The Book of Daniel - Number One-Hundred and Seventy-Six

Atunci am zis: „Vai de mine! Căci sunt pierdut; fiindcă sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; căci ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor.” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mână un cărbune aprins, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi l-a atins de gură și a zis: „Iată, acesta s-a atins de buzele tale; nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.” Am auzit apoi glasul Domnului, zicând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Atunci am zis: „Iată-mă, trimite-mă!” Isaia 6:5–8.

Și El a zis: „Du-te și spune poporului acestuia: «Veți auzi într-adevăr, dar nu veți înțelege; și veți vedea într-adevăr, dar nu veți pricepe.» Îngrașă inima acestui popor, îngreuiază-i urechile și închide-i ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii lor, să audă cu urechile lor, să înțeleagă cu inima lor, să se întoarcă și să fie vindecați.” Isaia 6:9, 10.

Atunci am zis: Doamne, până când? Și El a răspuns: Până când cetățile vor fi pustiite, fără locuitori, și casele, fără oameni, iar țara va ajunge o pustietate desăvârșită; până când Domnul îi va îndepărta pe oameni departe și va fi o mare părăsire în mijlocul țării. Isaia 6:11, 12.

Va intra și în țara cea slăvită, și multe țări vor fi răsturnate; dar acestea vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul și fruntea copiilor lui Amon. Daniel 11:41.

Apoi a venit din nou și m-a atins unul care avea înfățișarea unui om și m-a întărit. Și a zis: „Om preaiubit, nu te teme; pace ție, fii tare, da, fii tare.” Și, când mi-a vorbit, am fost întărit și am zis: „Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit.” Daniel 10:18, 19.

Atunci am zis: Doamne, până când? Și El a răspuns: Până când cetățile vor fi pustiite și lipsite de locuitori, casele vor fi fără oameni, iar țara va fi cu totul pustie; până când Domnul va fi îndepărtat pe oameni departe, și va fi o mare părăsire în mijlocul țării. Dar încă va mai rămâne în ea o zecime, și ea se va întoarce și va fi nimicită; ca terebintul și ca stejarul, a căror tulpină rămâne în ei când își leapădă frunzele: tot așa sămânța cea sfântă va fi tulpina ei. Isaia 6:11–13.

Și toată zeciuiala țării, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomului, este a Domnului: este sfântă pentru Domnul. Și dacă un om va răscumpăra în vreun fel ceva din zeciuielile sale, să adauge la aceasta a cincea parte. Iar cu privire la zeciuiala din cireadă sau din turmă, din tot ce trece sub toiag, a zecea parte să fie sfântă pentru Domnul. Leviticul 27:30–32.

Căci partea Domnului este poporul Său; Iacov este sorțul moștenirii Sale. Deuteronomul 32:9.

បានឃើញព្រះបន្ទូលរបស់ទ្រង់ ហើយខ្ញុំបានបរិភោគវា; ហើយព្រះបន្ទូលរបស់ទ្រង់បានក្លាយជាសេចក្តីអំណរ និងសេចក្តីរីករាយនៃចិត្តខ្ញុំ: ដ្បិតខ្ញុំត្រូវបានហៅដោយព្រះនាមរបស់ទ្រង់ ឱ ព្រះយេហូវ៉ា ជាព្រះនៃពលបរិវារ។ ខ្ញុំមិនបានអង្គុយនៅក្នុងក្រុមជំនុំរបស់ពួកអ្នកចំអកឡើយ ហើយក៏មិនបានរីករាយដែរ; ខ្ញុំបានអង្គុយតែម្នាក់ឯង ដោយព្រោះព្រះហស្តរបស់ទ្រង់: ដ្បិតទ្រង់បានបំពេញខ្ញុំដោយសេចក្តីក្ដៅក្រហាយ។ ហេតុអ្វីបានជាការឈឺចាប់របស់ខ្ញុំស្ថិតស្ថេរឥតដាច់ ហើយរបួសរបស់ខ្ញុំមិនអាចព្យាបាលបាន ដែលបដិសេធមិនព្រមជាសះស្បើយ? តើទ្រង់នឹងក្លាយជាអ្នកភូតកុហកចំពោះខ្ញុំទាំងស្រុង ហើយដូចជាទឹកដែលរីងស្ងួតឬ? ដូច្នេះ ព្រះយេហូវ៉ាទ្រង់មានព្រះបន្ទូលដូច្នេះថា បើឯងវិលត្រឡប់ នោះអញនឹងនាំឯងត្រឡប់មកវិញ ហើយឯងនឹងឈរនៅចំពោះមុខអញ: ហើយបើឯងដកយកអ្វីដែលមានតម្លៃចេញពីអ្វីដែលថោកទាប នោះឯងនឹងដូចជាមាត់របស់អញ: ចូរឲ្យពួកគេវិលត្រឡប់មករកឯងវិញចុះ; ប៉ុន្តែឯងកុំវិលត្រឡប់ទៅរកពួកគេឡើយ។ ហើយអញនឹងធ្វើឯងឲ្យដល់ប្រជាជននេះដូចជាជញ្ជាំងលង្ហិនដែលមានបន្ទាយការពារ: ហើយពួកគេនឹងតស៊ូនឹងឯង ប៉ុន្តែពួកគេនឹងមិនឈ្នះឯងឡើយ: ដ្បិតអញនៅជាមួយឯង ដើម្បីសង្គ្រោះឯង និងដោះលែងឯង ព្រះយេហូវ៉ាទ្រង់មានព្រះបន្ទូលដូច្នេះ។ ហើយអញនឹងជួយសង្គ្រោះឯងឲ្យរួចពីកណ្ដាប់ដៃរបស់មនុស្សអាក្រក់ ហើយអញនឹងលោះឯងឲ្យរួចពីកណ្ដាប់ដៃរបស់មនុស្សគួរឲ្យស្ញប់ស្ញែង។ យេរេមា 15:16–21។

