In 1856, formerly Philadelphian Millerite Adventism was identified by James and Ellen White as Laodicean. James White then began to promote the message of Laodicea to the movement through the Review and Herald. In the same publication, in the same year, increased light concerning the “seven times” of Leviticus twenty-six was also presented in a series of eight articles by Hiram Edson whom the Whites’ regarded so highly that they named their first son after him. The series ended with the promise that it would be completed in the future, but it never again surfaced. At the transition point of the movement of the first angel, from Philadelphia to Laodicea, the movement stumbled over the “seven times” of Leviticus twenty-six, representing the very first ‘time prophecy’ which the angels of God had led William Miller to recognize and proclaim.
În 1856, adventismul milerit, anterior filadelfian, a fost identificat de James și Ellen White drept laodicean. James White a început apoi să promoveze în rândul mișcării solia către Laodicea, prin intermediul revistei Review and Herald. În aceeași publicație, în același an, o lumină sporită cu privire la „cele șapte vremuri” din Leviticul douăzeci și șase a fost, de asemenea, prezentată într-o serie de opt articole, semnate de Hiram Edson, pe care soții White îl prețuiau atât de mult, încât i-au dat numele primului lor fiu. Seria s-a încheiat cu promisiunea că avea să fie completată în viitor, dar nu a mai fost niciodată reluată. În punctul de tranziție al mișcării primului înger, de la Filadelfia la Laodicea, mișcarea s-a poticnit în chestiunea „celor șapte vremuri” din Leviticul douăzeci și șase, care reprezenta chiar cea dintâi „profeție de timp” pe care îngerii lui Dumnezeu l-au călăuzit pe William Miller să o recunoască și să o proclame.
The “seven times” was the chief corner-stone of the Millerite temple foundation. Every prophetic illustration of a sacred foundation is an illustration of Christ, for no other foundation can be laid than Christ.
„Șapte vremi” era piatra din capul unghiului a temeliei templului millerit. Orice ilustrare profetică a unei temelii sfinte este o ilustrare a lui Hristos, căci nu se poate pune o altă temelie decât Hristos.
For other foundation can no man lay than that is laid, which is Jesus Christ. 1 Corinthians 3:11.
Căci altă temelie nimeni nu poate pune decât cea pusă, adică Isus Hristos. 1 Corinteni 3:11.
Not only is Christ the foundation, He is also the foundation stone which the builders rejected and thereafter stumbled over. He is the stone that ultimately becomes the head of the corner. In Millerite history the “seven times” was the symbol of that corner stone.
Hristos nu este numai temelia; El este și piatra de temelie pe care zidarii au lepădat-o și de care apoi s-au poticnit. El este piatra care, în cele din urmă, devine capul unghiului. În istoria milerită, „cele șapte vremi” a fost simbolul acelei pietre din capul unghiului.
Christ confirmed the covenant with many for one week. The structure of the prophecy of “seven times” against the northern kingdom of Israel (that Hiram Edson had identified in the eight unfinished articles) reproduced the identical structure of the prophetic week that Christ confirmed the covenant in fulfillment of Daniel chapter nine, and verse twenty seven. The week that Christ was gathering Israel is the identical structure of the week that Christ scattered Israel. The scattering of ancient Israel was twenty-five hundred and twenty years, and the gathering of spiritual Israel was twenty-five hundred and twenty days. He gathered Israel to confirm the covenant and He scattered Israel, due to the quarrel of His covenant. To identify the “seven times” as the foundation stone of the Millerite temple is in perfect agreement with identifying Christ as the foundation stone. To reject that stone, is to reject Christ.
Hristos a întărit legământul cu mulți pentru o săptămână. Structura profeției «celor șapte vremi» împotriva regatului de nord al lui Israel (pe care Hiram Edson o identificase în cele opt articole neterminate) reproducea structura identică a săptămânii profetice în care Hristos a întărit legământul, în împlinirea capitolului nouă din Daniel, versetul douăzeci și șapte. Săptămâna în care Hristos aduna Israelul are aceeași structură ca săptămâna în care Hristos l-a împrăștiat. Împrăștierea Israelului antic a fost de două mii cinci sute douăzeci de ani, iar adunarea Israelului spiritual a fost de două mii cinci sute douăzeci de zile. El a adunat Israelul pentru a confirma legământul și l-a împrăștiat, din pricina controversei legământului Său. A identifica «cele șapte vremi» ca piatra de temelie a templului milerit este în deplin acord cu identificarea lui Hristos ca piatră de temelie. A respinge acea piatră înseamnă a-L respinge pe Hristos.
When Christ, in 1856, for the very first time in Christian history, stood knocking at the door of Laodicea, He was seeking to produce an increase of knowledge upon the stone of stumbling that the builders were about to set aside. Seven years later, or you might say, twenty-five hundred and twenty symbolic days later, Laodicean Adventism closed the door. Sadly, Adventism refused to see the increase of knowledge. A stone that you stumble over is a stone that you do not see, but it is still there.
