In chapter ten of Revelation, where the history of the first and second angels’ messages is represented, John, as a symbol of God’s last-day people, was told in advance that there was to be a disappointment in the history he symbolically represented, and that disappointment was the element of the history of the first and second angels that had been sealed up to the Millerites’ understanding, in order to test their faith.

În capitolul zece din Apocalipsa, unde este reprezentată istoria mesajelor primului și celui de-al doilea înger, lui Ioan, ca simbol al poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, i s-a spus mai dinainte că urma să existe o dezamăgire în istoria pe care o reprezenta în chip simbolic, iar acea dezamăgire era elementul din istoria primului și celui de-al doilea înger care fusese pecetluit pentru înțelegerea milleriților, spre a le pune la încercare credința.

And the voice which I heard from heaven spake unto me again, and said, Go and take the little book which is open in the hand of the angel which standeth upon the sea and upon the earth. And I went unto the angel, and said unto him, Give me the little book. And he said unto me, Take it, and eat it up; and it shall make thy belly bitter, but it shall be in thy mouth sweet as honey. And I took the little book out of the angel’s hand, and ate it up; and it was in my mouth sweet as honey: and as soon as I had eaten it, my belly was bitter. Revelation 10:8–10.

Și glasul pe care îl auzisem din cer mi-a vorbit din nou și a zis: „Du-te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ.” Și m-am dus la înger și i-am zis: „Dă-mi cărticica.” Iar el mi-a zis: „Ia-o și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o; și în gura mea a fost dulce ca mierea, dar îndată ce am mâncat-o, pântecele mi s-a amărât. Apocalipsa 10:8–10.

In verse ten, John represents the history from August 11, 1840, when the mighty angel descended with a little book in his hand, unto the Great Disappointment on October 22, 1844. Before he symbolically represented that history, he is told by “the voice which” he “heard from heaven” informing him that when he eats the little book, “it shall make thy belly bitter, but it shall be in thy mouth sweet as honey.” The bitter disappointment is what tested the faith of the Millerites, and it was not best for them to know about that disappointment before it arrived, but John represents the last-day people who are required to know the facts associated with the delineation of events, that are the history of the first and second angels’ message.

În versetul zece, Ioan reprezintă istoria de la 11 august 1840, când îngerul cel puternic s-a coborât având în mână o cărticică, până la Marea Dezamăgire din 22 octombrie 1844. Înainte ca el să reprezinte în mod simbolic acea istorie, i se spune de către „glasul pe care” l-a „auzit din cer”, înștiințându-l că, atunci când va mânca cărticica, „ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. Dezamăgirea amară este ceea ce a pus la încercare credința milleriților și nu era cel mai bine pentru ei să cunoască acea dezamăgire înainte ca ea să vină, însă Ioan îi reprezintă pe cei din zilele de pe urmă, cărora li se cere să cunoască faptele legate de delimitarea evenimentelor care constituie istoria mesajului primului și celui de-al doilea înger.

That sacred history identifies that there would be a test brought upon the last-day people, and it would be a test based upon something that it was not best for them to understand in advance of the test, yet it was not the identical experience of the Millerites, though it perfectly aligned with the delineation of events represented by the first and second angel, for the seven thunders also represent, “future events which will be disclosed in their order.”

Acea istorie sacră arată că asupra poporului din zilele de pe urmă avea să fie adusă o probă și că aceasta avea să fie o probă întemeiată pe ceva ce nu era mai bine pentru ei să înțeleagă înainte de probă; totuși, nu era experiența identică a milleriților, deși se armoniza în mod desăvârșit cu succesiunea de evenimente reprezentată de primul și al doilea înger, căci și cele șapte tunete reprezintă „evenimente viitoare care vor fi descoperite în ordinea lor”.

Though required to know the foundational history of the Millerites, God’s last-day people would fulfill the same delineation of events as the Millerites, but what tested the Millerites, that was best for them not to know in advance, would be a different test, that was brought about by an element that was sealed up until the time was at hand for the Lion of the tribe of Judah to unseal the Revelation of Jesus Christ, which occurs in the hidden history of verse forty of Daniel eleven.

Nubwo byasabwaga kumenya amateka y’ishingiro y’Abamilerite, ubwoko bw’Imana bwo mu minsi y’imperuka bwari kuzasohora urukurikirane rw’ibyabaye nk’urwo Abamilerite basohoye; ariko icyagerageje Abamilerite, kandi cyari cyiza kuri bo ko batakimenya mbere y’igihe, cyari kuzaba ikigeragezo gitandukanye, cyatewe n’ingingo yari yarafunzwe ikarindirizwa kugeza igihe cyegereje ngo Intare yo mu muryango wa Yuda ikureho ikimenyetso ku Ibyahishuwe bya Yesu Kristo; kandi ibyo bibera mu mateka ahishwe y’umurongo wa mirongo ine wa Daniyeli cumi n’umwe.

What was sealed up was designed to test God’s last-day people, and the test would align with the waymark where the Millerites were tested, for whether in the first fulfillment in Millerite history or the last fulfillment of the last days, the seven thunders was “a delineation of events” “that would be disclosed in their order.”

