021 the due process clause was repudiated, and represents another footstep towards the siege of Titus, which ends at the soon-coming Sunday law in the United States. The siege is a period of time. 1888 speaks to the rebellion of the internal Protestant horn, and 9/11 speaks to the rebellion of the external Republican horn. The inauguration of the pope from the glorious land in the same year that the final president is also inaugurated represents the final warning of the abomination of desolation standing where it ought not, just before the battle of Panium. The battle of Panium leads directly into the Sunday law and the battle of Actium, which represented the third and final obstacle for pagan Rome, and then pagan Rome ruled supremely for 360 years in fulfillment of Daniel 11:24. At the Sunday law the sixth and seventh kingdoms are both conquered by Rome, and modern Rome then reigns for one symbolic hour, or forty-two symbolic months.
9/11 a fost avertismentul privind așezarea de către Cestius a autorității sale în locul sfânt unde nu se cuvenea, căci la 9/11 dreptul roman a înlocuit dreptul englez. În Procesele Pelosi din 2021, clauza privind procedura legală a fost repudiată și reprezintă încă un pas către asediul lui Titus, care se încheie cu legea duminicală ce va veni în curând în Statele Unite. Asediul este o perioadă de timp. Anul 1888 se referă la răzvrătirea cornului protestant intern, iar 9/11 se referă la răzvrătirea cornului republican extern. Întronizarea papei din țara cea glorioasă, în același an în care este învestit și ultimul președinte, reprezintă avertizarea finală a urâciunii pustiirii stând unde nu se cuvine, chiar înaintea bătăliei de la Panium. Bătălia de la Panium conduce direct la legea duminicală și la bătălia de la Actium, care a reprezentat al treilea și ultimul obstacol pentru Roma păgână, iar apoi Roma păgână a domnit în mod suprem timp de 360 de ani, în împlinirea lui Daniel 11:24. La legea duminicală, atât a șasea, cât și a șaptea împărăție sunt cucerite de Roma, iar Roma modernă domnește apoi pentru o oră simbolică sau patruzeci și două de luni simbolice.
In verse sixteen Pompey, who has just conquered pagan Rome’s first obstacles of Syria then conquers Jerusalem. Pompey takes down Rome’s first two obstacles and Augustus Caesar conquers the third at Actium. Modern Rome first conquers the king of the south in 1989 in fulfillment of verse forty, and as typified by verse ten. Then at the Sunday law modern Rome conquers its second and third obstacle with the United States and then the United Nations immediately agrees to give their kingdom to the papal power. Pagan Rome conquered two with Pompey and then one, and papal Rome conquered one in 1989, and then its next two in verse sixteen, which is where Pompey is marked with his second conquering.
În versetul șaisprezece, Pompei, care tocmai a înlăturat primele obstacole ale Romei păgâne din Siria, cucerește apoi Ierusalimul. Pompei înlătură primele două obstacole ale Romei, iar Cezarul Augustus îl cucerește pe al treilea la Actium. Roma modernă cucerește mai întâi regele de la miazăzi în 1989, în împlinirea versetului patruzeci și așa cum este prefigurat de versetul zece. Apoi, la legea duminicală, Roma modernă își cucerește al doilea și al treilea obstacol: mai întâi Statele Unite, iar apoi Organizația Națiunilor Unite este de îndată de acord să-și dea împărăția puterii papale. Roma păgână a cucerit două prin Pompei și apoi încă unul, iar Roma papală a cucerit unul în 1989, iar apoi următoarele două în versetul șaisprezece, acolo unde Pompei este marcat cu a doua sa cucerire.
Whether it was the third obstacle at Actium for pagan Rome, or when the third obstacle, represented by the Goths being driven out of the city of Rome in 538, when Rome overcomes the third obstacle it rules supremely.
Fie că al treilea obstacol a fost la Actium pentru Roma păgână, fie că a fost reprezentat de alungarea goților din cetatea Romei în 538, atunci când Roma depășește al treilea obstacol, ea domnește suveran.
