The Book of Daniel - Number Ninety-Two

Ngaphakathi kwintshukumo yamaMillerite, ukwanda kolwazi kwatyhilwa, yaye kwavavanya ikakhulu, nangona kungengabo bodwa, abo babesithi bangamaProtestanti eUnited States. ISardis, ibandla elaliphuma ebumnyameni bobukhosi bopapa, lalikhokelwa ekufikeleleni ekuqondeni okupheleleyo ngakumbi ivangeli eyayiza kutyhilwa xa ingcwele yasezulwini ivulwa ezulwini. Kwintshukumo yengelosi yesithathu, ukwanda kolwazi kwatyhilwa ngomhla we-11 Septemba 2001, yaye kwavavanya ubuAdventist baseLawodike ehlabathini lonke. Ngenxa yesi sizathu, inyaniso emelwe kwiivesi ezintandathu zokugqibela zikaDaniyeli ishumi elinanye, eyingumthombo wokwanda kolwazi, yachaswa bubuAdventist baseLawodike.

Prezentarea mesajului ultimelor șase versete din Daniel a început în cadrul lucrărilor de susținere proprie ale adventismului laodicean și, pe măsură ce timpul a trecut, a fost apoi confruntată cu faimoșii teologi (cei învățați) ai adventismului laodicean. Armele folosite în încercarea de a discredita mesajul au produs, fără excepție, o lumină și o claritate mai mare asupra versetelor care se aflau sub cercetare și atac. Aceste atacuri au condus în cele din urmă la înțelegeri profetice care nu fuseseră recunoscute anterior, dar care au fost atunci statornicite și s-a constatat că fac parte din lumina progresivă a celui de-al treilea înger.

Миллеритите признаваха само четири царства в библейското пророчество, но малко след 1844 година стана ясно, че Съединените щати са земният звяр от Откровение 13, и това разбиране изясни, че папството не е просто част от Римското царство, а всъщност е петото царство на библейското пророчество.

Atunci când ultimele șase versete din Daniel unsprezece au fost desigilate, s-a recunoscut că întreaga succesiune ilustrată în aceste șase versete se referă la interacțiunile celor trei puteri pe care sora White tocmai le-a identificat drept „păgânismul”, „Papitatea” și „Protestantismul”. Vrăjmașul a susținut că „țara cea slăvită” din versetul patruzeci și unu era un simbol fie al Protestantismului, fie al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, însă „țara cea slăvită” este Statele Unite, iar în versetul patruzeci și unu împăratul de la miazănoapte (papalitatea) cucerește Statele Unite la legea duminicală care urmează să vină în curând. Eroarea satanică ce identifică „țara cea slăvită” ca fiind orice altceva decât Statele Unite este menită să-i împiedice pe bărbați și pe femei să recunoască faptul că următorul eveniment profetic după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, în perioada reprezentată în ultimele șase versete din Daniel unsprezece, este legea duminicală care urmează să vină în curând.

Kwa Waadventista Wasabato, hili linamaanisha kwamba aya ya arobaini na moja inatambulisha kufungwa kwa muda wa rehema kwa kanisa la Mungu, na jambo la mwisho kabisa ambalo Uadventista wa Laodikia hutaka kulisikia ni kwamba muda wao wa rehema unakaribia kwisha! Bwana aliongoza hoja hadi kufikia hatua ambayo ilitambuliwa kwamba wakati Rumi ya kipagani ilipochukua mamlaka juu ya ulimwengu katika Vita vya Actium mnamo 31 KK, ilipaswa kwanza kuzishinda tawala tatu za kijiografia kama zinavyowakilishwa katika sura ya nane ya Danieli.

Era un fapt stabilit că „sudul”, „răsăritul” și „țara cea plăcută” reprezentau cele trei zone geografice asupra cărora Roma păgână a preluat controlul, pe măsură ce se înălța pe tronul pământului ca a patra împărăție a profeției biblice. În legătură cu acest fapt era și acela că Roma papală trebuia, de asemenea, să biruiască trei puteri geografice, pe măsură ce se înălța pe tronul pământului ca a cincea împărăție a profeției biblice, așa cum este reprezentată în capitolul șapte din Daniel.