Ceea ce a fost pecetluit a fost menit să pună la încercare poporul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar această încercare avea să se alinieze cu reperul la care au fost încercați milleriții, căci, fie în prima împlinire din istoria millerită, fie în ultima împlinire a zilelor de pe urmă, cele șapte tunete erau „o prezentare delimitată a evenimentelor” „care aveau să fie descoperite în ordinea lor”.

What has been widely unrecognized is that as John represents the history of the descent of Christ with the little book on August 11, 1840 unto the Great Disappointment of October 22, 1844, that very history was also represented by the descent of the second angel on April 19, 1844. The first disappointment can be understood as the disappointment of John, who, after eating the little book on August 11, 1840, met disappointment on April 19, 1844. When that disappointment arrived the second angel descended with a “writing” in his hand.

Ceea ce nu a fost recunoscut pe scară largă este faptul că, după cum Ioan reprezintă istoria coborârii lui Hristos cu cărticica la 11 august 1840 până la Marea Dezamăgire din 22 octombrie 1844, aceeași istorie a fost reprezentată și prin coborârea celui de-al doilea înger la 19 aprilie 1844. Prima dezamăgire poate fi înțeleasă ca dezamăgirea lui Ioan, care, după ce a mâncat cărticica la 11 august 1840, a întâmpinat dezamăgirea la 19 aprilie 1844. Când a venit acea dezamăgire, cel de-al doilea înger a coborât având în mână o „scriere”.

“Another mighty angel was commissioned to descend to earth. Jesus placed in his hand a writing, and as he came to the earth, he cried, ‘Babylon is fallen, is fallen.’ Then I saw the disappointed ones again raise their eyes to heaven, looking with faith and hope for their Lord’s appearing. But many seemed to remain in a stupid state, as if asleep; yet I could see the trace of deep sorrow upon their countenances. The disappointed ones saw from the Scriptures that they were in the tarrying time, and that they must patiently wait the fulfillment of the vision. The same evidence which led them to look for their Lord in 1843, led them to expect Him in 1844. Yet I saw that the majority did not possess that energy which marked their faith in 1843. Their disappointment had dampened their faith.” Early Writings, 247.

„Un alt înger puternic a fost însărcinat să coboare pe pământ. Isus i-a pus în mână o scriere, iar când a venit pe pământ, a strigat: «A căzut Babilonul, a căzut!» Apoi i-am văzut din nou pe cei dezamăgiți ridicându-și ochii spre cer, privind cu credință și nădejde spre arătarea Domnului lor. Dar mulți păreau să rămână într-o stare de nesimțire, ca și cum ar fi adormiți; totuși, puteam vedea pe fețele lor urma unei adânci întristări. Cei dezamăgiți au văzut din Scripturi că se aflau în timpul de întârziere și că trebuiau să aștepte cu răbdare împlinirea vedeniei. Aceeași dovadă care îi condusese să-L aștepte pe Domnul lor în 1843 i-a făcut să-L aștepte în 1844. Totuși, am văzut că majoritatea nu aveau acea putere care le caracterizase credința în 1843. Dezamăgirea lor le slăbise credința.” Scrieri timpurii, 247.

The Millerite history that John represents in chapter ten, is the history of the first and also the second angel. The descent of the first angel with a message and the descent of the second angel with a message, mark the beginning of respective histories that both ended in disappointment, though John is more directly illustrating the entire history of both angels. Even after October 22, 1844, when the third angel arrived with a message, the disappointment of the rebellion of 1863, provides a third witness of a period that begins with a message that ends with disappointment.

Istoria millerită pe care Ioan o reprezintă în capitolul zece este istoria primului înger și, de asemenea, a celui de-al doilea înger. Coborârea primului înger cu o solie și coborârea celui de-al doilea înger cu o solie marchează începutul unor istorii distincte, care amândouă s-au încheiat în dezamăgire, deși Ioan ilustrează mai direct întreaga istorie a ambilor îngeri. Chiar și după 22 octombrie 1844, când a sosit al treilea înger cu o solie, dezamăgirea răzvrătirii din 1863 oferă o a treia mărturie a unei perioade care începe cu o solie și se încheie cu dezamăgire.

The first disappointment of the movement of the third angel on July 18, 2020 was the parallel to the first disappointment of the Millerites. A truth was sealed up as was the truth of 1844 sealed up by the Lord holding His hand over a mistake in some of the figures, that produced the first disappointment of the Millerites. When the mistake was thereafter understood, the mistake had been unsealed, as the Lion of the tribe of Judah had removed His hand. The mistake of July 18, 2020, was brought about by the refusal to acknowledge that His hand had been raised on October 22, 1844, while He pronounced that “time should be no longer.”

La première déception du mouvement du troisième ange, le 18 juillet 2020, était le parallèle de la première déception des millérites. Une vérité avait été scellée, tout comme la vérité de 1844 fut scellée par le Seigneur retenant sa main sur une erreur dans certains des calculs, erreur qui produisit la première déception des millérites. Lorsque l’erreur fut ensuite comprise, l’erreur avait été descellée, comme le Lion de la tribu de Juda avait retiré sa main. L’erreur du 18 juillet 2020 fut provoquée par le refus de reconnaître que sa main avait été levée le 22 octobre 1844, alors qu’il proclamait que « le temps ne serait plus ».

