The Book of Daniel - Number One-Hundred and Forty-Four

Căci, iată, vrăjmașii Tăi fac zarvă; și cei ce Te urăsc și-au ridicat capul. Au urzit sfaturi viclene împotriva poporului Tău și s-au sfătuit împotriva celor ascunși ai Tăi. Ei au zis: „Veniți, și să-i nimicim ca să nu mai fie o națiune, pentru ca numele lui Israel să nu mai fie pomenit.” Psalmii 83:2–4.

„Când fariseii L-au întrebat mai târziu cu privire la îngăduința divorțului, Isus le-a îndreptat atenția înapoi spre instituția căsătoriei, așa cum a fost rânduită la creațiune. «Din pricina împietririi inimii voastre», a spus El, Moise «v-a îngăduit să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa.» Matei 19:8. El i-a trimis cu gândul la zilele binecuvântate ale Edenului, când Dumnezeu a rostit asupra tuturor lucrurilor că erau «foarte bune». Atunci își aveau originea atât căsătoria, cât și Sabatul, două instituții gemene spre slava lui Dumnezeu și spre binele omenirii. Atunci, când Creatorul a unit în căsătorie mâinile perechii sfinte, spunând: Un om «va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa; și cei doi vor fi un singur trup» (Geneza 2:24), El a enunțat legea căsătoriei pentru toți copiii lui Adam până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel Veșnic declarase bun era legea celei mai înalte binecuvântări și dezvoltări pentru om.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 63.

„Cu o anumită ocazie, aflându-mă în New York City, am fost chemată, în timpul nopții, să privesc clădiri înălțându-se etaj după etaj spre cer. Aceste clădiri erau garantate ca fiind ignifuge și erau ridicate spre slava proprietarilor și constructorilor lor. Tot mai sus și încă tot mai sus se înălțau aceste clădiri, iar în ele era folosit materialul cel mai costisitor. Cei cărora le aparțineau aceste clădiri nu se întrebau: «Cum putem să-L slăvim cel mai bine pe Dumnezeu?» Domnul nu era în gândurile lor.”

„M-am gândit: «O, de-ar putea cei care își investesc astfel mijloacele să-și vadă calea așa cum o vede Dumnezeu! Ei ridică clădiri mărețe, dar cât de nechibzuită este, în ochii Cârmuitorului universului, planificarea și născocirea lor. Ei nu cercetează, cu toate puterile inimii și ale minții, cum L-ar putea slăvi pe Dumnezeu. Au pierdut din vedere aceasta, cea dintâi datorie a omului.»”

„Pe măsură ce aceste clădiri impunătoare se înălțau, proprietarii se bucurau, cu o mândrie ambițioasă, că aveau bani pe care să-i folosească pentru satisfacerea eului și pentru a stârni invidia vecinilor lor. O mare parte din banii pe care i-au investit astfel fusese obținută prin stoarcere, prin apăsarea celor săraci. Ei au uitat că în cer se ține socoteala fiecărei tranzacții de afaceri; fiecare învoială nedreaptă, fiecare faptă înșelătoare este consemnată acolo. Vine vremea când, prin frauda și insolența lor, oamenii vor ajunge la un punct peste care Domnul nu le va îngădui să treacă și vor învăța că există o limită a îndelungii-răbdări a lui Iehova.” Testimonies, volumul 9, 12.

„Marele oraș”, pe ale cărui străzi sunt uciși martorii și unde zac trupurile lor moarte, este „duhovnicește” Egipt. Dintre toate națiunile prezentate în istoria Bibliei, Egiptul a negat cel mai îndrăzneț existența Dumnezeului celui viu și s-a împotrivit poruncilor Sale. Niciun monarh nu s-a încumetat vreodată la o răzvrătire mai fățișă și mai sfidătoare împotriva autorității Cerului decât împăratul Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise, în Numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Iehova, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Iehova și nici nu voi lăsa pe Israel să plece.” Exodul 5:2, A.R.V. Acesta este ateismul, iar națiunea reprezentată prin Egipt avea să dea glas unei lepădări asemănătoare a pretențiilor Dumnezeului celui viu și avea să manifeste un spirit asemănător de necredință și sfidare. „Marele oraș” este, de asemenea, asemănat, „duhovnicește”, cu Sodoma. Stricăciunea Sodomei, prin călcarea Legii lui Dumnezeu, s-a manifestat în mod deosebit prin destrăbălare. Iar acest păcat avea, de asemenea, să fie o trăsătură predominantă a națiunii care urma să împlinească specificațiile acestei Scripturi.

„Potrivit cuvintelor profetului, așadar, cu puțin înainte de anul 1798 avea să se ridice o putere de origine și caracter satanic pentru a purta război împotriva Bibliei. Iar în țara în care mărturia celor doi martori ai lui Dumnezeu avea să fie astfel redusă la tăcere, aveau să se manifeste ateismul lui Faraon și desfrânarea Sodomei.

„Această profeție și-a găsit o împlinire dintre cele mai exacte și izbitoare în istoria Franței. În timpul Revoluției, în 1793, «lumea a auzit pentru prima dată o adunare de oameni, născuți și educați în civilizație și asumându-și dreptul de a guverna una dintre cele mai alese națiuni ale Europei, ridicându-și glasul unit pentru a tăgădui cel mai solemn adevăr pe care îl primește sufletul omului și renunțând în unanimitate la credința în și la închinarea adusă unei Dumnezeiri.» — Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol. 1, ch. 17....