Când Hristos, în 1856, pentru întâia oară în istoria creștinismului, a stat bătând la ușa Laodiceei, El căuta să aducă o sporire a cunoștinței cu privire la piatra de poticnire pe care zidarii erau pe cale să o lepede. Șapte ani mai târziu, sau, s-ar putea spune, două mii cinci sute douăzeci de zile simbolice mai târziu, Adventismul laodicean a închis ușa. Din nefericire, Adventismul a refuzat să vadă sporirea cunoștinței. O piatră de care te poticnești este o piatră pe care nu o vezi, dar ea este totuși acolo.
My people are destroyed for lack of knowledge: because thou hast rejected knowledge, I will also reject thee, that thou shalt be no priest to me: seeing thou hast forgotten the law of thy God, I will also forget thy children. Hosea 4:6.
Poporul Meu piere din lipsa cunoștinței: fiindcă ai lepădat cunoștința, te voi lepăda și Eu, ca să nu-Mi fii preot: fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi. Osea 4:6.
The curse of the “seven times,” against the southern kingdom of Judah began in 677 BC and ended on October 22, 1844, along with the twenty-three hundred years of Daniel chapter eight, verse fourteen. The “seven times” is part of the very prophecy that has been identified as the “foundation and central pillar” of the Advent movement. The foundation and central pillar of Adventism was fulfilled at the very same time as several other prophecies. The “seven times,” the twenty-three hundred days, Malachi chapter three, Daniel chapter seven, verse thirteen, and the Matthew twenty-five parable of the ten virgins all were fulfilled on October 22, 1844. The date of October 22, 1844, is the foundational date of the Advent movement, and connected with that date, there is only one command that was identified.
Blestemul celor „șapte vremi” împotriva regatului de sud al lui Iuda a început în 677 î.Hr. și s-a încheiat la 22 octombrie 1844, odată cu cei două mii trei sute de ani din Daniel, capitolul opt, versetul paisprezece. „Șapte vremi” face parte din însăși profeția care a fost identificată drept „temelia și stâlpul central” al mișcării advente. Temelia și stâlpul central al adventismului s-au împlinit în același timp cu mai multe alte profeții. „Șapte vremi”, cele două mii trei sute de zile, Maleahi, capitolul trei, Daniel, capitolul șapte, versetul treisprezece, și pilda celor zece fecioare din Matei, capitolul douăzeci și cinci, toate s-au împlinit la 22 octombrie 1844. Data de 22 octombrie 1844 este data fundamentală a mișcării advente, iar în legătură cu acea dată a fost identificată o singură poruncă.
And the angel which I saw stand upon the sea and upon the earth lifted up his hand to heaven, And sware by him that liveth for ever and ever, who created heaven, and the things that therein are, and the earth, and the things that therein are, and the sea, and the things which are therein, that there should be time no longer. Revelation 10:5, 6.
Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că vremea nu va mai fi. Apocalipsa 10:5, 6.
Sister White identifies the angel of Revelation chapter ten, that stood upon the earth and sea, as Jesus Christ.
Sora White îl identifică pe îngerul din Apocalipsa, capitolul zece, care stătea pe pământ și pe mare, ca fiind Isus Hristos.
“The mighty angel who instructed John was no less a personage than Jesus Christ. Setting His right foot on the sea, and His left upon the dry land, shows the part which He is acting in the closing scenes of the great controversy with Satan. This position denotes His supreme power and authority over the whole earth.” The Seventh-day Adventist Bible Commentary, volume 7, 971.
„Îngerul cel puternic care i-a dat învățătură lui Ioan nu era altcineva decât Isus Hristos. Faptul că Își pune piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe uscat, arată rolul pe care îl îndeplinește în scenele de încheiere ale marii lupte cu Satana. Această poziție denotă puterea Sa supremă și autoritatea Sa asupra întregului pământ.” Comentariul Biblic Adventist de Ziua a Șaptea, volumul 7, 971.
Christ took the position of standing upon the sea and earth to represent His supreme authority. He then lifted up His hand and commanded that “there should be time no longer.” Christ was entering into covenant with the Millerites and He gave them one command, just as He gave Abraham when he entered into covenant with him. He commanded Abraham to circumcise the male children. When he entered into covenant with a chosen people in the history of Moses, He gave many commands, and those commands included the direction that only the priests could touch the ark. He raised His hand and swore on October 22, 1844, that prophetic time should no longer be incorporated into biblical prophecies. Jesus had addressed the subject of “times and seasons” when He ascended to heaven in a cloud of angels, thus typifying the ascension of the two witnesses as the ensign. What He commanded then was about “times and seasons.”
Hristos a luat poziția de a sta pe mare și pe pământ, pentru a reprezenta autoritatea Sa supremă. Apoi Și-a ridicat mâna și a poruncit ca „să nu mai fie timp”. Hristos a intrat în legământ cu milleriții și le-a dat o singură poruncă, așa cum i-a dat lui Avraam când a intrat în legământ cu el. El i-a poruncit lui Avraam să facă tăierea împrejur copiilor de parte bărbătească. Când a intrat în legământ cu un popor ales în istoria lui Moise, El a dat multe porunci, iar între acele porunci a fost și dispoziția că numai preoții puteau atinge chivotul. Și-a ridicat mâna și a jurat la 22 octombrie 1844 că timpul profetic nu va mai fi încorporat în profețiile biblice. Isus abordase subiectul „vremuri și soroace” când S-a înălțat la cer într-un nor de îngeri, tipificând astfel înălțarea celor doi martori drept stindard. Ceea ce a poruncit atunci privea „vremuri și soroace”.