Whether it was the Philadelphian movement of the first angel’s first disappointment, or the first disappointment of the Laodicean movement of the third angel, His hand represents the waymark. On April 19, 1844 and on July 18, 2020 the disappointment produced a scattering time. Those who had either been gathered on August 11, 1840 or September 11, 2001, were scattered, and thereafter Christ began to gather His people a second time.

Fie că a fost vorba despre mișcarea filadelfiană a primei dezamăgiri a primului înger, fie despre prima dezamăgire a mișcării laodiceene a celui de-al treilea înger, mâna Sa reprezintă semnul de hotar. La 19 aprilie 1844 și la 18 iulie 2020, dezamăgirea a produs un timp de risipire. Cei care fuseseră adunați fie la 11 august 1840, fie la 11 septembrie 2001 au fost risipiți, iar după aceea Hristos a început să-Și adune poporul a doua oară.

He had gathered a people beginning on September 11, 2001, for as represented by Christ’s baptism, it is when the Divine symbol descends that He begins to gather His disciples, not before. Then, after a scattering, Christ gathers His people a second time. Christ gathered His disciples beginning at His baptism, and after the scattering produced by the cross, He began to gather His disciples a second time. The prophetic fact of a second gathering that began in July 2023, was part of what had been sealed up on July 18, 2020, though it was clearly an element of the history of the Millerites.

A adunat un popor începând din 11 septembrie 2001, căci, aşa cum este reprezentat prin botezul lui Hristos, atunci când simbolul Divin coboară, El începe să-Şi adune ucenicii, nu mai înainte. Apoi, după o împrăştiere, Hristos Îşi adună poporul a doua oară. Hristos Şi-a adunat ucenicii începând de la botezul Său, iar după împrăştierea produsă de cruce, El a început să-Şi adune ucenicii a doua oară. Faptul profetic al unei a doua adunări, care a început în iulie 2023, a făcut parte din ceea ce fusese pecetluit la 18 iulie 2020, deşi era în mod clar un element al istoriei milleriţilor.

In verse forty of Daniel eleven, the beast from the bottomless pit arose and slew both horns of the earth beast in 2020. In July of 2023, the Lord began to gather His last-day people a second time. The process of gathering is represented within the sacred Millerite history, and in that history, there are two historical witnesses of gathering His people a second time. The gathering process is a prophetic element that was sealed up until July 2023. The work of gathering His people a second time is fulfilled during the history of the Ukrainian War, just prior to the second election of the eighth president, that is of the seven.

În versetul patruzeci din Daniel unsprezece, fiara din adâncul fără fund s-a ridicat și a ucis amândouă coarnele fiarei pământului în 2020. În iulie 2023, Domnul a început să-Și adune pentru a doua oară poporul din zilele de pe urmă. Procesul adunării este reprezentat în istoria sacră millerită, iar în acea istorie există două mărturii istorice despre adunarea poporului Său pentru a doua oară. Procesul adunării este un element profetic care a fost pecetluit până în iulie 2023. Lucrarea de adunare a poporului Său pentru a doua oară se împlinește în timpul istoriei Războiului din Ucraina, chiar înainte de a doua alegere a celui de-al optulea președinte, care este dintre cei șapte.

On August 11, 1840, the Lord gathered the Millerite movement, and He marked the gathering by the introduction of the 1843 chart, which was published in May of 1842. The chart represented the foundational message, for He was then laying the foundation of the Millerite temple. The descent of the angel of Revelation chapter ten, on August 11, 1840, parallels the baptism of Christ, which among other things marked the beginning of Christ selecting His disciples.

La 11 august 1840, Domnul a adunat mișcarea millerită și a marcat această adunare prin introducerea diagramei din 1843, care a fost publicată în mai 1842. Diagrama reprezenta solia de temelie, căci atunci El așeza temelia templului millerit. Coborârea îngerului din Apocalipsa capitolul zece, la 11 august 1840, este paralelă cu botezul lui Hristos, care, printre alte lucruri, a marcat începutul alegerii ucenicilor Săi de către Hristos.

“With the calling of John and Andrew and Simon, of Philip and Nathanael, began the foundation of the Christian church. John directed two of his disciples to Christ. Then one of these, Andrew, found his brother, and called him to the Saviour. Philip was then called, and he went in search of Nathanael.” The Desire of Ages, 141.

„Prin chemarea lui Ioan și Andrei și Simon, a lui Filip și Natanael, a început temelia Bisericii creștine. Ioan i-a îndrumat pe doi dintre ucenicii săi către Hristos. Apoi unul dintre aceștia, Andrei, l-a găsit pe fratele său și l-a chemat la Mântuitorul. Filip a fost apoi chemat, iar el a plecat în căutarea lui Natanael.” Hristos, Lumina lumii, 141.

The work of William Miller from the time of the end in 1798, unto August 11, 1840, represented the work of John the Baptist, but when the angel of Revelation ten descended, as typified by the descent of the Holy Spirit at the baptism of Christ, the Lord “gathered” His foundational disciples. These two witnesses identify that Christ gathered His last-day people on September 11, 2001, when the angel of Revelation chapter eighteen descended, but as with the Millerites, they were to be tested by an element of the seven thunders which had been sealed up, and then the Lord would gather His people a second time.

