Istoria Ascunsă a Versetului Patruzeci – Numărul Douăzeci și Doi

Și a fost în al treizecilea an, în luna a patra, în ziua a cincea a lunii, pe când eram între cei duși în robie lângă râul Chebar, că s-au deschis cerurile și am văzut vedenii ale lui Dumnezeu. În ziua a cincea a lunii, care era al cincilea an al robiei împăratului Ioiachin, cuvântul Domnului a venit în chip lămurit către Ezechiel, preotul, fiul lui Buzi, în țara haldeilor, lângă râul Chebar; și mâna Domnului era acolo peste el.

Și m-am uitat, și iată, un vârtej de vânt venea de la miazănoapte, un nor mare și un foc care se învăluia în sine, iar o strălucire îl înconjura; și din mijlocul lui ieșea ceva ca înfățișarea chihlimbarului, din mijlocul focului. Tot din mijlocul lui a ieșit înfățișarea a patru făpturi vii. Și aceasta era înfățișarea lor: aveau asemănarea unui om. Și fiecare avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau picioare drepte; și talpa picioarelor lor era ca talpa piciorului unui vițel; și scânteiau ca înfățișarea aramei lustruite. Și aveau mâini de om sub aripile lor, pe cele patru laturi ale lor; și toate patru își aveau fețele și aripile lor. Aripile lor erau unite una cu alta; nu se întorceau când mergeau; fiecare mergea drept înainte. Cât despre înfățișarea fețelor lor, toate patru aveau față de om și față de leu pe partea dreaptă; și toate patru aveau față de bou pe partea stângă; toate patru aveau și față de vultur. Astfel erau fețele lor; iar aripile lor erau întinse în sus; două aripi ale fiecăreia erau unite una cu alta, și două le acopereau trupurile.

Și mergeau fiecare drept înainte; încotro avea să meargă duhul, într-acolo mergeau; și nu se întorceau când mergeau. Cât despre înfățișarea făpturilor vii, arătarea lor era ca niște cărbuni de foc aprinși și ca înfățișarea unor făclii; acesta se mișca în sus și în jos printre făpturile vii; și focul era strălucitor, iar din foc ieșea fulgerul. Și făpturile vii alergau și se întorceau, având înfățișarea unei străfulgerări. Pe când priveam făpturile vii, iată, era o roată pe pământ, lângă făpturile vii, la fiecare dintre cele patru fețe ale lor. Înfățișarea roților și alcătuirea lor erau ca strălucirea crisolitului; și toate patru aveau aceeași asemănare; iar înfățișarea și alcătuirea lor erau ca o roată în mijlocul altei roți. Când mergeau, se mișcau în toate cele patru direcții ale lor; și nu se întorceau când mergeau. Cât despre obezi, erau atât de înalte, încât insuflau groază; și obezile lor erau pline de ochi de jur împrejur, la toate patru. Și când făpturile vii mergeau, roțile mergeau alături de ele; iar când făpturile vii se ridicau de pe pământ, roțile se ridicau. Încotro avea să meargă duhul, într-acolo mergeau; acolo avea să meargă duhul lor; și roțile se ridicau împreună cu ele, căci duhul făpturii vii era în roți.

Când acelea mergeau, mergeau și acestea; și când acelea stăteau, stăteau și acestea; și când acelea se ridicau de pe pământ, roțile se ridicau împreună cu ele, căci duhul făpturii vii era în roți. Și înfățișarea tăriei de deasupra capetelor făpturii vii era ca culoarea cristalului înfricoșător, întinsă sus peste capetele lor. Și sub tărie aripile lor stăteau drepte, una spre alta; fiecare avea două care îi acopereau pe această parte și fiecare avea două care îi acopereau pe cealaltă parte trupurile. Și când mergeau, auzeam vuietul aripilor lor, ca vuietul apelor mari, ca glasul Celui Atotputernic, un glas de vorbire, ca vuietul unei oștiri; când se opreau, își lăsau aripile în jos. Și era un glas din tăria care era deasupra capetelor lor, când se opreau și își lăsau aripile în jos. Și deasupra tăriei care era peste capetele lor era ceva asemenea unui tron, la vedere ca o piatră de safir; iar pe ceea ce semăna cu tronul era ceva asemenea, la înfățișare, unui om, sus pe el. Și am văzut ca o culoare de chihlimbar, ca înfățișarea unui foc de jur împrejur înăuntrul lui, de la înfățișarea coapselor lui în sus; și de la înfățișarea coapselor lui în jos am văzut ca o înfățișare de foc, și avea o strălucire de jur împrejur. Cum este înfățișarea curcubeului care este în nor în ziua ploii, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Aceasta era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Și când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul unuia care vorbea. Ezechiel 1:1–28.