When they therefore were come together, they asked of him, saying, Lord, wilt thou at this time restore again the kingdom to Israel? And he said unto them, It is not for you to know the times or the seasons, which the Father hath put in his own power. But ye shall receive power, after that the Holy Ghost is come upon you: and ye shall be witnesses unto me both in Jerusalem, and in all Judaea, and in Samaria, and unto the uttermost part of the earth. Acts 1:6–8.
Așadar, când s-au adunat laolaltă, L-au întrebat, zicând: Doamne, oare în vremea aceasta vei restabili iarăși împărăția lui Israel? Iar El le-a zis: Nu este al vostru să cunoașteți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus sub propria Sa autoritate. Ci veți primi putere, după ce Duhul Sfânt va veni peste voi; și Îmi veți fi martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului. Faptele Apostolilor 1:6-8.
Jesus did not say that there were no times and seasons, for speaking through Solomon he had confirmed that there are “times and seasons.”
Iisus nu a spus că nu există vremuri și sorocuri, căci, vorbind prin Solomon, el confirmase că există "vremuri și sorocuri".
To every thing there is a season, and a time to every purpose under the heaven: Ecclesiastes 3:1.
Pentru orice lucru este o vreme, și un timp pentru orice scop sub cer: Eclesiastul 3:1.
There are “times and seasons” within the biblical record that are testimonies to Palmoni, the “Wonderful Numberer”, but as of October 22, 1844, God’s people have been commanded to never again present a prophetic message that is hung upon time. The counsel of Jesus to the disciples just before He ascended represents the history just before His purified people are lifted up as an ensign in Revelation chapter eleven, and it agrees with the command He gave on October 22, 1844. At the foundational date of Adventism, Christ commanded that there were to be no more prophetic messages based upon time, and at His ascension which typified the ascension of the two witnesses in Revelation eleven he repeated that command.
Există „vremuri și sorocuri” în relatarea biblică ce constituie mărturii despre Palmoni, „Minunatul Numărător”, dar, începând cu 22 octombrie 1844, poporului lui Dumnezeu i s-a poruncit să nu mai prezinte niciodată un mesaj profetic bazat pe timp. Sfatul lui Isus către ucenici, chiar înainte de înălțarea Sa, reprezintă istoria chiar înainte ca poporul Său curățit să fie înălțat ca un stindard în Apocalipsa capitolul unsprezece și este în acord cu porunca pe care El a dat-o la 22 octombrie 1844. La data de temelie a adventismului, Hristos a poruncit să nu mai existe mesaje profetice bazate pe timp, iar la înălțarea Sa, care tipifica înălțarea celor doi martori din Apocalipsa unsprezece, El a repetat acea poruncă.
“Let all our brethren and sisters beware of anyone who would set a time for the Lord to fulfill His word in regard to His coming, or in regard to any other promise He has made of special significance. ‘It is not for you to know the times or the seasons, which the Father hath put in His own power.’ False teachers may appear to be very zealous for the work of God, and may expend means to bring their theories before the world and the church; but as they mingle error with truth, their message is one of deception, and will lead souls into false paths. They are to be met and opposed, not because they are bad men, but because they are teachers of falsehood and are endeavoring to put upon falsehood the stamp of truth.” Testimonies to Ministers, 55.
„Toți frații noștri și surorile noastre să se păzească de oricine ar stabili un timp pentru ca Domnul să‑Și împlinească Cuvântul cu privire la venirea Sa sau cu privire la orice altă promisiune de însemnătate deosebită pe care a făcut‑o. 'Nu este al vostru să cunoașteți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‑a pus în stăpânirea Sa.' Învățătorii falși pot părea foarte zeloși pentru lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui mijloace pentru a‑și prezenta teoriile înaintea lumii și a Bisericii; dar, întrucât amestecă eroarea cu adevărul, solia lor este una de înșelăciune și va conduce sufletele pe căi greșite. Ei trebuie înfruntați și contracarați, nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că sunt învățători ai minciunii și se străduiesc să pună minciunii pecetea adevărului.” Mărturii pentru pastori, 55.
Sister White was clear that we will never have a message of time identifying anything of special significance, not simply His Second Coming. Time prophecy, which was the theme of the Millerite movement, ended on October 22, 1844, and the only command associated with that foundational date was that time should never be used in the presentation of God’s message again.
Sora White a fost clară în privința faptului că nu vom mai avea niciodată o solie de timp care să identifice ceva de însemnătate deosebită, nu doar A Doua Sa Venire. Profeția de timp, care a constituit tema mișcării millerite, s-a încheiat la 22 octombrie 1844, iar singura poruncă asociată cu acea dată de temelie a fost aceea ca timpul să nu mai fie niciodată folosit în prezentarea soliei lui Dumnezeu.
