The Book of Daniel - Number Ninety-Three

Cartea lui Daniel arată că Roma este aceea care întemeiază vedenia, iar această înțelegere a fost combătută de protestanții din istoria millerită atunci când William Miller a identificat acest fapt. În zilele din urmă, tot Roma este aceea care întemeiază vedenia, iar astăzi adventismul laodicean susține acum concepția protestantă decăzută potrivit căreia tâlharii poporului tău sunt Antiohus Epifanes. Poporul legământului care era trecut cu vederea în istoria millerită s-a împotrivit tocmai aceluiași adevăr, căruia i se împotrivește acum poporul legământului din zilele din urmă, care este acum trecut cu vederea. Solomon a spus-o bine:

În plan profetic, există trei manifestări ale Romei, iar primele două manifestări identifică caracteristicile celei de-a treia, căci adevărul este întemeiat pe mărturia a doi.

Religion of pagan Rome was paganism, and paganism is a counterfeit of true religion. It is not so much a counterfeit in the sense in which counterfeit currency is understood, for paganism in fact bears little resemblance to true religion. But prophetically it possesses counterfeit characteristics. The City of Rome is a counterfeit of Jerusalem, and it has a temple (the Pantheon) that was a counterfeit of the temple in Jerusalem. The religious practices of paganism are unsanctified and devilish, but they represent Satan’s counterfeit religious practices. The head of the religion of pagan Rome bore the title Pontifex Maximus. “Pontifex Maximus” originally referred to the chief priest of the Roman state religion in ancient Rome, its origins reaching back to the early Roman Republic. Over time, it became associated with political and religious authority and eventually developed into the title used by the Pope in the Roman Catholic Church today.

Titlul marelui preot al Romei păgâne era Pontifex Maximus și era, de asemenea, titlul marelui preot al Romei papale; este un termen latin care înseamnă „Cel mai mare dintre Suveranii Pontifi”. El era marele preot al religiei de stat romane, în special al cultului zeului Jupiter. Pontifex Maximus deținea o autoritate religioasă și responsabilități importante, inclusiv supravegherea diferitelor rituri religioase și asigurarea bunei funcționări a calendarului religios roman. Pontifex Maximus era conducătorul Colegiului Pontifilor (Collegium Pontificum), un grup de preoți însărcinați cu interpretarea și menținerea ritualurilor religiei romane.

Marele preot atât al Romei păgâne, cât și al Romei papale era Pontifex Maximus; prin urmare, și titlul conducătorului Romei moderne va fi, în mod firesc, Pontifex Maximus. Religia Romei păgâne era păgânismul, iar religia Romei papale a fost și încă este păgânismul, însă acoperit de o mărturisire a creștinismului; iar religia Romei moderne din zilele de pe urmă va fi păgânismul, acoperit de o mărturisire a creștinismului.

Atât Roma păgână, cât și Roma papală aveau o perioadă de timp precisă în care urmau să domnească în mod suprem. Roma păgână urma să domnească în mod suprem timp de trei sute șaizeci de ani, în împlinirea profeției de timp din Daniel, capitolul unsprezece, versetul douăzeci și patru.

Subiectul versetului douăzeci și patru este Roma păgână, căci ea a devenit subiectul în versetul șaisprezece și continuă să fie subiectul până la versetul treizeci și unu. Vom trata aceste versete în mod specific în articolele următoare, însă aici arătăm doar că profeția a identificat faptul că Roma păgână avea să domnească în mod suprem timp de trei sute șaizeci de ani, așa cum este reprezentat prin faptul că Roma „își va urzi” „planurile împotriva cetățuilor, până la o vreme”. Cuvântul tradus „împotriva” înseamnă de fapt „din”, iar versetul spune că Roma avea să conducă lumea „din” „cetățui”, care era Cetatea Romei, și avea să facă aceasta timp de „o vreme”, adică trei sute șaizeci de ani.