Celui qui vaincra, je ferai de lui une colonne dans le temple de mon Dieu, et il n’en sortira plus; et j’écrirai sur lui le nom de mon Dieu, et le nom de la cité de mon Dieu, la nouvelle Jérusalem, qui descend du ciel d’auprès de mon Dieu; et j’écrirai sur lui mon nom nouveau. Que celui qui a des oreilles entende ce que l’Esprit dit aux Églises. Apocalypse 3:12, 13.

„În timp ce mă aflam în această stare de descurajare, am avut un vis care a făcut o impresie adâncă asupra minții mele. Am visat că vedeam un templu, către care se îndreptau mulți oameni. Numai aceia care se refugiau în acel templu aveau să fie mântuiți când timpul avea să se încheie. Toți cei care rămâneau afară aveau să fie pierduți pentru totdeauna. Mulțimile de afară, care își vedeau de diferitele lor căi, îi luau în derâdere și îi batjocoreau pe cei care intrau în templu și le spuneau că acest plan de scăpare era o înșelăciune vicleană, că, de fapt, nu exista niciun pericol de evitat. Ei chiar au pus mâna pe unii pentru a-i împiedica să se grăbească înăuntrul zidurilor.

„De teamă să nu fiu luată în râs, am socotit că este mai bine să aștept până când mulțimea se va risipi sau până când voi putea intra fără să fiu observată de ei. Dar, în loc să se împuțineze, numărul lor a crescut, iar, temându-mă să nu fie prea târziu, mi-am părăsit în grabă locuința și mi-am făcut drum prin mulțime. În neliniștea mea de a ajunge la templu, nu am observat și nici nu am dat atenție mulțimii care mă înconjura. Intrând în clădire, am văzut că marele templu era susținut de un singur stâlp uriaș, iar de acesta era legat un miel, cumplit sfâșiat și sângerând. Noi, cei care eram de față, păream să știm că acest miel fusese sfâșiat și zdrobit din pricina noastră. Toți cei care intrau în templu trebuiau să vină înaintea lui și să-și mărturisească păcatele.

„Chiar înaintea Mielului se aflau scaune înălţate, pe care şedea o ceată ce părea foarte fericită. Lumina cerului părea să strălucească pe feţele lor, iar ei Îl lăudau pe Dumnezeu şi cântau cântări de veselă mulţumire, care păreau asemenea muzicii îngerilor. Aceştia erau cei care veniseră înaintea Mielului, îşi mărturisiseră păcatele, primiseră iertare şi acum aşteptau cu bucuroasă anticipare un eveniment plin de bucurie.

