In the previous article we identified that the Millerites could not see Rome as more than pagan and papal Rome, though they did address the distinctions between those two powers. For the Millerites the distinctions between pagan and papal Rome did not lead them to recognize that papal Rome was the fifth kingdom that followed the fourth kingdom of pagan Rome. After the disappointment in 1844, Sister White identified the three powers of Revelation twelve and thirteen as the dragon in chapter twelve, then the papacy, as the beast that came from the sea in chapter thirteen that was followed by the United States as the beast that came out of the earth. After the foundation was laid, the Lord opened the light upon the three-fold union of the dragon, the beast and false prophet that in chapter sixteen of Revelation leads the world to Armageddon.
Munkani yiganiro giheruka twagaragaje ko Abamilerite batashoboraga kubona Roma nk’ikindi uretse Roma ya gipagani na Roma ya gipapa, nubwo koko bavugaga ku itandukaniro riri hagati y’izo mbaraga zombi. Kuri Abamilerite, itandukaniro riri hagati ya Roma ya gipagani na Roma ya gipapa ntiryabagejeje ku kumenya ko Roma ya gipapa ari bwo bwami bwa gatanu bwakurikiye ubwami bwa kane bwa Roma ya gipagani. Nyuma y’icyo gutenguhwa cyo mu 1844, Mushiki wacu White yagaragaje imbaraga eshatu zo mu Byahishuwe 12 na 13 ari zo cya kiyoka cyo mu gice cya 12, hanyuma ubupapa, nk’inyamaswa yazamutse iva mu nyanja yo mu gice cya 13, maze igakurikirwa na Leta Zunze Ubumwe za Amerika nk’inyamaswa yazamutse iva mu isi. Nyuma y’uko urufatiro rumaze gushyirwaho, Uwiteka yahishuye umucyo ku bufatanye bw’incuro eshatu bw’iki kiyoka, iyi nyamaswa n’umuhanuzi w’ibinyoma, ari bwo mu gice cya 16 cy’Ibyahishuwe buyobora isi kuri Harumagedoni.
“The line of prophecy in which these symbols are found begins with Revelation 12, with the dragon that sought to destroy Christ at His birth. The dragon is said to be Satan (Revelation 12:9); he it was that moved upon Herod to put the Saviour to death. But the chief agent of Satan in making war upon Christ and His people during the first centuries of the Christian Era was the Roman Empire, in which paganism was the prevailing religion. Thus while the dragon, primarily, represents Satan, it is, in a secondary sense, a symbol of pagan Rome.
Red narît sîmbolii aceștia începe cu Apocalipsa 12, cu balaurul care a căutat să-L nimicească pe Hristos la nașterea Sa. Despre balaur se spune că este Satana (Apocalipsa 12:9); el a fost acela care l-a îndemnat pe Irod să-L omoare pe Mântuitorul. Dar principalul agent al Satanei în purtarea războiului împotriva lui Hristos și a poporului Său în primele secole ale erei creștine a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia dominantă. Astfel, deși balaurul Îl reprezintă, în primul rând, pe Satana, el este, într-un sens secundar, un simbol al Romei păgâne.
“In chapter 13 ( verses 1–10) is described another beast, ‘like unto a leopard,’ to which the dragon gave ‘his power, and his seat, and great authority.’ This symbol, as most Protestants have believed, represents the papacy, which succeeded to the power and seat and authority once held by the ancient Roman empire. Of the leopardlike beast it is declared: ‘There was given unto him a mouth speaking great things and blasphemies…. And he opened his mouth in blasphemy against God, to blaspheme His name, and His tabernacle, and them that dwell in heaven. And it was given unto him to make war with the saints, and to overcome them: and power was given him over all kindreds, and tongues, and nations.’ This prophecy, which is nearly identical with the description of the little horn of Daniel 7, unquestionably points to the papacy.
În capitolul 13 (versetele 1–10) este descrisă o altă fiară, „asemenea unui leopard”, căreia balaurul i-a dat „puterea lui, și scaunul lui de domnie, și o mare stăpânire”. Acest simbol, după cum au crezut cei mai mulți protestanți, reprezintă papalitatea, care a succedat la puterea, scaunul și autoritatea deținute odinioară de vechiul Imperiu Roman. Despre fiara asemenea leopardului se declară: „I s-a dat o gură care rostea lucruri mari și hule…. Și și-a deschis gura ca să hulească împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, și cortul Lui, și pe cei ce locuiesc în cer. Și i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască; și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, și limbă, și neam.” Această profeție, care este aproape identică cu descrierea cornului celui mic din Daniel 7, arată fără îndoială spre papalitate.