In the beginning movement of the first angel, at the very point of the transition from Philadelphia to Laodicea, increased light was given upon the foundational truth of the Millerite movement. Seven years later, or twenty-five hundred and twenty symbolic days later, or a “wilderness” later, in 1863, the foundational stone of the “seven times” was set aside by the builders.
În mișcarea incipientă a primului înger, chiar în punctul de tranziție de la Filadelfia la Laodiceea, a fost dată o lumină sporită asupra adevărului de temelie al mișcării millerite. Șapte ani mai târziu, sau două mii cinci sute douăzeci de zile simbolice mai târziu, sau o „pustie” mai târziu, în 1863, piatra de temelie a „celor șapte vremi” a fost pusă deoparte de către ziditori.
In the ending movement of the third angel, at the very point of transition from Laodicea to Philadelphia a test that includes a confession of the sins of the fathers is given. The test of the foundation for the fathers was the “seven times,” which was their foundation stone. Would the ending movement disregard the only command associated with the foundational date, as their father’s disregarded their foundational stone?
În mișcarea de încheiere a celui de-al treilea înger, chiar în momentul tranziției de la Laodicea la Filadelfia, este dat un test care include mărturisirea păcatelor părinților. Testul temeliei pentru părinți a fost „cele șapte vremi”, care au constituit piatra lor de temelie. Oare mișcarea de încheiere va nesocoti singura poruncă asociată cu data de temelie, așa cum părinții ei au nesocotit piatra lor de temelie?
Yes. They most certainly did that very thing. They repeated the sins of their fathers.
Da. Într-adevăr, au făcut tocmai aceasta. Au repetat păcatele părinților lor.
Their fathers did not sin in the foundational date, for among other things they were still Philadelphians at that foundational date. Their fathers failed their foundational test when they transformed into Laodicea and rejected the “seven times” along with its increasing light.
Părinții lor nu au păcătuit la data fundamentală, căci, între altele, erau încă filadelfieni la acea dată fundamentală. Părinții lor au eșuat la testul lor fundamental atunci când au devenit Laodicea și au respins "cele șapte vremi" împreună cu lumina lor crescândă.
Their foundational failure in 1863, was preceded by seven years of Christ knocking on the door of their Laodicean hearts. Seven years is symbolic of the “seven times” and of the “wilderness.” After the “wilderness” from 1856 to 1863, they failed their foundational test.
Eșecul lor fundamental din 1863 a fost precedat de șapte ani în care Hristos a bătut la ușa inimilor lor laodiceene. Șapte ani constituie un simbol al „celor șapte vremi” și al „pustiului”. După „pustiul” din 1856 până în 1863, ei au eșuat la testul lor fundamental.
In the first disappointment of the movement of the third angel God’s people sinned, by rejecting the only command directly associated with the foundational date. They chose to incorporate time prediction into the prophetic message, when they knew better. In so doing they repeated the sin of Moses, neglecting to circumcise his son and the sin of Uzzah touching the ark, which he knew he was forbidden to do. The movement of the third angel did what they knew was not right! If anyone wishes to paint over that fact, then use the rest of the can of paint, to cover the truth that Moses, and Uzzah both sinned and manifested rebellion against God’s will as they typified the first disappointment of the very last of all the reform lines—the reform line that every reform line pointed forward to. The illustrations of the first disappointment in the reform lines bear the signature of Alpha and Omega, and the record therein is for the benefit of God’s people, even if God’s people refuse to be benefited thereby.
În prima dezamăgire a mișcării îngerului al treilea, poporul lui Dumnezeu a păcătuit, prin respingerea singurei porunci asociate în mod direct cu data de temelie. Ei au ales să includă prezicerea timpului în mesajul profetic, deși știau mai bine. Procedând astfel, au repetat păcatul lui Moise, neglijând să-și taie împrejur fiul, și păcatul lui Uza de a se atinge de chivot, despre care știa că îi era oprit. Mișcarea îngerului al treilea a făcut ceea ce ei știau că nu este drept! Dacă cineva dorește să acopere cu vopsea acel fapt, atunci să folosească și restul cutiei de vopsea, ca să acopere adevărul că atât Moise, cât și Uza, au păcătuit și au manifestat răzvrătire împotriva voii lui Dumnezeu, întrucât ei au tipificat prima dezamăgire a ultimei dintre toate liniile reformei — linia reformei spre care a arătat înainte fiecare linie a reformei. Ilustrațiile primei dezamăgiri din liniile reformei poartă semnătura Alfa și Omega, iar consemnarea de acolo este spre folosul poporului lui Dumnezeu, chiar dacă poporul lui Dumnezeu refuză să beneficieze de aceasta.
The movement of the first angel was given a period of seven years, which is a symbol of the wilderness of the “seven times,” to accept the Laodicean message along with the light of the “seven times.” The curse of the “seven times” is the curse of being spewed out of the mouth of the Lord. In 1863, they repeated the work of rebuilding Jericho, a work that contained a “curse.” The seven years from 1856, to 1863, are a miniature illustration of the rebellion of the fathers of ancient Israel’s sin that brought upon them the curse of “seven times.” Modern Israel repeated the sins of their fathers in 1863.