Lucrării lui William Miller, de la vremea sfârșitului din 1798 până la 11 august 1840, i-a corespuns lucrarea lui Ioan Botezătorul; însă, când îngerul din Apocalipsa 10 s-a pogorât, așa cum a fost preînchipuit prin coborârea Duhului Sfânt la botezul lui Hristos, Domnul Și-a „adunat” ucenicii de temelie. Acești doi martori arată că Hristos Și-a adunat poporul din zilele de pe urmă la 11 septembrie 2001, când îngerul din capitolul optsprezece al Apocalipsei s-a pogorât; dar, asemenea milleriților, ei urmau să fie puși la probă printr-un element al celor șapte tunete care fusese pecetluit, iar apoi Domnul avea să-Și adune poporul a doua oară.

The second gathering of God’s last-day people began in the history represented at the very ending of verse eleven, of chapter eleven of Daniel, just before Putin’s victory over Ukraine, and just before verse twelve where Russia and Putin’s prophetic testimony ends. Daniel chapter eleven, verse eleven, therefore aligns with Revelation chapter eleven, verse eleven, for it is there the two witnesses are brought back to life.

A doua adunare a poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a început în istoria reprezentată chiar la sfârșitul versetului unsprezece din capitolul unsprezece al lui Daniel, chiar înainte de victoria lui Putin asupra Ucrainei și chiar înainte de versetul doisprezece, unde mărturia profetică a Rusiei și a lui Putin se încheie. Prin urmare, Daniel capitolul unsprezece, versetul unsprezece, se aliniază cu Apocalipsa capitolul unsprezece, versetul unsprezece, căci acolo cei doi martori sunt aduși din nou la viață.

In the sacred Millerite history, the Lord began to gather His people a second time after the disappointment of April 19, 1844, and what was employed by the Lord to gather His people at that time was a recognition that they were fulfilling the tarrying time of the parable of the ten virgins of Matthew chapter twenty-five, and also Habakkuk chapter two. In order for the Millerites to recognize their condition and return, they had to recognize themselves as represented within God’s prophetic Word. They needed to see that they were God’s people in contrast with those who professed to be His people. In gathering His disappointed people, He was providing an illustration of the ensign that is lifted up to the Gentiles, thus emphasizing the distinction between His genuine but disappointed people, and His simply professed people.

În istoria sacră millerită, Domnul a început să-Și adune poporul a doua oară după dezamăgirea din 19 aprilie 1844, iar ceea ce a fost folosit de Domnul pentru a-Și aduna poporul în acel timp a fost recunoașterea faptului că ei împlineau timpul de întârziere din parabola celor zece fecioare din Matei, capitolul douăzeci și cinci, precum și Habacuc, capitolul doi. Pentru ca milleriții să-și recunoască starea și să se întoarcă, ei trebuiau să se recunoască pe ei înșiși ca fiind reprezentați în Cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Ei aveau nevoie să vadă că erau poporul lui Dumnezeu, în contrast cu aceia care mărturiseau că sunt poporul Lui. Adunându-Și poporul dezamăgit, El oferea o ilustrare a steagului ridicat pentru neamuri, accentuând astfel deosebirea dintre poporul Său autentic, deși dezamăgit, și poporul care doar pretindea că este al Său.

And in that day there shall be a root of Jesse, which shall stand for an ensign of the people; to it shall the Gentiles seek: and his rest shall be glorious. And it shall come to pass in that day, that the Lord shall set his hand again the second time to recover the remnant of his people, which shall be left, from Assyria, and from Egypt, and from Pathros, and from Cush, and from Elam, and from Shinar, and from Hamath, and from the islands of the sea. And he shall set up an ensign for the nations, and shall assemble the outcasts of Israel, and gather together the dispersed of Judah from the four corners of the earth. Isaiah 11:10–12.

În ziua aceea, va fi o Rădăcină a lui Iese, care va sta ca un steag pentru popoare; la ea vor căuta neamurile, și odihna Lui va fi plină de slavă. Și se va întâmpla în ziua aceea că Domnul Își va întinde iarăși mâna, a doua oară, ca să recupereze rămășița poporului Său, care va mai rămâne, din Asiria, și din Egipt, și din Patros, și din Cuș, și din Elam, și din Șinear, și din Hamat, și din ostroavele mării. El va ridica un steag pentru neamuri, va aduna pe izgoniții lui Israel și va strânge laolaltă pe cei risipiți ai lui Iuda din cele patru colțuri ale pământului. Isaia 11:10–12.

When the prophet Jeremiah represents those who were disappointed on April 19, 1844, he identified that he no longer associated with “the assembly of mockers,” who employed the failed prediction of 1843, as evidence that those represented by Jeremiah were false prophets.

Când profetul Ieremia îi reprezintă pe cei care au fost dezamăgiți la 19 aprilie 1844, el arată că nu se mai asocia cu „adunarea batjocoritorilor”, care foloseau predicția neîmplinită din 1843 ca dovadă că cei reprezentați de Ieremia erau profeți mincinoși.

I sat not in the assembly of the mockers, nor rejoiced; I sat alone because of thy hand: for thou hast filled me with indignation. Jeremiah 15:17.

Nu m-am așezat în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am bucurat; am stat singur din pricina mâinii Tale, căci m-ai umplut de indignare. Ieremia 15:17.

