Panium - Number Nine

Versetele unsprezece și doisprezece identifică victoria lui Putin asupra Ucrainei și a Uniunii Europene, precum și urmările și repercusiunile pentru Putin după victoria sa în Războiul din Ucraina, așa cum sunt reprezentate de Ptolemeu prin victoria sa de la Rafia, în 217 î.Hr., și prin căderea sa, redată în versetul doisprezece. Tema versetelor este ascensiunea și căderea împăratului de la miazăzi.

Până în acest punct, articolele au identificat temele fundamentale ale liniilor profetice din capitolul unsprezece. Versetul unsprezece necesită încă puțin timp înainte de a înainta în capitol. Daniel, capitolul unsprezece, versetul unsprezece, se aliniază cu Apocalipsa, capitolul unsprezece, versetul unsprezece.

În 2023, cei doi martori, care fuseseră uciși de fiara din Adânc, s-au ridicat în picioare. Mărturia cornului Republican începuse în 2015, odată cu anunțarea candidaturii lui Donald Trump la președinție, iar în 2020 balaurul, reprezentat de globaliștii din lume, și globaliștii care sunt Partidul Democrat, în conjuncție cu globaliștii din Partidul Republican (RINO), au furat alegerile și l-au instalat pe Joe Biden, ucigându-l astfel pe Donald Trump în stradă. Cornul Protestant, reprezentat de lucrarea Future for America, a fost ucis prin propagarea unei predicții eronate care descria un atac al Islamului împotriva orașului Nashville. În 2023, atât cornul Republican, cât și cornul Protestant au fost înviate. Versetul unsprezece identifică începutul Războiului din Ucraina, în 2014, și continuarea lui până la victoria finală a lui Putin și a Rusiei.

Versetul unsprezece este testul vizual care culminează în judecată pentru Adventism în general, dar și pentru cei care au acceptat lumina de la 9/11 și sosirea celui de-al treilea vai, însă, în primul rând, este pentru cei care vor fi trași la răspundere în raport cu lumina profeției care a fost desigilată progresiv începând din iulie 2023.

Conducerea Adventismului a fost lăsată deoparte în 1989, așa cum a fost prefigurat de nașterea lui Hristos în acea perioadă profetică. La botezul lui Hristos, El a început să-i cheme pe ucenici, care erau „temelia” Bisericii creștine, prefigurând astfel 9/11, când, odată cu venirea Islamului celui de-al treilea vai, Domnul Și-a călăuzit poporul înapoi la cărările cele vechi ale lui Ieremia, care reprezintă temeliile Adventismului. La 9/11 a început judecata celor vii, începând de la casa lui Dumnezeu, iar Adventismul a respins lumina îngerului din Apocalipsa optsprezece la fel de sigur precum iudeii L-au respins pe Isus ca Mesia. Cei care au primit lumina îngerului din Apocalipsa optsprezece au fost apoi încercați prin dezamăgirea din 18 iulie 2020.

În iulie 2023, lumina din Daniel 11:11 identifică linia externă a adevărului prezent. Acea lumină a împlinirii profetice externe, găsită în Daniel 11:11, le-a fost deschisă fecioarelor înviate în Apocalipsa 11:11. Apocalipsa identifică drept istorie internă ceea ce Daniel deschide ca istorie externă.

Cei care au luat în considerare lumina care a fost descoperită începând din iulie 2023 reprezintă două clase distincte, căci deja au existat unii care, după iulie 2023, au umblat o vreme împreună, dar nu mai umblă împreună. Judecata este progresivă și, începând cu 9/11, Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea i s-a dat "timp să se pocăiască" de faptul că a respins "regulile de interpretare profetică adoptate de Miller și asociații lui", pe care le-a respins în mod progresiv începând din 1863. Începând de la 9/11 și până la 18 iulie 2020, Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea i s-a dat ultima oportunitate de a se pocăi, iar în acel moment au fost testați cei care participaseră la proclamarea de la Nashville din 2020. În iulie, faza finală a purificării este reprezentată de versetele unsprezece ale capitolelor unsprezece din cărțile Daniel și Apocalipsa.