Mișcării primului înger i s-a dat un răstimp de șapte ani, care este un simbol al pustiei „celor șapte vremuri”, pentru a primi solia laodiceană împreună cu lumina „celor șapte vremuri”. Blestemul „celor șapte vremuri” este blestemul de a fi vărsați din gura Domnului. În 1863, au repetat lucrarea rezidirii Ierihonului, o lucrare care purta un „blestem”. Cei șapte ani, din 1856 până în 1863, sunt o ilustrare în miniatură a răzvrătirii părinților Israelului din vechime, păcat care a adus asupra lor blestemul „celor șapte vremuri”. Israelul modern a repetat păcatele părinților săi în 1863.
The movement of the third angel failed the test of the first disappointment as surely as did Moses and Uzzah. They were then slain in the streets for a “wilderness” period of three and a half days. They are now being formed into bodies by the sound of the Comforter. The sound of the Comforter is being given through the “voice” in the wilderness, and they are now being confronted with the test, not of time setting, but of the “seven times.” They already failed the test of time setting.
Mișcarea îngerului al treilea a eșuat proba întâiei dezamăgiri la fel de sigur cum au făcut-o Moise și Uza. Au fost apoi uciși pe străzi pentru o perioadă de trei zile și jumătate de "pustie". Acum sunt formați în trupuri prin sunetul Mângâietorului. Sunetul Mângâietorului este transmis prin "glasul" din pustie, iar acum sunt confruntați cu proba, nu a stabilirii timpului, ci a "celor șapte vremi". Ei au eșuat deja proba stabilirii timpului.
They are not being tested as to whether they believe the “seven times” is a valid truth, for they have previously given testimony that they accept the “seven times” as a valid prophecy. They have confessed to believe the prophecy of twenty-five hundred and twenty years of scattering. But they may be unaware that there is a new testing light of the “seven times.” They are standing where their fathers stood in 1856. The new light is that the three and a half days of Revelation eleven, is not simply identifying the French Revolution, but it is now a present truth reality.
Nu sunt puși la încercare pentru a se vedea dacă cred că «cele șapte vremuri» constituie un adevăr valid, căci au mărturisit anterior că acceptă «cele șapte vremuri» drept o profeție validă. Ei au mărturisit că cred în profeția celor două mii cinci sute douăzeci de ani de împrăștiere. Dar s-ar putea să nu fie conștienți că există o nouă lumină de probă cu privire la «cele șapte vremuri». Ei se află în locul în care părinții lor s-au aflat în 1856. Noua lumină este că cele trei zile și jumătate din Apocalipsa unsprezece nu se limitează la identificarea Revoluției Franceze, ci constituie acum o realitate de adevăr prezent.
Is the opening up of the hidden history of the seven thunders, and opening of the seventh seal actually two witnesses that identify that the Revelation of Jesus Christ is now being unsealed? If it is, is it actually true that the entire book of Revelation is speaking of the last days? If that is true, then does the three and a half days represent the tarrying time in the virgin’s parable? If it does, then does the remedy of the “seven times” actually represent a command that must be met by those who participated in the Nashville prediction of July 18, 2020?
Sunt dezvăluirea istoriei ascunse a celor șapte tunete și deschiderea celei de-a șaptea peceți, de fapt, doi martori care atestă faptul că Descoperirea lui Isus Hristos este acum dezpecetluită? Dacă este așa, este într-adevăr adevărat că întreaga carte a Apocalipsei vorbește despre zilele de pe urmă? Dacă acest lucru este adevărat, atunci cele trei zile și jumătate reprezintă timpul de întârziere din pilda fecioarelor? Dacă da, atunci remediul "celor șapte vremi" reprezintă de fapt o poruncă ce trebuie împlinită de cei care au participat la predicția de la Nashville din 18 iulie 2020?
Wow! There is a test for you! Do those that wake up and realize they are in the tarrying time, actually have to repent for their sins, and their father’s sins at the end of the three and a half days? Was it really a sin to disregard the command not to employ time in a prediction?
Uau! Iată o încercare pentru voi! Oare cei ce se trezesc și își dau seama că se află în timpul zăbovirii trebuie, într-adevăr, să se pocăiască pentru păcatele lor și pentru păcatele tatălui lor la sfârșitul celor trei zile și jumătate? A fost, într-adevăr, păcat nesocotirea poruncii de a nu întrebuința timpul într-o predicție?