“‘Power was given unto him to continue forty and two months.’ And, says the prophet, ‘I saw one of his heads as it were wounded to death.’ And again: ‘He that leadeth into captivity shall go into captivity: he that killeth with the sword must be killed with the sword.’ The forty and two months are the same as the ‘time and times and the dividing of time,’ three years and a half, or 1260 days, of Daniel 7—the time during which the papal power was to oppress God’s people. This period, as stated in preceding chapters, began with the supremacy of the papacy, A.D. 538, and terminated in 1798. At that time the pope was made captive by the French army, the papal power received its deadly wound, and the prediction was fulfilled, ‘He that leadeth into captivity shall go into captivity.’
„I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Și, zice profetul, „am văzut unul dintre capetele lui ca înjunghiat de moarte”. Și iarăși: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie; cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie.” Cele patruzeci și două de luni sunt același lucru cu „o vreme, două vremi și o jumătate de vreme”, trei ani și jumătate, sau 1260 de zile, din Daniel 7 — timpul în care puterea papală avea să-i asuprească pe copiii lui Dumnezeu. Această perioadă, așa cum s-a arătat în capitolele precedente, a început odată cu supremația papalității, în anul 538 d.Hr., și s-a încheiat în 1798. La acel timp, papa a fost luat captiv de armata franceză, puterea papală a primit rana ei de moarte și s-a împlinit prezicerea: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie.”
“At this point another symbol is introduced. Says the prophet: ‘I beheld another beast coming up out of the earth; and he had two horns like a lamb.’ Verse 11. Both the appearance of this beast and the manner of its rise indicate that the nation which it represents is unlike those presented under the preceding symbols. The great kingdoms that have ruled the world were presented to the prophet Daniel as beasts of prey, rising when ‘the four winds of the heaven strove upon the great sea.’ Daniel 7:2. In Revelation 17 an angel explained that waters represent ‘peoples, and multitudes, and nations, and tongues.’ Revelation 17:15. Winds are a symbol of strife. The four winds of heaven striving upon the great sea represent the terrible scenes of conquest and revolution by which kingdoms have attained to power.
„În acest punct este introdus un alt simbol. Profetul spune: „Am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; și avea două coarne ca ale unui miel.” Versetul 11. Atât înfățișarea acestei fiare, cât și felul ridicării ei arată că națiunea pe care o reprezintă este deosebită de cele înfățișate prin simbolurile precedente. Marile împărății care au stăpânit lumea i-au fost prezentate profetului Daniel ca fiare de pradă, ridicându-se când „cele patru vânturi ale cerului au izbucnit asupra mării celei mari.” Daniel 7:2. În Apocalipsa 17, un înger a explicat că apele reprezintă „popoare, și mulțimi, și neamuri, și limbi.” Apocalipsa 17:15. Vânturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vânturi ale cerului dezlănțuite asupra mării celei mari reprezintă scenele cumplite de cucerire și revoluție prin care împărățiile au ajuns la putere.
“But the beast with lamblike horns was seen ‘coming up out of the earth.’ Instead of overthrowing other powers to establish itself, the nation thus represented must arise in territory previously unoccupied and grow up gradually and peacefully. It could not, then, arise among the crowded and struggling nationalities of the Old World—that turbulent sea of ‘peoples, and multitudes, and nations, and tongues.’ It must be sought in the Western Continent.
„Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută „ridicându-se din pământ”. În loc să răstoarne alte puteri pentru a se întemeia, națiunea astfel reprezentată trebuie să se ridice pe un teritoriu mai înainte neocupat și să crească treptat și pașnic. Așadar, ea nu putea să apară în mijlocul naționalităților înghesuite și în luptă ale Lumii Vechi — acea mare tulbure a „popoarelor, și mulțimilor, și neamurilor, și limbilor”. Ea trebuie căutată pe Continentul de Vest.