„Franța a prezentat, de asemenea, caracteristicile care au deosebit în mod special Sodoma. În timpul Revoluției s-a manifestat o stare de degradare morală și de corupție asemănătoare aceleia care a adus nimicirea asupra cetăților câmpiei. Iar istoricul prezintă împreună ateismul și desfrânarea Franței, așa cum sunt date în profeție: «Strâns legată de aceste legi care afectau religia a fost aceea care a redus uniunea căsătoriei — cea mai sacră legătură pe care ființele omenești o pot încheia și a cărei permanență conduce cel mai puternic la consolidarea societății — la starea unui simplu contract civil cu caracter trecător, în care oricare două persoane puteau intra și de care se puteau desface după bunul plac…. Dacă niște demoni și-ar fi pus mintea la lucru pentru a descoperi o modalitate de a nimici cât mai eficient tot ceea ce este venerabil, plin de noblețe sau statornic în viața domestică și, în același timp, de a obține asigurarea că răul pe care urmăreau să-l creeze va fi perpetuat dintr-o generație în alta, n-ar fi putut născoci un plan mai eficient decât degradarea căsătoriei…. Sophie Arnoult, o actriță vestită pentru spiritul replicilor sale, a descris căsătoria republicană drept „sacramentul adulterului”.” — Scott, vol. 1, cap. 17.» Tragedia veacurilor, 269, 270.

„Orice suflet care refuză să se predea lui Dumnezeu se află sub stăpânirea unei alte puteri. El nu-și aparține sieși. Poate vorbi despre libertate, dar se află în cea mai josnică robie. Nu i se îngăduie să vadă frumusețea adevărului, căci mintea lui se află sub controlul lui Satana. În timp ce se amăgește că urmează îndemnurile propriei sale judecăți, el ascultă de voia prințului întunericului. Hristos a venit să rupă de pe suflet lanțurile robiei păcatului. «Deci, dacă Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat liberi.» «Legea Duhului de viață în Hristos Isus» ne face «liberi de legea păcatului și a morții». Romani 8:2.

„În lucrarea răscumpărării nu există constrângere. Nu este folosită nicio forță exterioară. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat liber să aleagă cui va sluji. În schimbarea care are loc atunci când sufletul se predă lui Hristos, există cel mai înalt sens al libertății. Izgonirea păcatului este actul sufletului însuși. Este adevărat, nu avem nicio putere să ne eliberăm singuri de sub stăpânirea lui Satana; dar, atunci când dorim să fim eliberați de păcat și, în marea noastră nevoie, strigăm după o putere din afara noastră și mai presus de noi, puterile sufletului sunt pătrunse de energia divină a Duhului Sfânt și ele ascultă de poruncile voinței în împlinirea voii lui Dumnezeu.” Hristos, Lumina lumii, 466.

Și când își vor fi sfârșit mărturia, fiara care se ridică din adânc va face război împotriva lor, îi va birui și îi va omorî. Și trupurile lor moarte vor zăcea în ulița cetății celei mari, care, duhovnicește, se cheamă Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul nostru. Apocalipsa 11:7, 8.

„Așadar, potrivit cuvintelor profetului, cu puțin înainte de anul 1798 urma să se ridice o putere de origine și caracter satanic, pentru a purta război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia celor doi martori ai lui Dumnezeu avea să fie astfel redusă la tăcere, avea să se manifeste ateismul lui Faraon și desfrânarea Sodomei.” Tragedia veacurilor, 270.

Căci bărbatul este capul femeii, după cum și Hristos este Capul Bisericii; și El este Mântuitorul trupului. De aceea, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să fie supuse bărbaților lor în toate. Bărbaților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt, ca să Și-o înfățișeze Sieși ca pe o Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur. Tot așa sunt datori și bărbații să-și iubească soțiile ca pe trupurile lor. Cine își iubește soția se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată propriul trup, ci îl hrănește și îl îngrijește cu drag, ca și Domnul Biserica. Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare; dar vorbesc despre Hristos și despre Biserică. Efeseni 5:23–32.

„Turnul era un simbol al templului.” Hristos, Lumina lumii, 596.

Că ziua Domnului oștirilor va veni peste orice om mândru și semeț, și peste orice om înălțat; și el va fi smerit; și peste toți cedrii Libanului, cei înalți și semeți, și peste toți stejarii Basanului, și peste toți munții cei înalți, și peste toate dealurile cele înălțate, și peste orice turn înalt, și peste orice zid întărit, și peste toate corăbiile Tarsisului, și peste toate lucrurile plăcute privirii. Trufia omului va fi plecată, și semeția oamenilor va fi coborâtă; și numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. Iar idolii îi va nimici cu desăvârșire. Și vor intra în crăpăturile stâncilor și în peșterile pământului, de frica Domnului și de slava măreției Lui, când Se va ridica să zguduie cumplit pământul. În ziua aceea, omul își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care și i-a făcut fiecare ca să li se închine, la cârtițe și la lilieci; ca să intre în deschizăturile stâncilor prăpăstioase, de frica Domnului și de slava măreției Lui, când Se va ridica să zguduie cumplit pământul. Încetați să vă mai încredeți în om, a cărui suflare este în nările lui; căci în ce preț poate fi el socotit? Isaia 2:12–22.

Bunătatea mea și cetățuia mea; turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu; scutul meu și Cel în care mă încred; Cel ce supune poporul meu sub mine. Psalmii 144:2.