For those who took the position that the failed prediction of Nashville was somehow God’s intended purpose, and who thereafter have attempted to uphold that claim, I would add another observation, beyond the sin of employing time in God’s prophecies. What happened with the false prediction of Nashville was not simply a manifestation of rebellion to Christ’s command in 1844, it was an action that told those outside of Adventism that the predictions found in the Spirit of Prophecy are faulty. It was a reproach upon the writings of the Spirit of Prophecy. It provides evidence for those in the world that the writings of Ellen White are as important as the writings of Joseph Smith, or of Nostradamus. The precious words of Ellen White were corrupted with the vile words of our rebellion. It wasn’t only a rebellion against Christ, who is the Word of God, it was simultaneously a rebellion against the Spirit of Prophecy. John was being persecuted in the isle that is called Patmos, not because he placed his human opinion above the Bible and Spirit of Prophecy, but because he obeyed those two witnesses.
Pentru cei care au adoptat poziția că predicția eșuată privitoare la Nashville a fost într-un fel scopul intenționat de Dumnezeu și care ulterior au încercat să susțină acea afirmație, aș adăuga o altă observație, dincolo de păcatul stabilirii de termene în profețiile lui Dumnezeu. Ceea ce s-a întâmplat cu falsa predicție privitoare la Nashville nu a fost doar o manifestare a răzvrătirii față de porunca lui Hristos din 1844; a fost o acțiune care le-a spus celor din afara Adventismului că predicțiile aflate în Spiritul Profetic sunt eronate. A fost o ocară aruncată asupra scrierilor Spiritului Profetic. Le oferă celor din lume dovada că scrierile lui Ellen White sunt la fel de importante ca scrierile lui Joseph Smith sau ale lui Nostradamus. Prețioasele cuvinte ale lui Ellen White au fost corupte prin cuvintele josnice ale răzvrătirii noastre. Nu a fost doar o răzvrătire împotriva lui Hristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu, ci în același timp o răzvrătire împotriva Spiritului Profetic. Ioan era persecutat în insula numită Patmos, nu pentru că și-ar fi așezat părerea omenească deasupra Bibliei și a Spiritului Profetic, ci pentru că a ascultat de acei doi martori.
I John, who also am your brother, and companion in tribulation, and in the kingdom and patience of Jesus Christ, was in the isle that is called Patmos, for the word of God, and for the testimony of Jesus Christ. Revelation 1:9.
Eu, Ioan, care sunt și fratele vostru și părtaș la necaz, la împărăție și la răbdarea lui Iisus Hristos, mă aflam în insula numită Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Iisus Hristos. Apocalipsa 1:9.
We repeated the sins of our father Moses at our first disappointment, and we need to confess this. We need to confess this for we are now at 1856. There is now new light about the “seven times,” just as there was then. We are now at the transition from Laodicea to Philadelphia as the beginning movement was at the transition of Philadelphia to Laodicea in 1856. In 1856, our fathers stopped the publication of the increase of knowledge concerning the “seven times.” We might not be able to stop the publication of that light, but we certainly can close the doors of our hearts against this light. We can pretend, as the original Seventh-day Adventist builders did, that the stone was not actually there, and continue to stumble over it. Our problem is that we don’t have over a century to put our heads in the sand, for the judgments are already beginning.
Am repetat păcatele părintelui nostru Moise la prima noastră dezamăgire și trebuie să mărturisim aceasta. Trebuie să mărturisim aceasta, căci ne aflăm acum la 1856. Există acum lumină nouă cu privire la «de șapte ori», întocmai cum era atunci. Ne aflăm acum la tranziția de la Laodicea la Filadelfia, așa cum mișcarea de început se afla, în 1856, la tranziția de la Filadelfia la Laodicea. În 1856, părinții noștri au oprit publicarea sporirii cunoașterii cu privire la «de șapte ori». S-ar putea să nu putem opri publicarea acelei lumini, dar cu siguranță putem închide ușile inimilor noastre împotriva acestei lumini. Ne putem preface, așa cum au făcut ziditorii de la început ai Adventiștilor de Ziua a Șaptea, că piatra nu era, de fapt, acolo și să continuăm să ne poticnim de ea. Problema noastră este că nu avem la dispoziție peste un secol ca să ne ascundem capetele în nisip, căci judecățile deja încep.
If we allow the Alpha and Omega to teach us with the principle that the end of a thing is illustrated by the beginning of a thing, we can easily see that Alpha and Omega is demonstrating that the prediction of Nashville was typified by our fathers. When we acknowledge this truth, we then will be confronted with the reality that since the prediction every effort to produce some type of human logic to justify the failed prediction was nothing more than a fig leaf. Then we will see that God has not been walking with us while we have been in the enemy’s land. He has been there, but only in the sense that He has been knocking on the doors of hearts, seeking entrance. If the fig leaf of human logic is removed, then we might also see that the denial, or the flawed human logic we have employed to justify the Nashville prediction, is evidence that we have been walking contrary to Christ.
Dacă Îl lăsăm pe Alfa și Omega să ne învețe după principiul potrivit căruia sfârșitul unui lucru este ilustrat de începutul acelui lucru, putem vedea cu ușurință că Alfa și Omega demonstrează că predicția cu privire la Nashville a fost prefigurată de părinții noștri. Când recunoaștem acest adevăr, ne vom confrunta cu realitatea că, de la acea predicție încoace, orice efort de a elabora vreo formă de logică omenească menită să justifice predicția eșuată n-a fost nimic altceva decât o frunză de smochin. Atunci vom vedea că Dumnezeu nu a umblat cu noi câtă vreme am fost în țara vrăjmașului. El a fost acolo, dar numai în sensul că a bătut la ușile inimilor, căutând să intre. Dacă frunza de smochin a logicii omenești este înlăturată, atunci am putea vedea, de asemenea, că negarea, sau logica omenească viciată pe care am folosit-o pentru a justifica predicția cu privire la Nashville, constituie dovada că am umblat potrivnic lui Hristos.