“What nation of the New World was in 1798 rising into power, giving promise of strength and greatness, and attracting the attention of the world? The application of the symbol admits of no question. One nation, and only one, meets the specifications of this prophecy; it points unmistakably to the United States of America. Again and again the thought, almost the exact words, of the sacred writer has been unconsciously employed by the orator and the historian in describing the rise and growth of this nation. The beast was seen ‘coming up out of the earth;’ and, according to the translators, the word here rendered ‘coming up’ literally signifies ‘to grow or spring up as a plant.’ And, as we have seen, the nation must arise in territory previously unoccupied. A prominent writer, describing the rise of the United States, speaks of ‘the mystery of her coming forth from vacancy,’ and says: ‘Like a silent seed we grew into empire.’—G. A. Townsend, The New World Compared With the Old, page 462. A European journal in 1850 spoke of the United States as a wonderful empire, which was ‘emerging,’ and ‘amid the silence of the earth daily adding to its power and pride.’—The Dublin Nation. Edward Everett, in an oration on the Pilgrim founders of this nation, said: ‘Did they look for a retired spot, inoffensive for its obscurity, and safe in its remoteness, where the little church of Leyden might enjoy the freedom of conscience? Behold the mighty regions over which, in peaceful conquest, … they have borne the banners of the cross!’—Speech delivered at Plymouth, Massachusetts, Dec. 22, 1824, page 11.
„Koja je nacija Novoga svijeta godine 1798. uzdizala se na vlast, obećavajući snagu i veličinu te privlačeći pozornost svijeta? Primjena ovoga simbola ne dopušta nikakvu sumnju. Jedna nacija, i samo jedna, odgovara obilježjima ovoga proročanstva; ono nepogrešivo upućuje na Sjedinjene Američke Države. Iznova i iznova misao, gotovo same riječi svetoga pisca, nesvjesno su rabili govornik i povjesničar opisujući uspon i rast ove nacije. Zvijer je viđena kako ‘izlazi iz zemlje’; a prema prevoditeljima, riječ ovdje prevedena kao ‘izlazi’ doslovno znači ‘rasti ili niknuti kao biljka’. I, kao što smo vidjeli, ta nacija mora nastati na području koje prije nije bilo zauzeto. Istaknuti pisac, opisujući uspon Sjedinjenih Država, govori o ‘tajni njezina izranjanja iz praznine’ i kaže: ‘Poput tihoga sjemena izrasli smo u carstvo.’ — G. A. Townsend, The New World Compared With the Old, str. 462. Jedan europski list 1850. govorio je o Sjedinjenim Državama kao o čudesnom carstvu koje je ‘izranjalo’ i ‘usred tišine zemlje iz dana u dan pridodavalo svojoj moći i ponosu’. — The Dublin Nation. Edward Everett je u govoru o hodočasničkim utemeljiteljima ove nacije rekao: ‘Jesu li tražili skrovito mjesto, bezazleno zbog svoje neznatnosti i sigurno zbog svoje udaljenosti, gdje bi mala crkva iz Leidena mogla uživati slobodu savjesti? Gle moćnih područja nad kojima su, u miroljubivom osvajanju, … pronijeli stijegove križa!’ — Govor održan u Plymouthu, Massachusetts, 22. prosinca 1824., str. 11.“
“‘And he had two horns like a lamb.’ The lamblike horns indicate youth, innocence, and gentleness, fitly representing the character of the United States when presented to the prophet as ‘coming up’ in 1798. Among the Christian exiles who first fled to America and sought an asylum from royal oppression and priestly intolerance were many who determined to establish a government upon the broad foundation of civil and religious liberty. Their views found place in the Declaration of Independence, which sets forth the great truth that ‘all men are created equal’ and endowed with the inalienable right to ‘life, liberty, and the pursuit of happiness.’ And the Constitution guarantees to the people the right of self-government, providing that representatives elected by the popular vote shall enact and administer the laws. Freedom of religious faith was also granted, every man being permitted to worship God according to the dictates of his conscience. Republicanism and Protestantism became the fundamental principles of the nation. These principles are the secret of its power and prosperity. The oppressed and downtrodden throughout Christendom have turned to this land with interest and hope. Millions have sought its shores, and the United States has risen to a place among the most powerful nations of the earth.