The “assembly of mockers” had cast out those represented by Jeremiah.

„adunarea batjocoritorilor” îi izgonise pe cei reprezentați de Ieremia.

“Many were persecuted by their unbelieving brethren. In order to retain their position in the church, some consented to be silent in regard to their hope; but others felt that loyalty to God forbade them thus to hide the truths which He had committed to their trust. Not a few were cut off from the fellowship of the church for no other reason than expressing their belief in the coming of Christ. Very precious to those who bore this trial of their faith were the words of the prophet: ‘Your brethren that hated you, that cast you out for My name’s sake, said, Let the Lord be glorified: but He shall appear to your joy, and they shall be ashamed.’ Isaiah 66:5.” The Great Controversy, 372.

„Mulți au fost persecutați de frații lor necredincioși. Pentru a-și păstra poziția în biserică, unii au consimțit să păstreze tăcerea cu privire la speranța lor; dar alții au simțit că loialitatea față de Dumnezeu le interzicea să ascundă astfel adevărurile pe care El le încredințase păstrării lor. Nu puțini au fost excluși din părtășia bisericii pentru nimic altceva decât pentru că și-au exprimat credința în venirea lui Hristos. Foarte prețioase pentru aceia care au purtat această încercare a credinței lor au fost cuvintele profetului: „Frații voștri care vă urăsc, care vă izgonesc din pricina Numelui Meu, zic: «Să fie slăvit Domnul!» Dar El Se va arăta spre bucuria voastră, iar ei vor rămâne de rușine.” Isaia 66:5.” Tragedia veacurilor, 372.

When the Lord lifts up an ensign to the Gentiles, it will occur when He has stretched forth His hand a second time to gather the remnant of His people, who are the outcasts of Israel. They are those who no longer sit in the “assembly of mockers.”

Când Domnul va ridica un steag pentru neamuri, aceasta se va întâmpla când El Își va întinde mâna a doua oară ca să adune rămășița poporului Său, care sunt cei izgoniți ai lui Israel. Ei sunt aceia care nu mai șed în „adunarea batjocoritorilor”.

The “root of Jesse” is a symbol of two blood lines, one from Judaism combined with a bloodline from outside of Judaism, and represents not only the bloodline of Jesus, but is also a symbol of the combination of Divinity with humanity, for the ensign that is lifted up represents a people who have been sealed forever into the condition and experience of the combination of Divinity with humanity, which is also represented in verse ten of Daniel chapter eleven by the symbol of the “fortress”. In verse ten, the sealing time of the one hundred and forty-four thousand is inferred by the prophetic understanding of the fortress, which is the head. In the history of verse eleven and the Ukrainian War, the Lord stretches His hand a second time to gather the outcasts who have been disappointed.

“अङ्गुरको जर्रा” यहूदी धर्मबाट आएको एउटा रगतको वंशरेखा र यहूदी धर्मबाहिरबाट आएको अर्को रगतको वंशरेखाको दुईवटा वंशरेखाको प्रतीक हो, र यसले केवल येशूको रगतको वंशरेखालाई मात्र प्रतिनिधित्व गर्दैन, तर दिव्यता र मानवताको संयोजनको पनि प्रतीक हो; किनकि उचालिएको ध्वजले त्यस्ता जनतालाई प्रतिनिधित्व गर्दछ जो दिव्यता र मानवताको संयोजनको अवस्था र अनुभवमा सदासर्वदाका लागि मोहोर लगाइएका छन्, जुन कुरा दानिएल अध्याय एघारको पद दशमा “गढ़” को प्रतीकद्वारा पनि प्रतिनिधित्व गरिएको छ। पद दशमा, एक लाख चवालीस हजारको मोहोर लगाइने समय “गढ़” को भविष्यवाणीसम्बन्धी समझद्वारा संकेत गरिएको छ, जुन शिर हो। पद एघारको इतिहास र युक्रेनी युद्धमा, प्रभुले निराश पारिएकाहरूलाई जम्मा गर्न दोस्रो पल्ट आफ्नो हात फैलाउनुहुन्छ।

Therefore, with the testimony of Daniel eleven as the structure, we have identified the intrusion of the papacy into prophetic history, just before the Sunday law. We have seen the work of the Republican horn represented by Trump as he becomes the eighth that is of the seven, and begins the work of combining church and state. We have the line of the apostate horn of Protestantism, as represented by the Maccabees. In the same history represented by those verses, we apply the line of the seven thunders, which is also the line of the parable of the ten virgins, identifying the experience of the one hundred and forty-four thousand, as well as the line of the three angels that outline the work of the true Protestant horn. One of the events for the true Protestant horn in that history is the second gathering.

Așadar, având mărturia din Daniel 11 drept structură, am identificat intruziunea papalității în istoria profetică, chiar înainte de legea duminicală. Am văzut lucrarea cornului republican reprezentat de Trump, pe măsură ce el devine al optulea, care este dintre cei șapte, și începe lucrarea de unire a bisericii cu statul. Avem linia cornului apostat al protestantismului, așa cum este reprezentată de Macabei. În aceeași istorie reprezentată de acele versete, aplicăm linia celor șapte tunete, care este totodată și linia pildei celor zece fecioare, identificând experiența celor o sută patruzeci și patru de mii, precum și linia celor trei îngeri care conturează lucrarea adevăratului corn protestant. Unul dintre evenimentele pentru adevăratul corn protestant în acea istorie este a doua adunare.