„Chiar și după ce am intrat în clădire, o teamă a venit peste mine și un simțământ de rușine că trebuia să mă smeresc înaintea acestor oameni. Dar păream constrânsă să merg înainte și îmi croiam încet drum în jurul stâlpului pentru a sta față în față cu mielul, când a sunat o trâmbiță, templul s-a cutremurat, strigăte de biruință s-au ridicat din partea sfinților adunați, o strălucire înfricoșătoare a luminat clădirea, apoi totul a fost un întuneric adânc. Oamenii fericiți dispăruseră cu totul odată cu strălucirea, iar eu am rămas singură în groaza tăcută a nopții. M-am trezit în agonie sufletească și cu greu mă puteam convinge că visasem. Mi se părea că osânda mea era hotărâtă, că Duhul Domnului mă părăsise, ca să nu Se mai întoarcă niciodată.” Testimonies, volumul 1, 27.

Așa zice Domnul Dumnezeu: „Voi face să înceteze și mulțimea Egiptului prin mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. El și poporul lui împreună cu el, cei mai cumpliți dintre neamuri, vor fi aduși ca să nimicească țara; își vor scoate săbiile împotriva Egiptului și vor umple țara de morți. Voi seca râurile și voi da țara în mâna celor răi; voi pustii țara și tot ce este în ea prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit.” Isaia 30:10–12.

Și mi-a zis: „Nu pecetlui cuvintele prorociei din cartea aceasta, căci vremea este aproape. Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; și cine este drept să trăiască și mai departe în dreptate; și cine este sfânt să se sfințească și mai departe.” Apocalipsa 22:10, 11.

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care Dumnezeu I-a dat-o, ca să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând; și a făcut-o cunoscută, trimițând-o prin îngerul Său robului Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos, și despre toate lucrurile pe care le-a văzut. Ferice de cel ce citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape. Apocalipsa 1:1–3.

„Księga, która została zapieczętowana, nie jest Apokalipsą, lecz tą częścią proroctwa Daniela, która odnosi się do dni ostatecznych. Anioł nakazał: „Ty zaś, Danielu, zamknij te słowa i zapieczętuj księgę aż do czasu końca”. Daniela 12:4”. Dzieje Apostołów, 585.

“La Berea, Pavel și-a început din nou lucrarea intrând în sinagoga iudeilor pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos. El spune despre ei: „Aceștia erau mai aleși la suflet decât cei din Tesalonic, întrucât au primit Cuvântul cu toată râvna minții și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă aceste lucruri erau așa. De aceea mulți dintre ei au crezut; de asemenea, nu puține femei de seamă, care erau grecoaice, și nu puțini bărbați.”

„În prezentarea adevărului, cei care doresc cu sinceritate să fie în drept vor fi treziți la o cercetare stăruitoare a Scripturilor. Aceasta va produce rezultate asemănătoare celor care au însoțit lucrarea apostolilor în Bereea. Dar aceia care propovăduiesc adevărul în aceste zile întâlnesc pe mulți care sunt opusul bereenilor. Ei nu pot combate doctrina care le este prezentată, și totuși manifestă cea mai mare împotrivire de a cerceta dovezile aduse în favoarea ei și socotesc că, chiar dacă este adevărul, este un lucru de mică însemnătate dacă îl primesc sau nu ca atare. Ei cred că vechea lor credință și vechile lor obiceiuri le sunt destul de bune. Dar Domnul, care Și-a trimis solii cu o solie către lume, va ține poporul răspunzător pentru felul în care tratează cuvintele slujitorilor Săi. Dumnezeu îi va judeca pe toți potrivit luminii care le-a fost prezentată, fie că aceasta le este limpede, fie că nu. Este datoria lor să cerceteze, așa cum au făcut bereenii. Domnul spune prin profetul Osea: «Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință; pentru că ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda.»”

„Mințile bereenilor nu erau îngustate de prejudecată și ei erau dispuși să cerceteze și să primească adevărurile propovăduite de apostoli. Dacă oamenii din vremea noastră ar urma exemplul nobililor bereeni, cercetând zilnic Scripturile și comparând solii aduse lor cu ceea ce este consemnat acolo, ar exista mii de oameni credincioși Legii lui Dumnezeu acolo unde astăzi este unul singur. Dar mulți care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu nu au nicio dorință să se schimbe de la rătăcire la adevăr și se agață de fabulele plăcute ale zilelor de pe urmă. Rătăcirea orbește mintea și îndepărtează de Dumnezeu; însă adevărul dă lumină minții și viață sufletului.” Sketches from the Life of Paul, 87, 88.