În acest proces de încercare este împlinită a doua dintre cele trei probe. A doua probă este una vizuală; ea este precedată de o probă a apetitului, iar procesul se încheie cu a treia probă, care, spre deosebire de primele două, este piatra de încercare. Când fecioarele se trezesc la miezul nopții la strigarea «Iată, Mirele vine», o clasă are untdelemnul necesar, iar cealaltă este pierdută. Mileriții au împlinit chiar această experiență și, făcând astfel, au manifestat o înțelegere atât a unei linii profetice externe, cât și a uneia interne a profeției.

Când au proclamat solia celui de-al doilea înger, identificând bisericile protestante căzute ca fiicele Babilonului, ei proclamau o solie care era externă experienței lor. Pentru a proclama solia Strigătului de la miezul nopții, mai întâi trebuiau să se vadă pe ei înșiși drept fecioarele care fuseseră într-un timp de zăbovire. În versetul unsprezece atât din Daniel 11, cât și din Apocalipsa 11, soliile, cea internă și cea externă, au fost deslușite drept adevăr prezent începând din iulie 2023.

În capitolul întâi din Daniel, al doilea test, de natură vizuală, a avut loc atunci când s-a constatat că înfățișările lui Daniel și ale celor trei vrednici erau mai frumoase și mai pline în "aparență" decât ale celor care mâncau hrana babiloniană. În capitolul al doilea, testul vizual este prezentat ca un test profetic ce impune interpretarea corectă a unui mesaj ascuns, care, în cele din urmă, se arată a fi imaginea împărățiilor profeției biblice. Capitolele întâi, al doilea și al treilea din Daniel reprezintă primul, al doilea și al treilea înger din Apocalipsa, capitolul paisprezece.

Al doilea înger din Apocalipsa, capitolul paisprezece, abordează mesajul extern al istoriei millerite, iar capitolul doi din Daniel abordează, de asemenea, linia externă, prin imaginea fiarelor din istoria profetică. Testul vizual din capitolul unu s-a bazat pe Daniel și pe cei trei vrednici și este, prin urmare, linia internă. Liniile externă și internă ale profeției, reprezentate prin paralela dintre capitolele unu până la trei din Daniel și cei trei îngeri din Apocalipsa, capitolul paisprezece, constituie încă o mărturie pentru mesajul celui de-al doilea înger, așa cum a fost împlinit de către milleriți.

Milleriții au proclamat atât un mesaj extern, cât și unul intern când au împlinit proclamarea Strigătului de la miezul nopții. Mesajul lor extern a fost al doilea înger din Apocalipsa paisprezece, legând astfel în mod direct mesajul millerit de al doilea înger și de chipul din Daniel doi. Chipul reprezintă împărățiile exterioare ale profeției biblice, de la Babilonul literal până la Babilonul modern, care își sfârșește existența la închiderea timpului de probă al omenirii. Milleriții se leagă din nou de mesajul extern al Babilonului. Proba vizuală a lui Daniel s-a întemeiat pe regimul alimentar pe care a ales să-l consume, iar primul înger din Apocalipsa zece, care a coborât și a pus un picior pe pământ și celălalt pe mare, avea o cărticică deschisă, pe care lui Ioan i s-a poruncit să o mănânce. Primul înger este reprezentat de apetit și este urmat de o probă vizuală. Proba vizuală include o linie de adevăr internă și una externă.

Versetul unsprezece din Daniel unsprezece, în paralel cu versetul unsprezece din Apocalipsa unsprezece, reprezintă testul vizual dublu. Testul culminează cu testul de turnesol, când fecioarele arată dacă au untdelemnul sau nu. Acea manifestare are loc chiar înainte de închiderea timpului de probă la legea duminicală în Statele Unite. Închiderea timpului de probă la legea duminicală a fost prefigurată de 22 octombrie 1844. Chiar înainte de 22 octombrie 1844, la 17 august 1844, milleriții au dus mesajul ca un val de maree de-a lungul coastei de est a Statelor Unite.