„I miał dwa rogi podobne do rogów baranka”. Rogi podobne do barankowych wskazują na młodość, niewinność i łagodność, trafnie przedstawiając charakter Stanów Zjednoczonych, gdy zostały ukazane prorokowi jako „wychodzące” w roku 1798. Wśród chrześcijańskich wygnańców, którzy najpierw uciekli do Ameryki i szukali schronienia przed królewskim uciskiem i kapłańską nietolerancją, było wielu takich, którzy postanowili ustanowić rząd oparty na szerokim fundamencie wolności obywatelskiej i religijnej. Ich poglądy znalazły wyraz w Deklaracji Niepodległości, która ogłasza wielką prawdę, że „wszyscy ludzie zostali stworzeni równymi” i obdarzeni niezbywalnym prawem do „życia, wolności i dążenia do szczęścia”. A Konstytucja zapewnia ludowi prawo do samorządności, stanowiąc, że przedstawiciele wybrani w głosowaniu powszechnym będą stanowić i wykonywać prawa. Przyznano także wolność wyznania, pozwalając każdemu człowiekowi oddawać cześć Bogu zgodnie z nakazami własnego sumienia. Republikanizm i protestantyzm stały się podstawowymi zasadami narodu. Zasady te stanowią tajemnicę jego siły i pomyślności. Uciśnieni i podeptani w całym chrześcijaństwie zwracali się ku tej ziemi z zainteresowaniem i nadzieją. Miliony szukały jej wybrzeży, a Stany Zjednoczone wzniosły się na miejsce pośród najpotężniejszych narodów ziemi.
“But the beast with lamblike horns ‘spake as a dragon. And he exerciseth all the power of the first beast before him, and causeth the earth and them which dwell therein to worship the first beast, whose deadly wound was healed; … saying to them that dwell on the earth, that they should make an image to the beast, which had the wound by a sword, and did live.’ Revelation 13:11–14.” The Great Controversy, 438–441.
„Dar fiara cu coarne ca de miel «vorbea ca un balaur. Și exercită toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și face ca pământul și cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată; … zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care avusese rana de sabie și a trăit». Apocalipsa 13:11–14.” Tragedia veacurilor, 438–441.
The passage identifies that chapters twelve and thirteen are identifying the dragon, the beast and the false prophet, the three powers in Revelation sixteen that lead the world to Armageddon. Those three powers each have their own special chapters that covers the identical prophetic history. The last six verses of Daniel eleven begin with the words, “And at the time of the end,” which was 1798. Then the six verses identify the final movements of the papacy until in verse one of Daniel twelve Michael stands up and human probation closes and ushers in the seven last plagues. In verse forty-four of chapter eleven the message of the hour that enrages the papacy and initiates the blood bath that takes place just before probation closes is represented as “tidings out of the east and out of the north.”
Pasajul arată că capitolele doisprezece și treisprezece identifică balaurul, fiara și prorocul mincinos, cele trei puteri din Apocalipsa șaisprezece care conduc lumea la Armaghedon. Aceste trei puteri au fiecare capitolele lor distincte, care cuprind aceeași istorie profetică. Ultimele șase versete din Daniel unsprezece încep cu cuvintele: „Și la vremea sfârșitului”, care a fost 1798. Apoi, cele șase versete identifică mișcările finale ale papalității până când, în versetul unu din Daniel doisprezece, Mihail Se ridică, iar timpul de probă al omenirii se încheie și aduce cele șapte plăgi de pe urmă. În versetul patruzeci și patru al capitolului unsprezece, solia ceasului, care înfurie papalitatea și declanșează baia de sânge care are loc chiar înainte de încheierea timpului de probă, este reprezentată ca „vești dinspre răsărit și dinspre miazănoapte”.
The message east and north represents the final warning message, for it is proclaimed just before Michael stands up. It is the third angel’s message that is proclaimed during the outpouring of the Holy Spirit. Daniel represented the message as two-fold. The message of the “north” that enrages the papacy is the message identifying the “king of the north” as the papal power, and the message of the “east” is the message of the children of the east, which is Islam. Of course, it has other important meanings as well, but east is a symbol of Islam and the antichrist is the counterfeit of the true King of the North. The message of the third angel that warns against receiving the mark of the king of the north (the mark of the beast) also warns that Islam will strike at the point that the cup of iniquity is full for the United States, and the United States fills its cup of iniquity at the Sunday law.
Mesajul din răsărit și din miazănoapte reprezintă mesajul final de avertizare, căci el este proclamat chiar înainte ca Mihail să Se ridice. Este mesajul celui de-al treilea înger, proclamat în timpul revărsării Duhului Sfânt. Daniel a reprezentat mesajul ca fiind dublu. Mesajul „miazănoaptei”, care înfurie papalitatea, este mesajul ce identifică „împăratul de la miazănoapte” ca fiind puterea papală, iar mesajul „răsăritului” este mesajul copiilor răsăritului, care este islamul. Desigur, el mai are și alte semnificații importante, dar răsăritul este un simbol al islamului, iar antihristul este contrafacerea adevăratului Împărat al Miazănoaptei. Mesajul celui de-al treilea înger, care avertizează împotriva primirii semnului împăratului de la miazănoapte (semnul fiarei), avertizează de asemenea că islamul va lovi în momentul în care cupa nelegiuirii Statelor Unite va fi plină, iar Statele Unite își umplu cupa nelegiuirii la legea duminicală.