Surely the Lord God will do nothing, but he revealeth his secret unto his servants the prophets. Amos 3:7.
Negreșit, Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să-Și descopere taina slujitorilor Săi, prorocii. Amos 3:7.
The Lord will surely give the final manifestation of the warning sign that is represented as the abomination of desolation in the book of Daniel, before the desolation arrives. That warning sign is the open alliance in contrast with Reagan’s secret alliance being represented in 2025. The Lord will not bring punishment, without first giving warning, and Amos is very direct about what the secret revelation to His servants is, and who it is directed at.
Domnul va da cu siguranță manifestarea finală a semnului de avertizare reprezentat ca urâciunea pustiirii în cartea lui Daniel, înainte ca pustiirea să vină. Acel semn de avertizare este alianța deschisă, în contrast cu alianța secretă a lui Reagan, reprezentată în 2025. Domnul nu va aduce pedeapsa fără să dea mai întâi avertizare, iar Amos este foarte direct cu privire la ceea ce este descoperirea tainică către slujitorii Săi și cui îi este ea adresată.
Hear this word that the Lord hath spoken against you, O children of Israel, against the whole family which I brought up from the land of Egypt, saying, You only have I known of all the families of the earth: therefore I will punish you for all your iniquities. Amos 3:1, 2.
Ascultați acest cuvânt pe care Domnul l-a rostit împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din țara Egiptului, zicând: Pe voi singuri v-am cunoscut dintre toate familiile pământului; de aceea vă voi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. Amos 3:1, 2.
Amos is addressing the last generation of God’s chosen covenant people who are to be punished, in alignment with the 25 men who bow to the sun in Ezekiel eight. Amos is presenting the Laodicean message, which is the third angel’s message during the blotting out of sin in the time of the judgment of the living. Amos’s warning is based upon a unification of two parties.
Amos se adresează ultimei generații a poporului Său ales prin legământ, care urmează să fie pedepsită, în concordanță cu cei douăzeci și cinci de bărbați care se închină soarelui din Ezechiel capitolul opt. Amos prezintă solia laodiceană, care este solia îngerului al treilea în timpul ștergerii păcatelor, în vremea judecății celor vii. Avertizarea lui Amos se întemeiază pe unirea a două părți.
Can two walk together, except they be agreed? Will a lion roar in the forest, when he hath no prey? will a young lion cry out of his den, if he have taken nothing? Can a bird fall in a snare upon the earth, where no gin is for him? shall one take up a snare from the earth, and have taken nothing at all? Shall a trumpet be blown in the city, and the people not be afraid? shall there be evil in a city, and the Lord hath not done it? Amos 3:3–6.
Pot doi să umble împreună, dacă nu s-au învoit? Va răcni un leu în pădure, când nu are pradă? Va scoate puiul de leu un strigăt din vizuina lui, dacă n-a prins nimic? Poate să cadă o pasăre într-o cursă pe pământ, unde nu este laț pentru ea? Va ridica cineva o cursă de pe pământ, fără să fi prins nimic deloc? Se va suna din trâmbiță în cetate, și poporul să nu se înspăimânte? Va fi vreo nenorocire într-o cetate, fără ca Domnul s-o fi făcut? Amos 3:3-6.
The warning of two walking together as one, is set within the context of a snare catching a bird from the earth. Birds are symbols of religious bodies, and the papacy is a cage of every unclean and hateful bird in Revelation.
Avertismentul privitor la doi care umblă împreună ca unul singur este plasat în contextul unui laț care prinde o pasăre de pe pământ. Păsările sunt simboluri ale organismelor religioase, iar, în Apocalipsă, papalitatea este o colivie a oricărei păsări necurate și urâte.
And he cried mightily with a strong voice, saying, Babylon the great is fallen, is fallen, and is become the habitation of devils, and the hold of every foul spirit, and a cage of every unclean and hateful bird. For all nations have drunk of the wine of the wrath of her fornication, and the kings of the earth have committed fornication with her, and the merchants of the earth are waxed rich through the abundance of her delicacies. Revelation 18:2, 3.