Roma păgână a început să domnească în mod suprem la Bătălia de la Actium, în anul 31 î.Hr., și a continuat să domnească în mod suprem până în anul 330 d.Hr., când Constantin a mutat capitala imperiului din fortăreața Cetății Romei în Cetatea Constantinopolului. Atunci imperiul și-a început infamul declin. Cetatea Romei era „fortăreața” profetică a Romei păgâne, iar când domnea din acea cetate era de neînvins. În războiul care a urmat transferului de putere făcut de Constantin, Cetatea Romei a devenit ținta atacului pentru Genseric și triburile barbare invadatoare, care sunt reprezentate prin primele patru Trâmbițe din Apocalipsa, capitolul opt.

Din acest motiv, în Daniel capitolul unsprezece, versetul treizeci și unu, „brațele” (Roma păgână) care s-au ridicat în sprijinul papalității au pângărit mai întâi „sanctuarul tăriei”. Cetatea Romei este „sanctuarul tăriei” profetic atât pentru Roma păgână, cât și pentru Roma papală, căci în anul 330, odată cu transferarea autorității păgâne la Constantinopol, Cetatea Romei a fost lăsată Romei papale, care era în ascensiune. Din acest motiv, Apocalipsa capitolul treisprezece, versetul doi, spune că balaurul (Roma păgână) i-a dat Romei papale „scaunul” său. Un „scaun” este locul din care o putere domnește, iar din anul 538 până în 1798, Roma papală a domnit în mod suprem, după cum Roma păgână domnise în mod suprem pentru „o vreme”.

प्रॉफेसीले एक निश्चित समयावधिको पहिचान गर्दछ, जब दुवै मूर्तिपूजक र पोपीय रोमले सर्वोच्च शासन गर्ने थिए, र जब तिनीहरूले त्यसरी शासन गरे, त्यो तिनीहरूको अधिकारको आसन, अर्थात् रोम नगरबाट हुने थियो। मूर्तिपूजक रोमको अजेयता तब अन्त भयो जब तिनीहरू रोम नगरबाट बाहिरिए, जसले तीन सय साठी वर्षको अन्त्यलाई सूचित गर्‍यो, जुन पद चौबीसमा “एक काल” भनेर प्रतिनिधित्व गरिएको छ; र जब पोपीय शासनका एक हजार दुई सय साठी वर्ष १७९८ मा समाप्त भए, नेपोलियनले पोपलाई रोम नगरबाट निकाल्न लगाए, र उनले निर्वासनमा मृत्यु वरण गरे।

रात्न-रोमी और पोपीय रोम यह स्थापित करते हैं कि आधुनिक रोम अंतिम दिनों में एक विशिष्ट भविष्यद्वाणीगत अवधि तक सर्वोच्च शासन करेगा। “समय फिर न रहेगा,” परन्तु अंतिम दिनों में पोपीय उत्पीड़न की अवधि एक निश्चित अवधि है, जो संयुक्त राज्य अमेरिका में शीघ्र आने वाले रविवार-कानून से आरम्भ होती है और तब तक चलती रहती है जब तक मनुष्यों की अनुग्रह-अवधि समाप्त नहीं हो जाती, जब मीखाएल खड़ा होगा और यह उद्घोष करेगा, “जो अन्यायी है, वह अन्यायी ही बना रहे; और जो मलिन है, वह मलिन ही बना रहे; और जो धर्मी है, वह धर्मी ही बना रहे; और जो पवित्र है, वह पवित्र ही बना रहे।”

Roma păgână i-a persecutat pe creștini în Colosseum, în Cetatea Romei, de-a lungul istoriei sale sângeroase, iar istoricii creștini au estimat că, în timpul Evului Întunecat al dominației papale, o sută de milioane de martiri au fost uciși de papalitate, însă papalitatea neagă această afirmație și fixează estimarea la aproximativ cincizeci de milioane. Roma păgână și Roma papală deopotrivă i-au persecutat pe cei credincioși ai lui Dumnezeu, iar Roma modernă îi va persecuta și ea pe credincioșii lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.