1989 este timpul sfârșitului, când cartea lui Daniel a fost desigilată. Iar când cartea lui Daniel este desigilată, există întotdeauna o creștere a cunoștinței, care produce două clase de închinători. 1989 este primul dintre acele trei repere de încercare, așa cum a fost prefigurat de sosirea primului înger în 1798. Când primul înger a coborât la 11 august 1840, el a prefigurat coborârea, la 11 septembrie, a îngerului din Apocalipsa 18. Prima dezamăgire din istoria milerită a marcat sosirea celui de-al doilea înger și a prefigurat data de 18 iulie 2020 și începutul timpului zăbovirii. Mileriții s-au trezit treptat la mesajul celui de-al doilea înger și la faptul că erau fecioarele din parabola celor zece fecioare. Au fost treziți pe deplin la adunarea de tabără de la Exeter, în august 1844. Cei o sută patruzeci și patru de mii au fost treziți în iulie 2023, când mesajul strigătului de la miezul nopții a început să fie desigilat treptat.

Timpul de zăbovire s-a încheiat pentru milleriți la Exeter, așa cum s-a încheiat pentru familia lui Lazăr, când Isus l-a înviat pe Lazăr, transformând această înviere în actul încununător al lucrării lui Hristos, iar pe Lazăr în „pecetea” lucrării Sale. Învierea lui Lazăr marchează încheierea timpului de zăbovire și pecetluirea poporului lui Dumnezeu. Intrarea Triumfală care a urmat a tipizat proclamarea mesajului Strigătului de la miezul nopții în istoria millerită. Tema versetului unsprezece din capitolul unsprezece al cărții Daniel este ridicarea și căderea împăratului de la miazăzi, iar aceasta conduce la bătălia de la Panium din versetele treisprezece până la cincisprezece. Acele versete constituie testul de turnesol în care pecetea este așezată pe frunțile bărbaților și femeilor care urmează să fie înălțați ca un stindard în versetul șaisprezece.

Versetul cincisprezece a fost împlinit la bătălia de la Panium, care se corelează cu vizita lui Hristos la Cezareea lui Filip. Acolo, la Cezareea lui Filip, Hristos a schimbat numele lui Simon Barjona în Petru, marcând pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii. Din acel moment, lumina crucii ce avea să vină în curând le-a fost deschisă ucenicilor. Când Hristos a schimbat numele lui Simon în Petru, chiar înaintea crucii, aceasta s-a aliniat cu testul de turnesol de la Exeter și cu Lazăr conducând Intrarea Triumfală în Ierusalim. Adunarea de tabără de la Exeter, din 12 până în 17 august, reprezintă statornicirea finală în adevăr înaintea zguduirii care este cutremurul legii duminicale în capitolele unsprezece din Daniel și Apocalipsa.

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii a fost reprezentată de adunarea de tabără de la Exeter, de schimbarea numelui lui Simon în Petru de către Hristos și de învierea lui Lazăr. Acea înviere tipifică învierea celor doi martori din capitolul unsprezece al Apocalipsei. Versetele zece până la șaisprezece reprezintă istoria ascunsă a versetului patruzeci. Dezpecetluirea istoriei ascunse a versetului patruzeci a început odată cu împlinirea istorică a versetului unsprezece și cu războiul din Ucraina. Începând din iulie 2023, acea istorie ascunsă este în curs de a fi dezpecetluită de Leul din seminția lui Iuda.

Atunci când candidații pentru a fi numărați între cei o sută patruzeci și patru de mii au fost înviați în versetul unsprezece al capitolului unsprezece din Apocalipsă, a început testul profetic vizual care trebuie trecut înainte de închiderea timpului de probă la legea duminicală, test pe care Sora White îl identifică drept testul chipului fiarei.