Și a strigat cu tărie, cu glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a ajuns locuință a demonilor, și temniță a oricărui duh necurat, și cușcă a oricărei păsări necurate și odioase. Căci toate neamurile au băut din vinul mâniei desfrânării ei, și împărații pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit din belșugul desfătărilor ei. Apocalipsa 18:2, 3.
A bird in a cage is a captured bird, and when a nation commits fornication with the whore of Rome it becomes a captured bird, and the bird that is lifted up above all the other prophetic birds is the power whose threefold house is built, is established at the Sunday law, in her place, which is Shinar, which is Babylon. It is the bird that received a deadly wound in 1798, or as Zechariah states, had a lead cover placed over its basket, but was thereafter lifted up by the birds of spiritualism and apostate Protestantism.
O pasăre într-o colivie este o pasăre capturată, iar când o națiune săvârșește curvie cu desfrânata Romei, ea devine o pasăre capturată, iar pasărea care este înălțată deasupra tuturor celorlalte păsări profetice este puterea a cărei casă întreită este zidită, este întemeiată la legea duminicală, în locul ei, care este Șinear, care este Babilon. Ea este pasărea care a primit o rană de moarte în 1798, sau, după cum spune Zaharia, i s-a pus un capac de plumb peste coșul ei, dar a fost ulterior înălțată de păsările spiritismului și ale protestantismului apostat.
Then the angel that talked with me went forth, and said unto me, Lift up now thine eyes, and see what is this that goeth forth. And I said, What is it? And he said, This is an ephah that goeth forth. He said moreover, This is their resemblance through all the earth. And, behold, there was lifted up a talent of lead: and this is a woman that sitteth in the midst of the ephah. And he said, This is wickedness. And he cast it into the midst of the ephah; and he cast the weight of lead upon the mouth thereof. Then lifted I up mine eyes, and looked, and, behold, there came out two women, and the wind was in their wings; for they had wings like the wings of a stork: and they lifted up the ephah between the earth and the heaven. Then said I to the angel that talked with me, Whither do these bear the ephah? And he said unto me, To build it an house in the land of Shinar: and it shall be established, and set there upon her own base. Zechariah 5:5–11.
Atunci îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi-a zis: Ridică-ți acum ochii și vezi ce este lucrul acesta care iese. Eu am zis: Ce este? El a zis: Aceasta este o efă care iese. Și a mai zis: Aceasta este înfățișarea lor prin tot pământul. Și, iată, s-a ridicat un talant de plumb; și iată, era o femeie care ședea în mijlocul efei. El a zis: Aceasta este nelegiuirea. Și a aruncat-o în mijlocul efei și a aruncat greutatea de plumb peste gura ei. Apoi mi-am ridicat ochii și m-am uitat, și, iată, au ieșit două femei, și vântul era în aripile lor; căci aveau aripi ca aripile berzei; și au ridicat efa între pământ și cer. Atunci am zis îngerului care vorbea cu mine: Încotro duc ele efa? El mi-a zis: Să-i zidească o casă în țara Șinear; și va fi întemeiată și așezată acolo pe temelia ei. Zaharia 5:5-11.
Amos’s snare catches the bird from the earth, for it represents the alliance that precedes the soon-coming Sunday law where the earth-bird is captured, and according to Amos the alliance is a rebuke to Laodicean Seventh-day Adventism, for there will be a warning trumpet blown in the city, which they will refuse to hear.
Lațul lui Amos prinde pasărea de pe pământ, căci el reprezintă alianța care precede legea duminicală ce urmează să vină curând, în cadrul căreia pasărea pământului este prinsă, iar, potrivit lui Amos, alianța este o mustrare adusă Adventismului de Ziua a Șaptea laodicean, căci în cetate se va suna din trâmbița de avertizare, pe care ei vor refuza s-o asculte.