„Ezechielowi, prorokowi wygnania pogrążonemu w żałobie, w ziemi Chaldejczyków zostało dane widzenie, uczące tej samej lekcji wiary w potężnego Boga Izraela. Gdy przebywał nad brzegami rzeki Kebar, zdawało się, że od północy nadciąga wicher, «wielki obłok i ogień pałający, a blask był wokoło niego, a z pośrodka jego jakby wygląd bursztynu». Liczne koła o niezwykłym wyglądzie, przecinające się wzajemnie, poruszane były przez cztery żywe istoty. Wysoko ponad nimi wszystkimi było «podobieństwo tronu, z wyglądu jak kamień szafirowy; a na podobieństwie tronu było jakby podobieństwo postaci człowieka ponad nim». «A co do podobieństwa żywych istot, ich wygląd był jak gorejące węgle ogniste i jak wygląd pochodni; poruszało się to w górę i w dół pośród żywych istot; a ogień był jasny i z ognia wychodziły błyskawice». «I ukazał się w cherubach kształt ręki człowieczej pod ich skrzydłami».”

„Erau roți în roți, într-o alcătuire atât de complicată, încât, la prima vedere, lui Ezechiel i s-au părut a fi într-o deplină confuzie. Dar, când se mișcau, o făceau cu o exactitate minunată și în desăvârșită armonie. Ființe cerești puneau în mișcare aceste roți și, mai presus de toate, pe tronul slăvit de safir, Se afla Cel Veșnic; iar împrejurul tronului era curcubeul care îl înconjura, emblema harului și a iubirii. Copleșit de slava înfricoșătoare a scenei, Ezechiel a căzut cu fața la pământ, când un glas i-a poruncit să se ridice și să audă cuvântul Domnului. Apoi i-a fost dată o solie de avertizare pentru Israel.” Testimonies, 751.

នៅ​ឆ្នាំ​ដែល​ស្តេច​អ៊ូស៊ីយ៉ា​សោយ​ទិវង្គត ខ្ញុំ​ក៏​បាន​ឃើញ​ព្រះអម្ចាស់​គង់​នៅ​លើ​បល្ល័ង្ក​មួយ ដែល​ខ្ពស់ ហើយ​ត្រូវ​បាន​លើក​ឡើង​ខ្ពស់ ហើយ​រំភើយ​នៃ​ព្រះអង្គ​បាន​ពេញ​ព្រះវិហារ។ នៅ​ខាង​លើ​មាន​សេរ៉ាភីម​ឈរ​នៅ​ទីនោះ៖ ម្នាក់ៗ​មាន​ស្លាប​ប្រាំមួយ; ដោយ​ស្លាប​ពីរ គេ​បិទ​មុខ​របស់​ខ្លួន ដោយ​ស្លាប​ពីរ គេ​បិទ​ជើង​របស់​ខ្លួន ហើយ​ដោយ​ស្លាប​ពីរ គេ​ហោះ​ហើរ។ ហើយ​ម្នាក់​បាន​ស្រែក​ទៅ​កាន់​ម្នាក់​ទៀត​ថា បរិសុទ្ធ បរិសុទ្ធ បរិសុទ្ធ គឺ​ព្រះយេហូវ៉ា​នៃ​ពលបរិវារ​ទាំងឡាយ៖ ផែនដី​ទាំង​មូល​ពេញ​ដោយ​សិរីល្អ​របស់​ព្រះអង្គ។ ហើយ​សសរ​ទ្វារ​បាន​ញ័រ​ដោយ​សំឡេង​របស់​អ្នក​ដែល​ស្រែក ហើយ​ដំណាក់​នោះ​បាន​ពេញ​ដោយ​ផ្សែង។ ពេល​នោះ ខ្ញុំ​បាន​និយាយ​ថា វេទនា​ដល់​ខ្ញុំ​ហើយ! ដ្បិត​ខ្ញុំ​ត្រូវ​វិនាស​ហើយ; ពីព្រោះ​ខ្ញុំ​ជា​មនុស្ស​មាន​បបូរមាត់​មិន​ស្អាត ហើយ​ខ្ញុំ​រស់​នៅ​កណ្ដាល​ប្រជាជន​ដែល​មាន​បបូរមាត់​មិន​ស្អាត: ដ្បិត​ភ្នែក​របស់​ខ្ញុំ​បាន​ឃើញ​ព្រះមហាក្សត្រ គឺ​ព្រះយេហូវ៉ា​នៃ​ពលបរិវារ​ទាំងឡាយ។ នោះ​សេរ៉ាភីម​ម្នាក់​បាន​ហោះ​មក​ឯ​ខ្ញុំ ដោយ​មាន​ធ្យូង​ភ្លើង​រស់​មួយ​នៅ​ក្នុង​ដៃ​របស់​គេ ដែល​គេ​បាន​យក​ចេញ​ពី​អាសនៈ​ដោយ​កន្ត្រៃ។ ហើយ​គេ​បាន​ប៉ះ​វា​លើ​មាត់​របស់​ខ្ញុំ ហើយ​និយាយ​ថា មើល​ចុះ នេះ​បាន​ប៉ះ​បបូរមាត់​របស់​អ្នក​ហើយ; ហើយ​អំពើ​ទុច្ចរិត​របស់​អ្នក​ត្រូវ​បាន​ដក​ចេញ ហើយ​អំពើ​បាប​របស់​អ្នក​ត្រូវ​បាន​ជម្រះ។ ខ្ញុំ​ក៏​បាន​ឮ​សំឡេង​របស់​ព្រះអម្ចាស់​មាន​ព្រះបន្ទូល​ថា តើ​អ្នក​ណា​ដែល​យើង​នឹង​ចាត់​ឲ្យ​ទៅ ហើយ​អ្នក​ណា​នឹង​ទៅ​ជំនួស​យើង? ពេល​នោះ ខ្ញុំ​បាន​ទូល​ថា នេះ​ហើយ​ជា​ខ្ញុំ; សូម​ចាត់​ខ្ញុំ​ទៅ។ អេសាយ ៦:១–៨។