Revelation thirteen beginning with verse eleven and then onward identifies the very same prophetic history, and it also begins at the time of the end in 1798.
Apocalipsa treisprezece, începând cu versetul unsprezece și mai departe, identifică aceeași istorie profetică și începe, de asemenea, la vremea sfârșitului, în 1798.
“What nation of the New World was in 1798 rising into power, giving promise of strength and greatness, and attracting the attention of the world? The application of the symbol admits of no question. One nation, and only one, meets the specifications of this prophecy; it points unmistakably to the United States of America.” The Great Controversy, 440.
„Ni ikihe gihugu cyo mu Isi Nshya cyari mu mwaka wa 1798 kirimo kuzamuka mu butegetsi, gitanga icyizere cy’imbaraga n’ubuhangange, kandi gikurura amaso y’isi? Gushyira mu bikorwa iki kimenyetso ntibishidikanywaho. Igihugu kimwe, kandi kimwe gusa, ni cyo gihura n’ibisobanuro by’ubu buhanuzi; bwerekeza mu buryo budashidikanywaho kuri Leta Zunze Ubumwe z’Amerika.” The Great Controversy, 440.
The same prophetic history is covered in Revelation thirteen verses eleven through eighteen as is covered in Daniel eleven verse forty through forty-five. As with the verses in Daniel the story of the role of the United States ends with the close of probation as the United States forces the world to accept the mark of the beast. Then as in Daniel eleven the message of the hour is presented in chapter fourteen. It is the identical structure in both passages, with the exception that Daniel’s verses are describing the papal activities and Revelation thirteen is identifying the role of the United States. With those two lines we find that chapter seventeen of Revelation covers the same history, but emphasizes the role of the dragon, represented as ten kings, who are the United Nations. The three chapters considered line upon line identify the role of the dragon, the beast and false prophet which in chapter sixteen lead the world to Armageddon, so it is of significance that John informs us that when chapter seventeen begins it is one of the angels that had poured out the seven last plagues that comes to tell John of the judgment of the whore of Rome.
Istoria profetică acoperită în Apocalipsa treisprezece, versetele unsprezece până la optsprezece, este aceeași cu cea acoperită în Daniel unsprezece, versetele patruzeci până la patruzeci și cinci. Ca și în cazul versetelor din Daniel, istoria rolului Statelor Unite se încheie odată cu închiderea timpului de probă, când Statele Unite constrâng lumea să primească semnul fiarei. Apoi, ca și în Daniel unsprezece, solia ceasului este prezentată în capitolul paisprezece. Este aceeași structură în ambele pasaje, cu excepția faptului că versetele din Daniel descriu activitățile papale, iar Apocalipsa treisprezece identifică rolul Statelor Unite. Prin aceste două linii constatăm că capitolul șaptesprezece din Apocalipsa acoperă aceeași istorie, însă pune accentul pe rolul balaurului, reprezentat ca zece împărați, care sunt Națiunile Unite. Cele trei capitole luate, linie peste linie, identifică rolul balaurului, al fiarei și al prorocului mincinos, care, în capitolul șaisprezece, conduc lumea la Armaghedon; astfel, este semnificativ faptul că Ioan ne informează că, atunci când începe capitolul șaptesprezece, unul dintre îngerii care vărsaseră cele șapte plăgi de pe urmă vine să-i spună lui Ioan despre judecata desfrânatei Romei.
And there came one of the seven angels which had the seven vials, and talked with me, saying unto me, Come hither; I will shew unto thee the judgment of the great whore that sitteth upon many waters: With whom the kings of the earth have committed fornication, and the inhabitants of the earth have been made drunk with the wine of her fornication. Revelation 17:1, 2.
Atunci a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte potire şi a vorbit cu mine, zicându-mi: Vino aici; îţi voi arăta judecata curvei celei mari, care şade pe ape multe, cu care au desfrânat împăraţii pământului, iar locuitorii pământului au fost îmbătaţi de vinul desfrânării ei. Apocalipsa 17:1, 2.
With the Millerites it was about pagan Rome and papal Rome, but at the end it is about the three-fold union. As with her identification of those three powers in chapters twelve and thirteen, she clearly identifies the woman of chapter seventeen as the papacy.
La Milleriți era vorba despre Roma păgână și Roma papală, dar la sfârșit este vorba despre întreita unire. Așa cum, în identificarea de către ea a acelor trei puteri din capitolele doisprezece și treisprezece, ea identifică în mod clar femeia din capitolul șaptesprezece ca fiind papalitatea.