Roma păgână a învins trei obstacole geografice pe măsură ce a preluat controlul asupra lumii. Roma papală a învins trei obstacole geografice pe măsură ce a preluat controlul asupra lumii. Roma modernă l-a învins pe Împăratul de la Miazăzi (Uniunea Sovietică ateistă) în 1989 și, în continuare, va răsturna țara cea slăvită (Statele Unite) la legea duminicală care va veni în curând. Apoi va învinge Egiptul (întreaga lume).

เพื่อพิทักษ์ความจริงที่ระบุว่า “แผ่นดินอันรุ่งเรือง” ในดาเนียล บทที่สิบเอ็ด ข้อสี่สิบเอ็ด เป็นสัญลักษณ์ของสหรัฐอเมริกา สิงห์แห่งเผ่ายูดาห์ได้ทรงเปิดเผยแก่บรรดาผู้ศึกษาคำพยากรณ์แห่งยุคสุดท้ายถึงหลักการของการประยุกต์ใช้คำพยากรณ์สามชั้น แสงสว่างจากหกข้อสุดท้ายเหล่านั้นได้รับการสถาปนาขึ้นโดยการนำประวัติศาสตร์ซึ่งแทนด้วย “เครื่องบูชาเนืองนิตย์” ในพระธรรมดาเนียล ดังที่แสดงไว้ในข้อสามสิบเอ็ดของดาเนียล บทที่สิบเอ็ด มาประยุกต์ใช้กับหกข้อสุดท้ายของบทนั้น ความจริงอันเป็นรากฐานเดียวกันนั้น (“เครื่องบูชาเนืองนิตย์”) ซึ่งได้กลายเป็นกุญแจแห่งโครงสร้างคำพยากรณ์ของมิลเลอร์ ก็ได้ก่อให้เกิดโครงสร้างคำพยากรณ์แห่งยุคสุดท้ายด้วยเช่นกัน โครงสร้างของมิลเลอร์ตั้งอยู่บนอำนาจทำให้รกร้างสองประการ คือ ลัทธินอกศาสนาและลัทธิสันตะปาปา ซึ่งได้ข่มเหงประชากรของพระเจ้า และโครงสร้างแห่งยุคสุดท้ายตั้งอยู่บนอำนาจทำให้รกร้างสามประการซึ่งข่มเหงประชากรของพระเจ้าในยุคสุดท้าย

Kuwedzera kwezivo kunomiririrwa mundima nhanhatu dzekupedzisira dzaDanieri gumi neimwe, dzinomiririra kuwedzera kwezivo kwakasvika muna 1989, uye kunomiririrwawo neRwizi Hidhekeri, kwakapikiswa nevavengi vezvokwadi. Kupikisa ikoko kwakatungamirira pakunzwisiswa kwenheyo yekushandiswa katatu kweuporofita, iyo yakatanga kuzivikanwa sekushandiswa katatu kweRoma, inova nyaya inosimbisa chiratidzo chenhoroondo yeuporofita.

Triplul mod de aplicare al celor trei manifestări ale Romei identifică faptul că religia Romei păgâne și papale este păgânismul și că religia lor este guvernată de un om purtând titlul de Pontifex Maximus. Aceste două manifestări ale Romei identifică faptul că trei puteri geografice sunt înlăturate înainte ca ele să domnească în mod suprem pentru o perioadă de timp specificată și că ele vor domni din cetatea Romei, așezată pe șapte coline, care este sanctuarul tăriei lor. Amândouă au mărturisit faptul că au persecutat poporul credincios al lui Dumnezeu. Prin urmare, pe baza acestor doi martori, știm că religia Romei moderne va fi păgânismul și că ea va fi condusă de papa Romei, al cărui titlu este Pontifex Maximus.