The second gathering occurred in the history of the second angel’s message, and it also occurred in the history of the third angel from 1844 unto 1863, establishing two witnesses from Millerite history of the Lord stretching His hand a second time to gather His scattered flock.

A doua adunare a avut loc în istoria soliei celui de-al doilea înger și, de asemenea, a avut loc în istoria celui de-al treilea înger, din 1844 până în 1863, stabilind două mărturii din istoria millerită cu privire la faptul că Domnul Și-a întins mâna a doua oară pentru a-Și aduna turma risipită.

“September 23, the Lord showed me that He had stretched out His hand the second time to recover the remnant of His people, and that efforts must be redoubled in this gathering time. In the scattering, Israel was smitten and torn, but now in the gathering time God will heal and bind up His people. In the scattering, efforts made to spread the truth had but little effect, accomplished but little or nothing; but in the gathering, when God has set His hand to gather His people, efforts to spread the truth will have their designed effect. All should be united and zealous in the work. I saw that it was wrong for any to refer to the scattering for examples to govern us now in the gathering; for if God should do no more for us now than He did then, Israel would never be gathered.” Early Writings, 74.

„23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Își întinsese mâna a doua oară ca să recupereze rămășița poporului Său și că eforturile trebuie dublate în acest timp al strângerii. În timpul împrăștierii, Israel a fost lovit și sfâșiat, dar acum, în timpul strângerii, Dumnezeu va vindeca și va lega rănile poporului Său. În timpul împrăștierii, eforturile depuse pentru a răspândi adevărul au avut doar puțin efect, au realizat foarte puțin sau nimic; dar în timpul strângerii, când Dumnezeu Și-a pus mâna să-Și adune poporul, eforturile de a răspândi adevărul își vor avea efectul urmărit. Toți ar trebui să fie uniți și plini de zel în lucrare. Am văzut că era greșit ca cineva să facă trimitere la timpul împrăștierii pentru exemple care să ne călăuzească acum, în timpul strângerii; căci dacă Dumnezeu n-ar face mai mult pentru noi acum decât a făcut atunci, Israel n-ar mai fi adunat niciodată.” Early Writings, 74.

In the appendix to Early Writings, Sister White explains the comment just cited:

În apendicele la *Early Writings*, sora White explică observația tocmai citată:

“3. The view that the Lord ‘had stretched out His hand the second time to recover the remnant of His people,’ on page 74, refers only to the union and strength once existing among those looking for Christ, and to the fact that He had begun to unite and to raise up His people again.” Early Writings, 86.

„3. Vederea potrivit căreia Domnul «Își întinsese mâna a doua oară ca să răscumpere rămășița poporului Său», de la pagina 74, se referă numai la unirea și puterea care existaseră odinioară între cei ce așteptau venirea lui Hristos și la faptul că El începuse din nou să-Și unească și să-Și ridice poporul.” Early Writings, 86.

The sacred history of the seven thunders representing August 11, 1840 unto October 22, 1844, typified the sacred history of October 22, 1844 unto the rebellion of 1863. Line upon line, the first history represented an illustration of wise virgins, and the second line represented provides an illustration of foolish virgins. Both histories began when an angel descended with a message that was to be eaten. The arrival of the angel in both histories began a testing process that produced a scattering, and by 1849, Sister White was being shown that the Lord was again stretching forth His hand a second time, this time to gather those who had been scattered on October 22, 1844.

ఆగస్టు 11, 1840 నుండి అక్టోబరు 22, 1844 వరకు సూచించే ఏడు ఉరుముల పరిశుద్ధ చరిత్ర, అక్టోబరు 22, 1844 నుండి 1863 తిరుగుబాటు వరకు ఉన్న పరిశుద్ధ చరిత్రకు ప్రతిరూపమైంది. పంక్తి మీద పంక్తిగా, మొదటి చరిత్ర జ్ఞానముగల కన్యల యొక్క ఒక దృష్టాంతాన్ని ప్రతినిధ్యం చేసింది; రెండవ పంక్తి మూర్ఖ కన్యల యొక్క ఒక దృష్టాంతాన్ని సమకూర్చింది. ఈ రెండు చరిత్రలూ తినవలసిన ఒక సందేశముతో ఒక దూత దిగివచ్చినప్పుడు ప్రారంభమయ్యాయి. ఈ రెండు చరిత్రలలో దూత యొక్క రాక ఒక పరీక్షించే ప్రక్రియకు ఆరంభమై, దానివల్ల చెదరగొట్టుట సంభవించింది; మరియు 1849 నాటికి, అక్టోబరు 22, 1844న చెదరిపోయిన వారిని సమకూర్చుటకై ప్రభువు మరల రెండవసారి తన చేయి చాపుచున్నాడని సిస్టర్ వైట్‌కు చూపబడుచుండెను.

They had been scattered by the Great Disappointment, as the wise on April 19, 1844 had been scattered by their first disappointment. The second gathering identified that the Lord “had begun to unite and to raise up His people again.” At the second gathering the Lord’s work includes lifting up an ensign that is united with one another upon the message, and whose humanity is united with His Divinity. The purpose of the ensign is to call God’s other flock out of Babylon, which is accomplished by men and women seeing the ensign.