„Această viziune i-a fost dată lui Ezechiel într-o vreme când mintea lui era plină de presimțiri întunecate. El a văzut țara părinților săi zăcând pustiită. Cetatea care odinioară fusese plină de oameni nu mai era locuită. Glasul veseliei și cântarea de laudă nu se mai auzeau înăuntrul zidurilor ei. Profetul însuși era un străin într-o țară străină, unde ambiția fără margini și cruzimea sălbatică domneau în chip suveran. Ceea ce vedea și auzea despre tirania și nedreptatea omenească îi mâhnea sufletul și plângea cu amar zi și noapte. Dar minunatele simboluri înfățișate înaintea lui lângă râul Chebar i-au descoperit o putere suverană mai mare decât aceea a stăpânitorilor pământești. Deasupra monarhilor mândri și cruzi ai Asiriei și Babilonului era întronat Dumnezeul îndurării și al adevărului.‟

„Complicațiile asemănătoare unor roți, care i s-au părut profetului a fi implicate într-o asemenea confuzie, se aflau sub călăuzirea unei mâini infinite. Duhul lui Dumnezeu, descoperit lui ca mișcând și conducând aceste roți, a adus armonie din confuzie; astfel, întreaga lume se afla sub controlul Său. Miriade de ființe proslăvite erau gata, la cuvântul Său, să supună puterea și politica oamenilor răi și să aducă bine celor credincioși Lui.”

„În același fel, când Dumnezeu era pe punctul de a-i descoperi iubitului Ioan istoria bisericii pentru veacurile viitoare, i-a dat o asigurare a interesului și grijii Mântuitorului pentru poporul Său, descoperindu-i «Pe Unul asemenea Fiului omului», umblând printre sfeșnice, care simbolizau cele șapte biserici. În timp ce lui Ioan i-au fost arătate ultimele mari lupte ale bisericii cu puterile pământești, i s-a îngăduit, de asemenea, să privească biruința finală și izbăvirea celor credincioși. El a văzut biserica adusă într-un conflict de moarte cu fiara și chipul ei, iar închinarea la acea fiară impusă sub pedeapsa morții. Dar, privind dincolo de fumul și vuietul bătăliei, a văzut o ceată pe Muntele Sionului împreună cu Mielul, având, în locul semnului fiarei, «Numele Tatălui scris pe frunțile lor». Și din nou i-a văzut pe «cei ce biruiseră fiara, și icoana ei, și semnul ei, și numărul numelui ei, stând pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu» și cântând cântarea lui Moise și a Mielului.”

„Aceste lecții sunt spre folosul nostru. Avem nevoie să ne sprijinim credința pe Dumnezeu, căci chiar înaintea noastră se află un timp care va încerca sufletele oamenilor. Hristos, pe Muntele Măslinilor, a trecut în revistă judecățile înfricoșătoare care urmau să preceadă cea de-a doua Sa venire: «Veți auzi de războaie și vești de războaie.» «Se va ridica neam împotriva neamului și împărăție împotriva împărăției; și vor fi foamete, ciume și cutremure de pământ în diferite locuri. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.» Deși aceste profeții au avut o împlinire parțială la distrugerea Ierusalimului, ele au o aplicare mai directă la zilele din urmă.

„Stăm pe pragul unor evenimente mari și solemne. Profeția se împlinește cu repeziciune. Domnul este la ușă. Înaintea noastră se va deschide în curând o perioadă de interes copleșitor pentru toți cei vii. Controversele trecutului vor fi reaprinse; controverse noi se vor ivi. Scenele care urmează să se desfășoare în lumea noastră nu sunt încă nici măcar visate. Satana lucrează prin agenți omenești. Cei care depun eforturi pentru a schimba Constituția și a obține o lege care să impună păzirea duminicii își dau prea puțin seama care va fi rezultatul. O criză este chiar asupra noastră.