Înainte ca marea desfrânată să preia controlul și să domnească în mod suprem, Roma modernă va trebui să depășească trei obstacole, iar primul obstacol aparține deja trecutului istoric, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, dușmanul ateu al Romei care se împotrivea puterii Romei în Europa. Următorul obstacol va fi înlăturat prin legea duminicală ce va veni în curând în Statele Unite, iar apoi Națiunile Unite își vor da autoritatea Romei moderne pentru puțină vreme. Odată ce va fi pe deplin întronată, persecuția zilelor de pe urmă va avea loc.

Cartea lui Daniel, și în special capitolul opt din Apocalipsa, oferă caracteristicile profetice ale Romei, care contribuie la înțelegerea corectă a Romei moderne. Una dintre aceste caracteristici a fost împărțirea Imperiului Roman în Răsărit și Apus, așa cum a fost înfăptuită de Constantin în anul 330. Roma păgână și Roma papală, atunci când sunt privite împreună, vorbesc de asemenea despre natura dublă a Romei. Împărțirea făcută de Constantin, care a produs Roma de Apus și Roma de Răsărit, este un al doilea martor pentru Roma păgână și Roma papală. Constantin a așezat autoritatea civilă în răsărit și a lăsat autoritatea ecleziastică în apus. Roma păgână reprezenta meșteșugul statal, iar Roma papală reprezenta meșteșugul bisericesc. Răsăritul era meșteșugul statal, Apusul era meșteșugul bisericesc, așa cum sunt tipificate de fierul și lutul din Daniel doi, sau de cornul masculin și cornul feminin din Daniel opt, sau de fiarele de pradă din Daniel șapte și de fiarele sanctuarului din Daniel opt.

Roma modernă va fi, de asemenea, de natură dublă, constând dintr-o combinație de biserică și stat, de fier și lut, și de putere ecleziastică și putere statală, dar Roma modernă este, de asemenea, de natură triplă. În Apocalipsa, capitolul opt, atât Roma apuseană, cât și cea răsăriteană au fost literalmente și simbolic împărțite în trei. Constantin, domnind din Roma răsăriteană, și-a împărțit literalmente împărăția între cei trei fii ai săi, iar Roma apuseană a fost reprezentată simbolic prin soare, lună și stele, care reprezentau forma triplă de guvernare folosită de Imperiul Roman. Astfel, Roma modernă, deși fiind dublă prin puterea ecleziastică și puterea statală, ar reprezenta, de asemenea, o uniune triplă, reprezentată de balaur, fiară și prorocul mincinos.

Manifestările Romei păgâne și papale identifică structura profetică complexă a Romei Moderne finale. Aceasta este întreita unire care are loc la legea duminicală ce va veni în curând și care conduce lumea la Armaghedon. Ea este „Chipul Fiarei” la scară mondială, care este un simbol al unirii dintre Biserică și Stat. Capul ei este Pontifex Maximus, care domnește din Cetatea Romei, care este scaunul puterii sale. Autoritatea civilă a omului fărădelegii va fi furnizată de Națiunile Unite, iar lumea va fi silită să accepte sistemul întreit, și totuși dual, al anticristului, prin puterea coercitivă a Statelor Unite. Astfel, după cum Roma păgână (balaurul) din Apocalipsa 13:2 i-a dat papalității „puterea sa, scaunul său de domnie și o mare stăpânire”, Statele Unite, așa cum sunt prefigurate de Roma păgână, împlinesc aceleași trei lucrări pentru Roma modernă. Scaunul este Cetatea Vaticanului în cetatea Romei cu șapte coline, autoritatea este Națiunile Unite, iar puterea este Statele Unite. Împreună, ele conduc lumea într-un loc în care papalitatea „va ajunge la sfârșitul ei, și nimeni nu-i va fi într-ajutor”.

Vom continua acest studiu în articolul următor.