“The woman [Babylon] of Revelation 17 is described as ‘arrayed in purple and scarlet color, and decked with gold and precious stones and pearls, having a golden cup in her hand full of abominations and filthiness:…and upon her forehead was a name written, ‘Mystery, Babylon the Great, the mother of harlots.’ Says the prophet: ‘I saw the woman drunk with the blood of the saints, and with the blood of the martyrs of Jesus.’ Babylon is further declared to be ‘that great city, which reigneth over the kings of the earth.’ Revelation 17:4–6, 18. The power that for so many centuries maintained despotic sway over the monarchs of Christendom is Rome.” The Great Controversy, 382.
Femeia [Babilonul] din Apocalipsa 17 este descrisă ca fiind „îmbrăcată în purpură și stacojiu, împodobită cu aur, cu pietre prețioase și cu perle, având în mână un potir de aur plin de urâciuni și de necurăție: … iar pe frunte purta scris un nume: «Taină, Babilonul cel Mare, mama curvelor.»” Profetul spune: „Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinților și de sângele martirilor lui Isus.” Despre Babilon se mai declară că este „cetatea cea mare, care stăpânește peste împărații pământului.” Apocalipsa 17:4–6, 18. Puterea care, timp de atâtea secole, a menținut o stăpânire despotică asupra monarhilor creștinătății este Roma.” Tragedia veacurilor, 382.
So, when does the prophetic history represented in chapter seventeen begin?
Așadar, când începe istoria profetică reprezentată în capitolul șaptesprezece?
So he carried me away in the spirit into the wilderness: and I saw a woman sit upon a scarlet coloured beast, full of names of blasphemy, having seven heads and ten horns. And the woman was arrayed in purple and scarlet colour, and decked with gold and precious stones and pearls, having a golden cup in her hand full of abominations and filthiness of her fornication: And upon her forehead was a name written, MYSTERY, BABYLON THE GREAT, THE MOTHER OF HARLOTS AND ABOMINATIONS OF THE EARTH. And I saw the woman drunken with the blood of the saints, and with the blood of the martyrs of Jesus: and when I saw her, I wondered with great admiration. Revelation 17:3–6.
Astfel, el m-a dus în Duhul în pustie; și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne. Și femeia era îmbrăcată în purpură și stacojiu și împodobită cu aur și cu pietre prețioase și cu mărgăritare, având în mână un potir de aur plin de urâciuni și de necurățiile curviei ei. Și pe fruntea ei era scris un nume: TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI. Și am văzut femeia beată de sângele sfinților și de sângele martirilor lui Isus; și, când am văzut-o, m-am mirat cu mare uimire. Apocalipsa 17:3–6.
In order for John to see the woman he is prophetically carried into the wilderness which John himself has already identified with two witnesses as the twelve hundred and sixty years of papal rule in chapter twelve.
Pentru ca Ioan să vadă femeia, el este purtat în chip profetic în pustie, pe care însuși Ioan a identificat-o deja, în capitolul doisprezece, în legătură cu cei doi martori, ca fiind cei o mie două sute șaizeci de ani ai dominației papale.
And the woman fled into the wilderness, where she hath a place prepared of God, that they should feed her there a thousand two hundred and threescore days. . . . And to the woman were given two wings of a great eagle, that she might fly into the wilderness, into her place, where she is nourished for a time, and times, and half a time, from the face of the serpent. Revelation 12:6, 14.
Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.... Și femeii i s-au dat două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde este hrănită o vreme, două vremi și o jumătate de vreme, departe de fața șarpelui. Apocalipsa 12:6, 14.
John was prophetically transported into the wilderness time period, but verse three and onward specifies exactly where in the twelve hundred and sixty years John was taken to, for the woman had already become drunk with the blood of persecution, and she was already the “mother of harlots.” John was taken to the end of the wilderness period for the woman had already drunk of the blood of persecution and the Protestant churches were already returning to her fold and becoming her daughters, for she was identified in that period of time as the “mother of harlots.” She already had daughters. John’s testimony in chapter seventeen begins in 1798 as did the same prophetic history which represented the beast in Daniel eleven and the false prophet in Revelation thirteen.