သူတို့သည် မဟာစိတ်ပျက်ဖွယ်အဖြစ်အပျက်ကြောင့် ကွဲပြားသွားခဲ့ကြသည်။ ထိုသို့ပင် ၁၈၄၄ ခုနှစ် ဧပြီ ၁၉ ရက်နေ့တွင် ပညာရှိတို့သည် မိမိတို့၏ ပထမအကြိမ် စိတ်ပျက်ခြင်းကြောင့် ကွဲပြားသွားခဲ့ကြသကဲ့သို့ ဖြစ်သည်။ ဒုတိယအကြိမ် စုဝေးခြင်းက သခင်သည် “မိမိ၏လူမျိုးကို တဖန် ပြန်လည် စည်းလုံးစေ၍ ထူထောင်တော်မူရန် စတင်ခဲ့ပြီ” ဟူသော အချက်ကို ဖော်ထုတ်ပြသသည်။ ဒုတိယအကြိမ် စုဝေးခြင်း၌ သခင်၏အမှုတော်တွင် တံဆိပ်အလံတစ်ခုကို မြှောက်ထူခြင်း ပါဝင်သည်။ ထိုအလံသည် သတင်းစကားပေါ်တွင် အချင်းချင်း စည်းလုံးညီညွတ်နေသောသူတို့နှင့် ဆက်နွှယ်လျက်ရှိပြီး၊ သူတို့၏ လူ့သဘောသည်လည်း ကိုယ်တော်၏ ဘုရားသဘောနှင့် စည်းလုံးထားလျက်ရှိသည်။ ထိုတံဆိပ်အလံ၏ ရည်ရွယ်ချက်မှာ ဘုရားသခင်၏ အခြားသော သိုးအုပ်ကို ဗာဗုလုန်ထဲမှ ခေါ်ထုတ်ရန် ဖြစ်ပြီး၊ ထိုအမှုကို ယောက်ျားမိန်းမတို့သည် ထိုအလံကို မြင်တွေ့ခြင်းအားဖြင့် ပြီးမြောက်စေသည်။

The ensign is the army of those who have united their humanity with Christ’s Divinity in the time of the Sunday law testing time. Thus, the second gathering identifies the “root of Jesse,” will be lifted up, carrying the twofold prophetic symbolism of Ruth, a heathen who is gathered by the ensign being joined with Boaz, a symbol of the one hundred and forty-four thousand, and also a symbol of the Redeemer, who paid the price for Ruth, and was her near kinsmen. In the incarnation of Christ’s Divine nature with the fallen flesh of human nature He became our near kinsman. The ensign that is lifted up are those united by the message, who finalize the work of joining their humanity to Christ’s Divinity in advance of the Sunday law.

Steagul este armata acelora care și-au unit omenitatea cu Divinitatea lui Hristos în timpul perioadei de încercare a legii duminicale. Astfel, cea de-a doua strângere laolaltă identifică faptul că „rădăcina lui Isai” va fi înălțată, purtând simbolismul profetic dublu al lui Rut, o păgână care este adunată prin steag prin unirea cu Boaz, simbol al celor o sută patruzeci și patru de mii, și, de asemenea, simbol al Răscumpărătorului, care a plătit prețul pentru Rut și era ruda ei apropiată. În întruparea naturii divine a lui Hristos cu trupul căzut al naturii omenești, El a devenit ruda noastră apropiată. Steagul care este înălțat sunt aceia uniți prin solie, care desăvârșesc lucrarea unirii omenității lor cu Divinitatea lui Hristos înainte de legea duminicală.

We will continue this study in the next article.

Vom continua acest studiu în articolul următor.

“The appreciation of the Bible grows with its study. Whichever way the student may turn, he will find displayed the infinite wisdom and love of God.

„Prețuirea Bibliei crește odată cu studiul ei. În orice direcție s-ar întoarce studentul, va găsi descoperite înțelepciunea și iubirea infinite ale lui Dumnezeu.״

“The significance of the Jewish economy is not yet fully comprehended. Truths vast and profound are shadowed forth in its rites and symbols. The gospel is the key that unlocks its mysteries. Through a knowledge of the plan of redemption, its truths are opened to the understanding. Far more than we do, it is our privilege to understand these wonderful themes. We are to comprehend the deep things of God. Angels desire to look into the truths that are revealed to the people who with contrite hearts are searching the word of God, and praying for greater lengths and breadths and depths and heights of the knowledge which He alone can give.