Shall a trumpet be blown in the city, and the people not be afraid? shall there be evil in a city, and the Lord hath not done it? Surely the Lord God will do nothing, but he revealeth his secret unto his servants the prophets. The lion hath roared, who will not fear? the Lord God hath spoken, who can but prophesy? Amos 3:6–8.
Se va suna din trâmbiță în cetate și poporul nu se va înspăimânta? Va fi oare nenorocire într-o cetate și Domnul să n-o fi făcut? Căci negreșit, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina slujitorilor Săi, prorocilor. A răcnit leul; cine nu se va teme? A vorbit Domnul Dumnezeu; cine poate să nu prorocească? Amos 3:6-8.
The Lion who roars is the Lion of the tribe of Judah, who represents Christ when He seals and unseals His prophetic Word. The open alliance of 2025 is the siege of Cestius and the symbol of the robbers of God’s people is established when you see two walking together that should never co-exist. Rome allied and aligned with Protestants is an oxymoron, for to be a Protestant means to protest against Rome.
Leul care răcnește este Leul din seminția lui Iuda, care Îl reprezintă pe Hristos atunci când El pecetluiește și desigilează Cuvântul Său profetic. Alianța deschisă din 2025 este asediul lui Cestius, iar simbolul tâlharilor poporului lui Dumnezeu este stabilit atunci când vezi doi umblând împreună, care nu ar trebui niciodată să coexiste. Roma, aliată și aliniată cu protestanții, este un oximoron, căci a fi protestant înseamnă a protesta împotriva Romei.
We will continue these things in the next article.
Vom continua cu acestea în articolul următor.
Too Late to Escape the Snare
Prea târziu pentru a scăpa din laț
“And let it be remembered, it is the boast of Rome that she never changes. The principles of Gregory VII and Innocent III are still the principles of the Roman Catholic Church. And had she but the power, she would put them in practice with as much vigor now as in past centuries. Protestants little know what they are doing when they propose to accept the aid of Rome in the work of Sunday exaltation. While they are bent upon the accomplishment of their purpose, Rome is aiming to re-establish her power, to recover her lost supremacy. Let the principle once be established in the United States that the church may employ or control the power of the state; that religious observances may be enforced by secular laws; in short, that the authority of church and state is to dominate the conscience, and the triumph of Rome in this country is assured.
Și să se rețină: mândria Romei este aceea că ea nu se schimbă niciodată. Principiile lui Grigore al VII-lea și ale lui Inocențiu al III-lea sunt încă principiile Bisericii Romano-Catolice. Iar de-ar avea puterea, le-ar pune în practică cu aceeași vigoare acum ca în secolele trecute. Protestanții știu prea puțin ce fac atunci când intenționează să accepte sprijinul Romei în lucrarea înălțării duminicii. În timp ce sunt hotărâți să-și ducă la îndeplinire scopul, Roma urmărește să-și restabilească puterea, să-și recâștige supremația pierdută. Odată statornicit în Statele Unite principiul că biserica poate folosi sau controla puterea statului; că observanțele religioase pot fi impuse prin legi seculare; pe scurt, că autoritatea bisericii și a statului trebuie să domine conștiința, triumful Romei în această țară este asigurat.
“God’s word has given warning of the impending danger; let this be unheeded, and the Protestant world will learn what the purposes of Rome really are, only when it is too late to escape the snare. She is silently growing into power. Her doctrines are exerting their influence in legislative halls, in the churches, and in the hearts of men. She is piling up her lofty and massive structures in the secret recesses of which her former persecutions will be repeated. Stealthily and unsuspectedly she is strengthening her forces to further her own ends when the time shall come for her to strike. All that she desires is vantage ground, and this is already being given her. We shall soon see and shall feel what the purpose of the Roman element is. Whoever shall believe and obey the word of God will thereby incur reproach and persecution.” The Great Controversy, 581.