John a fost purtat în chip profetic în perioada pustiei, însă versetul trei și cele următoare precizează exact în ce punct din cei o mie două sute șaizeci de ani a fost dus Ioan, căci femeia se îmbătase deja de sângele persecuției și era deja „mama curvelor”. Ioan a fost dus la sfârșitul perioadei pustiei, căci femeia băuse deja din sângele persecuției, iar bisericile protestante se întorceau deja în sânul ei și deveneau fiicele ei, căci în acea perioadă de timp era identificată drept „mama curvelor”. Ea avea deja fiice. Mărturia lui Ioan din capitolul șaptesprezece începe în 1798, la fel ca aceeași istorie profetică ce reprezenta fiara din Daniel unsprezece și prorocul mincinos din Apocalipsa treisprezece.
Just as with the other two lines, when chapter seventeen concludes, chapter eighteen then identifies the message of the hour. Three prophetic lines, one for each of the three-fold union. They are all illustrated upon the same historical structure beginning in 1798 and continuing until the close of probation, and all three emphasize the final warning message.
Așa cum se întâmplă și în cazul celorlalte două linii, când capitolul șaptesprezece se încheie, capitolul optsprezece identifică apoi solia ceasului. Trei linii profetice, câte una pentru fiecare element al întreitei uniri. Toate sunt ilustrate pe aceeași structură istorică, începând din 1798 și continuând până la încheierea timpului de probă, iar toate trei subliniază solia finală de avertizare.
Habakkuk’s Tables addresses the subject of Revelation seventeen in much greater detail, so I will now jump to the riddle that is represented in the chapter that sets forth eight kingdoms of Bible prophecy.
Tablourile lui Habacuc tratează subiectul din Apocalipsa șaptesprezece într-un mod mult mai detaliat, astfel că voi trece acum la ghicitoarea reprezentată în capitolul care prezintă opt împărății ale profeției biblice.
And here is the mind which hath wisdom. The seven heads are seven mountains, on which the woman sitteth. And there are seven kings: five are fallen, and one is, and the other is not yet come; and when he cometh, he must continue a short space. And the beast that was, and is not, even he is the eighth, and is of the seven, and goeth into perdition. Revelation 17:9–11.
Și iată mintea care are înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți, pe care șade femeia. Și sunt șapte împărați: cinci au căzut, unul este, iar celălalt n-a venit încă; și, când va veni, el trebuie să rămână puțină vreme. Și fiara care era și nu este, chiar ea este al optulea și este dintre cei șapte, și merge la pierzare. Apocalipsa 17:9–11.
Daniel told Nebuchadnezzar, “Thou art this head of gold.”
Daniel i-a spus lui Nebucadnețar: „Tu ești acest cap de aur.”
And wheresoever the children of men dwell, the beasts of the field and the fowls of the heaven hath he given into thine hand, and hath made thee ruler over them all. Thou art this head of gold. Daniel 2:38.
Oriunde locuiesc fiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului ți le-a dat în mâna ta și te-a făcut stăpân peste toate acestea. Tu ești acest cap de aur. Daniel 2:38.
Daniel also told Nebuchadnezzar, “Thou, O king, art a king of kings.”
Și Daniel i-a spus lui Nebucadnețar: „Tu, împărate, ești un împărat al împăraților.”
Thou, O king, art a king of kings: for the God of heaven hath given thee a kingdom, power, and strength, and glory. Daniel 2:37.
Tu, o împărate, ești un împărat al împăraților; căci Dumnezeul cerului ți-a dat împărăție, putere, tărie și slavă. Daniel 2:37.
Nebuchadnezzar was the “head” and he was a king, and he was a king of kings for he represented the first of the kingdoms represented in the image. Nebuchadnezzar was the king represented by gold, and other kingdoms and kings would be represented by the other metals in the image, but Nebuchadnezzar was first and therefore the king of the kings. Another level which we will not address right now is that the kingdom of Babylon represents the kingdom that seeks to counterfeit Christ, who is the true King of kings.
Nebucadnețar era „capul” și era un împărat, și era un împărat al împăraților, căci el îl reprezenta pe cel dintâi dintre împărățiile înfățișate în chip. Nebucadnețar era împăratul reprezentat prin aur, iar celelalte împărății și împărați aveau să fie reprezentați prin celelalte metale din chip, însă Nebucadnețar era cel dintâi și, prin urmare, împăratul împăraților. Un alt nivel, asupra căruia nu ne vom opri acum, este acela că împărăția Babilonului reprezintă împărăția care caută să-L contrafacă pe Hristos, care este adevăratul Împărat al împăraților.
In the beginning of Isaiah’s testimony of the twenty-five hundred and twenty year prophecies (Leviticus twenty-six’s seven times) Isaiah identifies kings as heads.