În controversa care s-a purtat asupra „țării minunate” din versetul patruzeci și unu, Domnul a arătat că în profeție existau trei manifestări ale Romei. Roma păgână, urmată de Roma papală, iar apoi Roma din zilele de pe urmă, pe care am numit-o „Roma modernă”. Pe temeiul a două adevăruri sănătoase și statornicite ale profeției, primul fiind că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, iar celălalt că adevărul este întemeiat pe mărturia a doi martori, am ajuns fără șovăire la concluzia că cele trei piedici pentru împăratul de la miazănoapte din ultimele șase versete ale capitolului unsprezece din Daniel trebuiau să reprezinte trei puteri geografice moderne.

Uku kwemera kwemeje ico twari twamaze gushikako, kuko twari twamaze kumenya ko “igihugu c’iteka” ari ububasha bwa geografiya (Reta Zunze Ubumwe za Amerika), kandi twanka iciyumviro c’ubupfu c’uko cagereranya ishengero, na ryo rikaba ari ububasha bw’impwemu. Twafashe iyo ngingo dushingiye ku kwizera kwamye kwemezwa, yuko ata mpanuka zibaho mw’Ijambo ry’Imana. Biratomoye bivuye ku vyabona vyinshi yuko ishengero ry’Imana ryo mu misi y’iherezo ari umusozi.

Cei care au susținut că „țara cea slăvită” este o biserică și, de cele mai multe ori, au pretins că este Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, au făcut aceasta deoarece Daniel identifică țara drept „slăvită”, iar raționamentul lor superficial a concluzionat că, întrucât „muntele cel sfânt și slăvit” din versetul patruzeci și cinci este, fără îndoială, biserica lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, prin urmare și „țara cea slăvită” trebuie să fie tot biserica. La urma urmei, amândouă conțin adjectivul „slăvită”.

Katika Neno la Mungu hakuna makosa, na Danieli anapotumia “nchi” kwa kuhusianisha na neno “utukufu,” na mistari minne baadaye anapotumia “mlima mtakatifu” kwa kuhusianisha na neno “utukufu,” Danieli alikuwa akibainisha tofauti ya makusudi kati ya nchi na mlima. Nchi halisi ya utukufu ni Yuda, na ni katika mji wa Yerusalemu ndipo hekalu la Mungu lilijengwa. Yerusalemu, au hekalu, yaweza kueleweka kuwa ni kanisa la Mungu, lakini eneo ambamo Yerusalemu iko ni nchi ya Yuda. Kweli nyingi zilithibitishwa kadiri maarifa yalivyoongezeka katika nuru inayosonga mbele ya malaika wa tatu, lakini hapa tunaleta tu msingi wa unabii unaotambulisha maonyesho matatu ya Roma.

Atunci când am recunoscut că Roma păgână și Roma papală ofereau doi martori care stabileau caracteristicile profetice ale Romei moderne, am recunoscut un principiu de interpretare pe care l-am numit „tripla aplicare a profeției”. Au existat și alții care folosiseră idei similare despre o repetare întreită a anumitor profeții, însă definiția pe care am ajuns să o recunoaștem este definiția pe care o folosim și astăzi. Este important de înțeles că regula profetică a triplei aplicări a profeției, care este atât de des folosită de Future for America, a fost sesizată în cursul argumentației asupra ultimelor șase versete din Daniel unsprezece, însă la fel de important este faptul că acea argumentație a condus la prima recunoaștere că tripla aplicare a profeției privea Roma. În istoria millerită, una dintre dezbateri era dacă Antioh Epifanes era „spărgătorii” poporului lui Daniel sau dacă „spărgătorii” erau Roma, așa cum înțelegeau milleriții. Motivul pentru care acest lucru este semnificativ este că Roma, ca „spărgătorii” poporului lui Daniel, este aceea care avea să „întărească vedenia” în Daniel unsprezece, versetul paisprezece.