Cuvântul lui Dumnezeu a dat un avertisment cu privire la primejdia iminentă; dacă acesta nu este luat în seamă, lumea protestantă va afla care sunt cu adevărat scopurile Romei abia când va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea își sporește puterea în tăcere. Învățăturile ei își exercită influența în forurile legislative, în biserici și în inimile oamenilor. Ea își ridică edificiile înalte și masive, în recesurile secrete ale cărora persecuțiile ei de altădată vor fi reluate. Pe ascuns și fără a fi bănuită, ea își întărește forțele spre a-și promova propriile scopuri, pentru când va sosi timpul să lovească. Tot ceea ce dorește este o poziție avantajoasă, iar aceasta îi este deja oferită. În curând vom vedea și vom simți care este scopul elementului roman. Oricine va crede și va asculta de Cuvântul lui Dumnezeu va atrage astfel asupra sa ocară și persecuție. Marea Controversă, 581.
“There is a world lying in wickedness, in deception, and delusion, in the very shadow of death,—asleep, asleep. Who are feeling travail of soul to awaken them? What voice can reach them? My mind is carried to the future when the signal will be given, ‘Behold the Bridegroom cometh; go ye out to meet Him.’ But some will have delayed to obtain the oil for replenishing their lamps, and too late they will find that character, which is represented by the oil, is not transferable. That oil is the righteousness of Christ. It represents character, and character is not transferable. No man can secure it for another. Each must obtain for himself a character purified from every stain of sin.” Bible Echo, May 4, 1896.
Există o lume zăcând în nelegiuire, în înșelăciune și amăgire, în chiar umbra morții, — adormită, adormită. Cine simte chinul sufletului pentru a-i trezi? Ce glas poate ajunge la ei? Mintea mea este purtată spre viitor, când se va da semnalul: „Iată, Mirele vine; ieșiți-I în întâmpinare.” Dar unii vor fi zăbovit să obțină untdelemnul pentru a-și reumple candelele, și prea târziu vor afla că acel caracter, care este reprezentat de untdelemn, nu este transferabil. Acel untdelemn este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar caracterul nu este transferabil. Nimeni nu-l poate dobândi pentru altul. Fiecare trebuie să-și dobândească pentru sine un caracter curățit de orice pată a păcatului. Bible Echo, 4 mai 1896.
“As I viewed poor souls dying for want of the present truth, and some who professed to believe the truth were letting them die by withholding the necessary means to carry forward the work of God, the sight was too painful, and I begged of the angel to remove it from me. I saw that when the cause of God called for some of their property, like the young man who came to Jesus (Matthew 19:16–22) they went away sorrowful, and that soon the overflowing scourge would pass over and sweep their possessions all away, and then it would be too late to sacrifice earthly goods, and lay up a treasure in heaven.” Early Writings, 49.
Pe când priveam suflete sărmane murind din lipsa adevărului prezent, iar unii care mărturiseau că cred adevărul îi lăsau să moară, reținând mijloacele necesare pentru a duce înainte lucrarea lui Dumnezeu, priveliștea era prea dureroasă și l-am rugat pe înger să o îndepărteze de la mine. Am văzut că, atunci când cauza lui Dumnezeu cerea o parte din averile lor, asemenea tânărului care a venit la Isus (Matei 19:16-22), ei plecau întristați, și că, în curând, urgia năvălitoare va trece și le va spulbera cu totul averile, iar atunci va fi prea târziu să mai jertfească bunurile pământești și să-și adune o comoară în cer. Scrieri timpurii, 49.
“Judas saw that his entreaties were in vain, and he rushed from the hall exclaiming, It is too late! It is too late! He felt that he could not live to see Jesus crucified, and in despair went out and hanged himself.” The Desire of Ages, 722.
Iuda a văzut că rugămințile lui erau zadarnice și s-a repezit afară din sală, exclamând: Este prea târziu! Este prea târziu! A simțit că nu putea trăi ca să-L vadă pe Isus răstignit și, în deznădejde, a ieșit și s-a spânzurat. Dorința veacurilor, 722.