La începutul mărturiei lui Isaia despre profețiile celor două mii cinci sute douăzeci de ani (cele șapte vremuri din Leviticul douăzeci și șase), Isaia îi identifică pe regi drept capete.
For the head of Syria is Damascus, and the head of Damascus is Rezin; and within threescore and five years shall Ephraim be broken, that it be not a people. And the head of Ephraim is Samaria, and the head of Samaria is Remaliah’s son. If ye will not believe, surely ye shall not be established. Isaiah 7:7, 8.
Căpetenia Siriei este Damascul, și căpetenia Damascului este Rețin; iar în șaizeci și cinci de ani Efraim va fi zdrobit, ca să nu mai fie un popor. Și căpetenia lui Efraim este Samaria, iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu veți crede, cu siguranță nu veți fi întăriți. Isaia 7:7, 8.
Isaiah is just setting forth the starting point for the two twenty-five hundred and twenty year time periods against the northern kingdom of Samaria and the southern kingdom of Judah and as he does so he includes two witnesses that the capitol city of a nation is its head, and that the king is the head of the capitol city. A “head” is a king and a kingdom. In the Revelation the same line of prophecy is taken up as in Daniel.
Isaia doar stabilește punctul de plecare pentru cele două perioade de timp de câte două mii cinci sute douăzeci de ani împotriva regatului de nord al Samariei și a regatului de sud al lui Iuda și, făcând aceasta, el include doi martori că cetatea de scaun a unei națiuni este capul ei și că împăratul este capul cetății de scaun. Un „cap” este un împărat și o împărăție. În Apocalipsa este reluată aceeași linie de profeție ca în Daniel.
Therefore, when John is taken to 1798 and presented with the riddle that identifies that there are seven “heads,” he is identifying that there are seven kingdoms. He is then told that five of the heads or kingdoms have fallen. In 1798 the fifth kingdom of Bible prophecy had just fallen as it received a deadly wound that would eventually be healed.
Prin urmare, când Ioan este dus în anul 1798 și i se prezintă ghicitoarea care arată că există șapte „capete”, se identifică faptul că există șapte împărății. Apoi i se spune că cinci dintre capete, sau împărății, au căzut. În anul 1798, a cincea împărăție a profeției biblice tocmai căzuse, primind o rană de moarte care avea să fie, în cele din urmă, vindecată.
John who is standing in the history of the time of the end in 1798, is also told that one of the heads “is.” The sixth kingdom of Bible prophecy began in 1798, so when John was prophetically conveyed to 1798, the kingdom that then was, is the United States, and he was further informed that the seventh kingdom was still future to 1798, for it had not yet come. The seventh kingdom that was still future to 1798, is the United Nations who are represented by ten kings, and are the subject of Revelation seventeen. But there is also an eighth, who is of the seven. Rome always comes up eighth and is of the seven.
یوحنا که در تاریخِ زمانِ آخر، در سال ۱۷۹۸، ایستاده است، همچنین به او گفته میشود که یکی از سرها «هست». ششمین پادشاهیِ نبوتِ کتابمقدس در ۱۷۹۸ آغاز شد؛ ازاینرو، هنگامی که یوحنا بهگونهای نبوی به ۱۷۹۸ منتقل شد، پادشاهیای که در آن هنگام بود، ایالات متحده است، و افزون بر این به او اعلام شد که پادشاهی هفتم هنوز نسبت به ۱۷۹۸ در آینده قرار دارد، زیرا هنوز نیامده بود. پادشاهی هفتم که نسبت به ۱۷۹۸ هنوز در آینده بود، سازمان ملل متحد است که بهوسیله ده پادشاه نمایانده میشوند و موضوعِ مکاشفه هفده هستند. اما هشتمی نیز هست که از آن هفت است. روم همواره بهعنوان هشتم برمیخیزد و از آن هفت است.
There is much to say about the contents of chapter seventeen, but we are simply identifying the eight kingdoms of Bible prophecy represented in chapter seventeen in order to see how the Millerite understanding of four kingdoms squares up with the eight kingdoms of Revelation seventeen.
Există multe de spus despre conținutul capitolului șaptesprezece, dar noi identificăm pur și simplu cele opt împărății ale profeției biblice reprezentate în capitolul șaptesprezece, pentru a vedea cum se armonizează înțelegerea millerită a celor patru împărății cu cele opt împărății din Apocalipsa șaptesprezece.
We will address this in the next article.
Vom aborda aceasta în articolul următor.