Prima dată când am înțeles o triplă aplicare a profeției, aceasta a fost recunoscută prin faptul că există trei manifestări ale Romei în profeția biblică. Roma a statornicit viziunea luminii în înaintare a celui de-al treilea înger, așa cum a făcut-o în istoria millerită. În istoria millerită, înțelegerea că păgânismul și papalitatea erau puterile care călcau în picioare sanctuarul și oștirea a devenit cadrul adevărului pe care Miller și-a construit „toate” înțelegerile sale profetice. Ultimele șase versete din Daniel unsprezece au statornicit un cadru al adevărului pe care Future for America și-a zidit toate aplicațiile sale profetice. Acest cadru îl constituie cele trei puteri pustiitoare ale balaurului, fiarei și profetului mincinos, care conduc lumea la Armaghedon.

That framework is founded upon the recognition that pagan Rome, followed by papal Rome, furnish two witnesses that establish modern Rome, and that modern Rome is the threefold union of the dragon of spiritualism (the United Nations), the beast of Catholicism (the papacy), and the false prophet of apostate Protestantism (the United States). That framework is what we identify as a triple application of prophecy. In the articles that follow, we will discuss the various triple applications of prophecy that have been recognized, and which constitute the framework of the advancing light of the three angels.

Vom privi la întreita aplicare a celor trei manifestări ale Romei, care identifică structura politică și religioasă a Romei moderne, pe care Sora White a numit-o meșteșug bisericesc și meșteșug de stat. Acea structură este recunoscută prin reunirea caracteristicilor profetice ale Romei păgâne cu caracteristicile profetice ale Romei papale, cu scopul de a identifica și de a stabili caracteristicile în Roma modernă.

Vom privi la întreita aplicare a celor trei manifestări ale Babilonului, reprezentate de Nimrod, Nebucadnețar și Belșațar, care identifică aroganța omului fărădelegii, care șade în templul lui Dumnezeu, proclamând că el este Dumnezeu, pe care Isaia l-a identificat drept „asirianul trufaș”. Aroganța papală, care constituie un subiect al profeției biblice, este recunoscută prin reunirea caracteristicilor profetice ale Babelului cu caracteristicile profetice ale Babilonului, în scopul identificării și stabilirii caracteristicilor Babilonului modern.

Vom cerceta întreita aplicare a celor trei manifestări ale lui Ilie, aşa cum sunt reprezentate prin Ilie şi Ioan Botezătorul, care identifică „glasul celui ce strigă în pustie” în zilele din urmă. Glasul celui ce strigă în pustie în zilele din urmă reprezintă un străjer specific, care este o mişcare, şi identifică o mărturie dublă într-o mişcare ce are un început şi un sfârşit asemănătoare. Suntem înştiinţaţi că nu poate exista un al treilea înger fără un prim şi un al doilea, astfel încât, la un anumit nivel, este imposibil să fie separată mişcarea primului înger de mişcarea celui de-al treilea, iar ambele mişcări sunt reprezentate printr-un străjer care a fost prefigurat de Ilie şi de Ioan Botezătorul.

Vom privi la aplicarea întreită a celor trei manifestări ale mesagerului care pregătește calea pentru ca Solul legământului să vină deodată la templul Său, așa cum este reprezentat prin Ioan Botezătorul și William Miller. Ultimul străjer este un subiect al profeției, care este recunoscut prin aducerea împreună a caracteristicilor profetice ale lui Ioan Botezătorul și ale lui William Miller, pentru a identifica împlinirea finală a capitolului trei din Maleahi.

Vom examina întreita aplicare a celor trei manifestări ale islamului, așa cum sunt reprezentate prin caracteristicile profetice ale islamului din prima și a doua nenorocire din Apocalipsa, capitolele opt și nouă, care identifică caracteristicile profetice ale islamului din a treia Nenorocire, identificată în Apocalipsa, capitolele zece și unsprezece.

Vom continua aceste lucruri în articolul următor.