„Dar slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se încreadă în ei înșiși în această mare criză. În viziunile date lui Isaia, lui Ezechiel și lui Ioan vedem cât de strâns este legat cerul de evenimentele care au loc pe pământ și cât de mare este grija lui Dumnezeu pentru aceia care Îi sunt credincioși. Lumea nu este fără un cârmuitor. Desfășurarea evenimentelor viitoare se află în mâinile Domnului. Maiestatea cerului are în propria Sa purtare de grijă destinul națiunilor, precum și interesele Bisericii Sale.”

„Ne îngăduim să simțim cu totul prea multă grijă, tulburare și nedumerire în lucrarea Domnului. Oamenii mărginiți nu sunt lăsați să poarte povara răspunderii. Avem nevoie să ne încredem în Dumnezeu, să credem în El și să mergem înainte. Vegherea neobosită a solilor cerești și slujirea lor neîncetată în legătură cu ființele de pe pământ ne arată cum mâna lui Dumnezeu călăuzește roata dinăuntrul unei roți. Învățătorul divin îi spune fiecărui lucrător din lucrarea Sa, așa cum i-a spus odinioară lui Cirus: «Eu te-am încins, deși nu M-ai cunoscut.»”

„U vedenju koje je Ezekilj imao, Bog je imao svoju ruku pod krilima heruvima. To treba da pouči Njegove sluge da im božanska sila daje uspeh. On će raditi s njima ako odbace bezakonje i postanu čisti u srcu i životu.״

„Lumina strălucitoare care merge printre făpturile vii cu iuțeala fulgerului reprezintă rapiditatea cu care această lucrare va înainta în cele din urmă spre împlinirea ei deplină. Cel ce nu dormitează, care lucrează neîncetat pentru aducerea la îndeplinire a planurilor Sale, poate duce înainte marea Sa lucrare în deplină armonie. Ceea ce minților mărginitelor, încurcate și împovărate de complicații, li se pare încâlcit și complicat, mâna Domnului poate păstra în desăvârșită ordine. El poate găsi căi și mijloace pentru a zădărnici planurile oamenilor răi și va aduce în confuzie sfaturile celor ce uneltesc răul împotriva poporului Său.”

„Fraților, acum nu este vreme pentru jale și deznădejde, nu este vreme să cedăm îndoielii și necredinței. Hristos nu este acum un Mântuitor în mormântul cel nou al lui Iosif, închis cu o piatră mare și pecetluit cu pecetea romană; noi avem un Mântuitor înviat. El este Împăratul, Domnul oștirilor; El șade între heruvimi; și, în mijlocul luptei și tumultului națiunilor, El Își păzește încă poporul. Cel ce domnește în ceruri este Mântuitorul nostru. El măsoară fiecare încercare. El veghează asupra focului cuptorului care trebuie să încerce fiecare suflet. Când întăriturile împăraților vor fi dărâmate, când săgețile mâniei lui Dumnezeu vor străpunge inimile vrăjmașilor Săi, poporul Său va fi în siguranță în mâinile Sale.” Testimonies, volumul 5, 752–754.

În al douăzeci și cincilea an al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, în al paisprezecelea an după ce cetatea fusese lovită, chiar în aceeași zi mâna Domnului a fost peste mine și m-a dus acolo. Ezechiel 40:1.

Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel ce este sfânt, Cel ce este adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide, și nimeni nu va închide; și închide, și nimeni nu va deschide: Știu faptele tale: iată, ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide; căci ai puțină putere, și ai păzit cuvântul Meu, și n-ai tăgăduit Numele Meu. Apocalipsa 3:7, 8.

Și va fi în ziua aceea că voi chema pe robul Meu, Eliakim, fiul lui Hilchia: și-l voi îmbrăca cu haina ta și-l voi întări cu brâul tău, și voi încredința stăpânirea ta în mâna lui; și el va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. Și cheia casei lui David o voi pune pe umărul lui; astfel, el va deschide, și nimeni nu va închide; și el va închide, și nimeni nu va deschide. Isaia 22:20–22.

Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Du-te, intră la acest vistiernic, la Șebna, care este mai-marele casei, și spune-i: «Ce ai tu aici? și pe cine ai tu aici, de ți-ai săpat aici un mormânt, cum își sapă cineva un mormânt sus, și își cioplește o locuință în stâncă? Iată, Domnul te va arunca departe cu o aruncare puternică și te va înveli negreșit. Te va învârti și te va azvârli ca pe o minge într-o țară întinsă: acolo vei muri, și acolo carele slavei tale vor fi rușinea casei stăpânului tău.»” Isaia 22:15–18.