In 1856, Philadelphian Adventism transformed into Laodicea, and they knew it. The Lord confirmed it through the words of the prophetess and her husband. Standing at the doors of those Laodicean hearts Christ offered to come in and sup with them. The food that He brought to dine upon was the foundation stone of the “seven times.” They refused.
În 1856, Adventismul filadelfian s-a transformat în Laodicea, și ei știau aceasta. Domnul a confirmat aceasta prin cuvintele profetesei și ale soțului ei. Stând la ușile acelor inimi laodiceene, Hristos S-a oferit să intre și să cineze împreună cu ei. Hrana pe care El a adus-o pentru cină era piatra de temelie a „celor șapte vremuri”. Au refuzat.
In 2023, the last movement is now transcending from Laodicea unto Philadelphia, for the eighth church is of the seven churches. The Lord Alpha and Omega has confirmed it through His word of “truth.” Christ is now standing at the door of those recently dead dry bones offering to come in and dine with them, and the meal He wishes to share with them is the identical meal He attempted to share with their fathers in 1856. It is not simply the nuts and bolts of the doctrine of the “seven times,” as it was for their fathers in 1856. No, it’s the bitter remedy of the “seven times,” and the remedy requires the type of humility that is often hard to swallow.
În 2023, ultima mișcare transcende acum de la Laodicea la Filadelfia, căci a opta biserică este din cele șapte biserici. Domnul, Alfa și Omega, a confirmat aceasta prin cuvântul Său de „adevăr”. Hristos stă acum la ușă acelor oase uscate, de curând moarte, oferindu-Se să intre și să ceneze cu ei, iar masa pe care dorește s-o împărtășească cu ei este identică cu masa pe care a încercat s-o împărtășească cu părinții lor în 1856. Nu este doar vorba de elementele de bază ale doctrinei „de șapte ori”, așa cum a fost pentru părinții lor în 1856. Nu, ci remediul amar al „de șapte ori”, iar acest remediu cere un tip de smerenie care este adesea greu de înghițit.
The word of the Lord came again unto me, saying, Son of man, say unto the prince of Tyrus, Thus saith the Lord God; Because thine heart is lifted up, and thou hast said, I am a God, I sit in the seat of God, in the midst of the seas; yet thou art a man, and not God, though thou set thine heart as the heart of God. Behold, thou art wiser than Daniel; there is no secret that they can hide from thee. Ezekiel 28:1–3.
Și a fost iarăși cuvântul Domnului către mine, zicând: Fiul omului, spune căpeteniei Tirului: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ți s-a înălțat inima și ai zis: Eu sunt un dumnezeu, șed pe scaunul lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor; dar tu ești om, nu Dumnezeu, măcar că îți așezi inima ca inima lui Dumnezeu. Iată, ești mai înțelept decât Daniel; nu este taină pe care să o poată ascunde de tine. Ezechiel 28:1-3.
Perhaps those of us that participated in the Nashville prediction are wiser than Daniel?
Oare aceia dintre noi care au participat la predicția de la Nashville sunt mai înțelepți decât Daniel?
In the first year of his reign I Daniel understood by books the number of the years, whereof the word of the Lord came to Jeremiah the prophet, that he would accomplish seventy years in the desolations of Jerusalem. And I set my face unto the Lord God, to seek by prayer and supplications, with fasting, and sackcloth, and ashes: And I prayed unto the Lord my God, and made my confession, and said, O Lord, the great and dreadful God, keeping the covenant and mercy to them that love him, and to them that keep his commandments; We have sinned, and have committed iniquity, and have done wickedly, and have rebelled, even by departing from thy precepts and from thy judgments: Neither have we hearkened unto thy servants the prophets, which spake in thy name to our kings, our princes, and our fathers, and to all the people of the land. O Lord, righteousness belongeth unto thee, but unto us confusion of faces, as at this day; to the men of Judah, and to the inhabitants of Jerusalem, and unto all Israel, that are near, and that are far off, through all the countries whither thou hast driven them, because of their trespass that they have trespassed against thee. O Lord, to us belongeth confusion of face, to our kings, to our princes, and to our fathers, because we have sinned against thee. To the Lord our God belong mercies and forgivenesses, though we have rebelled against him; Neither have we obeyed the voice of the Lord our God, to walk in his laws, which he set before us by his servants the prophets. Yea, all Israel have transgressed thy law, even by departing, that they might not obey thy voice; therefore the curse is poured upon us, and the oath that is written in the law of Moses the servant of God, because we have sinned against him. And he hath confirmed his words, which he spake against us, and against our judges that judged us, by bringing upon us a great evil: for under the whole heaven hath not been done as hath been done upon Jerusalem.
În anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul anilor despre care venise cuvântul Domnului către Ieremia, prorocul, că aveau să se împlinească șaptezeci de ani pentru pustiirile Ierusalimului. Și mi-am întors fața către Domnul Dumnezeu, ca să-L caut prin rugăciune și cereri, cu post, cu pânză de sac și cu cenușă. Și m-am rugat Domnului Dumnezeului meu și am făcut mărturisire, zicând: Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșător, care păstrezi legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și față de cei ce păzesc poruncile Tale; am păcătuit, am săvârșit fărădelege, am făcut rău și ne-am răzvrătit, abătându-ne de la poruncile Tale și de la judecățile Tale; și n-am ascultat de slujitorii Tăi, prorocii, care au vorbit în Numele Tău către împărații noștri, către căpeteniile noastre și către părinții noștri și către tot poporul țării. Doamne, a Ta este dreptatea, iar nouă ni se cuvine rușinea fețelor, ca în ziua de azi: bărbaților lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, celor de aproape și celor de departe, în toate țările în care i-ai risipit, din pricina călcării de lege cu care au păcătuit împotriva Ta. Doamne, nouă ni se cuvine rușinea feței: împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, fiindcă am păcătuit împotriva Ta. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparțin îndurările și iertările, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui; și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile Lui, pe care ni le-a pus înainte prin slujitorii Săi, prorocii. Da, tot Israelul a călcat Legea Ta, abătându-se, ca să nu asculte de glasul Tău; de aceea s-a vărsat peste noi blestemul și jurământul scris în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva Lui. Și El a întărit cuvintele Sale, pe care le-a rostit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne-au judecat, aducând asupra noastră un mare rău; căci sub tot cerul nu s-a făcut așa cum s-a făcut asupra Ierusalimului.
As it is written in the law of Moses, all this evil is come upon us: yet made we not our prayer before the Lord our God, that we might turn from our iniquities, and understand thy truth. Therefore hath the Lord watched upon the evil, and brought it upon us: for the Lord our God is righteous in all his works which he doeth: for we obeyed not his voice. And now, O Lord our God, that hast brought thy people forth out of the land of Egypt with a mighty hand, and hast gotten thee renown, as at this day; we have sinned, we have done wickedly. O Lord, according to all thy righteousness, I beseech thee, let thine anger and thy fury be turned away from thy city Jerusalem, thy holy mountain: because for our sins, and for the iniquities of our fathers, Jerusalem and thy people are become a reproach to all that are about us. Now therefore, O our God, hear the prayer of thy servant, and his supplications, and cause thy face to shine upon thy sanctuary that is desolate, for the Lord’s sake. O my God, incline thine ear, and hear; open thine eyes, and behold our desolations, and the city which is called by thy name: for we do not present our supplications before thee for our righteousnesses, but for thy great mercies. O Lord, hear; O Lord, forgive; O Lord, hearken and do; defer not, for thine own sake, O my God: for thy city and thy people are called by thy name. And whiles I was speaking, and praying, and confessing my sin and the sin of my people Israel, and presenting my supplication before the Lord my God for the holy mountain of my God; Yea, whiles I was speaking in prayer, even the man Gabriel, whom I had seen in the vision at the beginning, being caused to fly swiftly, touched me about the time of the evening oblation. And he informed me, and talked with me, and said, O Daniel, I am now come forth to give thee skill and understanding. Daniel 9:2–22.
După cum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire a venit peste noi; totuși nu ne-am rugat înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să înțelegem adevărul Tău. De aceea Domnul a vegheat asupra răului și l-a adus peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le face, fiindcă n-am ascultat glasul Lui. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Ți-ai câștigat un nume, cum este astăzi: am păcătuit, am făcut nelegiuire. Doamne, după toată dreptatea Ta, Te rog, să se abată mânia Ta și urgia Ta de la cetatea Ta Ierusalim, muntele Tău cel sfânt; căci, din pricina păcatelor noastre și a nelegiuirilor părinților noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru toți cei ce ne înconjoară. Acum deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și fă să strălucească fața Ta peste sfântul Tău locaș pustiit, de dragul Domnului. Dumnezeul meu, pleacă-Ți urechea și ascultă; deschide-Ți ochii și privește pustiirile noastre și cetatea peste care este chemat Numele Tău; căci nu aducem înaintea Ta cererile noastre pentru dreptățile noastre, ci pentru marile Tale îndurări. Doamne, ascultă; Doamne, iartă; Doamne, ia aminte și lucrează; nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu; căci cetatea Ta și poporul Tău poartă Numele Tău. Pe când vorbeam, mă rugam și-mi mărturiseam păcatul și păcatul poporului meu Israel și îmi înfățișam cererea înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; da, pe când încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem la început în vedenie, zburând iute, m-a atins pe la vremea jertfei de seară. Și m-a înștiințat, a vorbit cu mine și a zis: Daniele, acum am ieșit ca să-ți dau pricepere și înțelegere. Daniel 9:2-22.