“अर्थात् यहूदी व्यवस्था का महत्त्व अभी तक पूर्णतः समझा नहीं गया है। उसके विधानों और प्रतीकों में विशाल और गहन सत्य छाया रूप में प्रकट किए गए हैं। सुसमाचार वह कुंजी है जो उसके रहस्यों को खोल देती है। उद्धार की योजना के ज्ञान के द्वारा उसके सत्य समझ के लिए उद्घाटित हो जाते हैं। जितना हम समझते हैं, उससे कहीं अधिक इन अद्भुत विषयों को समझना हमारा विशेषाधिकार है। हमें परमेश्वर की गूढ़ बातों को समझना है। स्वर्गदूत उन सत्यों में झाँकने की अभिलाषा रखते हैं जो उन लोगों पर प्रकट किए जाते हैं, जो खेदित हृदय के साथ परमेश्वर के वचन की खोज करते हैं, और उस ज्ञान की और अधिक लंबाई और चौड़ाई और गहराई और ऊँचाई के लिए प्रार्थना करते हैं, जिसे केवल वही दे सकता है।”

“As we near the close of this world’s history, the prophecies relating to the last days especially demand our study. The last book of the New Testament scriptures is full of truth that we need to understand. Satan has blinded the minds of many, so that they have been glad of any excuse for not making the Revelation their study. But Christ through His servant John has here declared what shall be in the last days, and He says, ‘Blessed is he that readeth, and they that hear the words of this prophecy, and keep those things which are written therein.’ Revelation 1:3.

“Când ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, profețiile privitoare la zilele de pe urmă cer, în mod deosebit, studiul nostru. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament este plină de adevăr pe care trebuie să-l înțelegem. Satana a orbit mințile multora, astfel încât ei s-au bucurat de orice pretext pentru a nu face din Apocalipsa obiectul studiului lor. Dar Hristos, prin slujitorul Său Ioan, a declarat aici ce va fi în zilele de pe urmă și spune: «Ferice de cel ce citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile care sunt scrise în ea.» Apocalipsa 1:3.”

“‘This is life eternal,’ Christ said, ‘that they might know Thee the only true God, and Jesus Christ, whom Thou hast sent.’ John 17:3. Why is it that we do not realize the value of this knowledge? Why are not these glorious truths glowing in our hearts, trembling upon our lips, and pervading our whole being?

„Și viața veșnică este aceasta”, a spus Hristos, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Ioan 17:3. De ce nu ne dăm seama de valoarea acestei cunoașteri? De ce nu strălucesc aceste adevăruri glorioase în inimile noastre, nu tremură pe buzele noastre și nu pătrund întreaga noastră ființă?

“In giving us His word, God has put us in possession of every truth essential for our salvation. Thousands have drawn water from these wells of life, yet there is no diminishing of the supply. Thousands have set the Lord before them, and by beholding have been changed into the same image. Their spirit burns within them as they speak of His character, telling what Christ is to them, and what they are to Christ. But these searchers have not exhausted these grand and holy themes. Thousands more may engage in the work of searching out the mysteries of salvation. As the life of Christ and the character of His mission are dwelt upon, rays of light will shine forth more distinctly at every attempt to discover truth. Each fresh search will reveal something more deeply interesting than has yet been unfolded. The subject is inexhaustible. The study of the incarnation of Christ, His atoning sacrifice and mediatorial work, will employ the mind of the diligent student as long as time shall last; and looking to heaven with its unnumbered years he will exclaim, ‘Great is the mystery of godliness.’

„Dându-ne Cuvântul Său, Dumnezeu ne-a pus în stăpânirea fiecărui adevăr esențial pentru mântuirea noastră. Mii de oameni au scos apă din aceste izvoare ale vieții, și totuși rezerva nu s-a împuținat. Mii L-au pus pe Domnul înaintea lor și, privindu-L, au fost schimbați în același chip. Duhul lor arde înăuntrul lor când vorbesc despre caracterul Său, spunând ce este Hristos pentru ei și ce sunt ei pentru Hristos. Dar acești cercetători nu au epuizat aceste teme mari și sfinte. Alte mii se pot angaja în lucrarea de cercetare a tainelor mântuirii. Pe măsură ce se meditează la viața lui Hristos și la caracterul misiunii Sale, raze de lumină vor străluci tot mai limpede la fiecare încercare de a descoperi adevărul. Fiecare nouă cercetare va descoperi ceva mai profund interesant decât ceea ce a fost desfășurat până atunci. Subiectul este inepuizabil. Studiul întrupării lui Hristos, al jertfei Sale ispășitoare și al lucrării Sale de mijlocire va ocupa mintea studentului silitor cât va dăinui timpul; și, privind spre cer cu anii săi nenumărați, el va exclama: «Mare este taina evlaviei.»”

“In eternity we shall learn that which, had we received the enlightenment it was possible to obtain here, would have opened our understanding. The themes of redemption will employ the hearts and minds and tongues of the redeemed through the everlasting ages. They will understand the truths which Christ longed to open to His disciples, but which they did not have faith to grasp. Forever and forever new views of the perfection and glory of Christ will appear. Through endless ages will the faithful Householder bring forth from His treasure things new and old.” Christ’s Object Lessons, 132–134.

„În veșnicie vom învăța ceea ce, dacă am fi primit lumina pe care era posibil s-o dobândim aici, ne-ar fi deschis înțelegerea. Temele răscumpărării vor ocupa inimile, mințile și limbile celor răscumpărați de-a lungul veacurilor veșnice. Ei vor înțelege adevărurile pe care Hristos dorea atât de mult să le descopere ucenicilor Săi, dar pe care ei nu au avut credință să le cuprindă. La nesfârșit și pentru totdeauna se vor ivi noi perspective asupra desăvârșirii și slavei lui Hristos. De-a lungul veacurilor fără sfârșit, credinciosul Stăpân al casei va scoate din vistieria Sa lucruri noi și vechi.” Parabolele Domnului Hristos, 132–134.