Linia externă a profeției este desigilată în istoria versetului unsprezece din capitolul unsprezece al Cărții lui Daniel, iar linia internă este desigilată în Apocalipsa, capitolul unsprezece, versetul unsprezece. Linia externă identifică modul în care chipul fiarei, care reprezintă combinația dintre biserică și stat, cu biserica având controlul asupra relației, se formează în perioada judecății celor vii. Linia internă identifică modul în care chipul lui Hristos, care reprezintă o combinație a dumnezeirii cu omenirea, se formează în perioada judecății celor vii.

Mișcarea de reformă a celui de-al treilea înger și a celor o sută patruzeci și patru de mii a început la vremea sfârșitului, în 1989, așa cum este reprezentată în versetul zece al capitolului unsprezece din Daniel. Atunci a început împlinirea desăvârșită a capitolului doisprezece din Daniel.

Versetul zece al capitolului unsprezece marchează începutul unui «proces de purificare», pe care primul înger îl înfățișează drept temerea de Dumnezeu. Versetele unsprezece și doisprezece reprezintă locul unde cei o sută patruzeci și patru de mii sunt albiți. Cartea lui Zaharia identifică acea experiență.

Acest pasaj își găsește împlinirea în lucrarea finală a lui Hristos, ca Marele Preot, și reprezintă pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii.

„Scenele de încheiere ale marii zile a ispășirii” constau în pecetluirea, mai întâi, a celor o sută patruzeci și patru de mii, urmată apoi de pecetluirea celorlalți copii ai lui Dumnezeu, care se află în prezent în Babilon.

Pecetluirea constituie a doua treaptă a succesiunii „curățiți, albiți și încercați” din Daniel. Versetele unsprezece și doisprezece identifică ultima ridicare și cădere a Rusiei, regele profetic al sudului, care precede Bătălia de la Panium din versetele treisprezece până la cincisprezece. Când celor o sută patruzeci și patru de mii le sunt înlăturate de Hristos veșmintele lor murdare, în scenele de încheiere ale marii zile a ispășirii, ei primesc o „mitră curată”, care este promovarea lui Daniel la rangul de al treilea dregător, împreună cu veșmântul stacojiu și lanțul de aur. Aceasta este, de asemenea, darul lanțului de aur făcut lui Iosif, înălțarea lui la rangul de al doilea dregător și darul inelului regelui. „Inelul” reprezintă pecetea regală cu care un cârmuitor își imprima legile cu pecetea regală.

Darius a folosit inelul său cu pecete pentru a pecetlui groapa în care Daniel a fost pus între lei.

Cuvântul ebraic tradus ca „inel cu pecete” este H5824 în Strongs și este derivat dintr-o rădăcină corespunzătoare lui H5823; însemnând un inel cu pecete (gravat). Iosua înaintea îngerului, Daniel în groapa cu lei, Iosif înaintea lui Faraon reprezintă pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii, care este a doua încercare în Daniel doisprezece, unde cei care au fost curățiți sunt apoi „albiți”, înainte de a fi „încercați”. Aceste linii sunt de asemenea reprezentate de „Zorobabel”, „fiul lui Șealtiel”.

Zorobabel înseamnă vlăstar al Babilonului, iar tatăl lui a fost Șealtiel, care înseamnă „cerut de la Dumnezeu”. Zorobabel reprezintă solia celui de-al doilea înger, care îi cheamă pe urmașii Babilonului în turma lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Elementul „rugăciune” este asociat cu cei o sută patruzeci și patru de mii, care îi cheamă afară pe cei din urmă urmași ai Babilonului, căci acea trezire are loc numai prin rugăciune.

Reperul rugăciunii este prezentat în Daniel, unde este descrisă o rugăciune pentru a înțelege mesajul extern în capitolul doi și, de asemenea, o rugăciune pentru împlinirea mesajului intern, reprezentat în capitolul nouă. Zorobabel și tatăl său, Șealtiel, reprezintă pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii la al doilea test, care este testul vizual al chipului fiarei, care este, de asemenea, testul intern reprezentat în Apocalipsa capitolul unsprezece, versetul unsprezece, precum și testul extern reprezentat în Daniel capitolul unsprezece, versetul unsprezece.

Vom continua să tratăm versetul unsprezece în articolul următor.