The Hidden History of Verse Forty - Number Twenty-Seven

Mu gitabo cya Ezekiyeli harimo imirongo “cumi n’itatu” ivuga amatariki; itandatu yerekeye Yerusalemu, itandatu yerekeye Egiputa, naho umwe werekeye Tiro. Iyo mirongo yose yashyizwe mu rwego rw’ubwigomeke, ari na bwo umubare “cumi n’itatu” ushushanya. Mu mwaka wakurikiye urupfu rw’umugore wa Ezekiyeli azize uguhagarara k’umubiri, rwabaye ikimenyetso cy’itangiriro ry’igotwa rya gatatu, Ezekiyeli yategetswe kuvugira Egiputa, agaragaza ko yari kuzaba umusaka imyaka mirongo ine.

Asediul a început în 588 î.Hr., iar un an mai târziu, în 587 î.Hr., lui Ezechiel i s-a poruncit să vorbească. În versetul „șaptesprezece”, anul 571 î.Hr. arată că Egiptul va fi dat Babilonului pentru slujbele împlinite. Cronologii biblici sugerează anii 567 î.Hr. până la 527 î.Hr. ca perioadă de patruzeci de ani identificată în versete, iar de la mesajul inițial de judecată vestit în 587 î.Hr. până la rostirea din versetul șaptesprezece, în 571 î.Hr., că Domnul dăduse Egiptul în mâna lui Nebucadnețar, aflăm o perioadă de „șaptesprezece ani”.

A armată a lui Nebucadnețar a purtat o campanie îndelungată și anevoioasă împotriva Tirului (asediul a durat aproximativ 13 ani, circa 586–573 î.Hr.). Ostașii au muncit din greu (fiecare cap a fost pleșuvit și fiecare umăr a fost jupuit de povară), totuși nu au primit nici o plată însemnată sau pradă din Tirul însuși. Din pricina acestei trude nerentabile, Dumnezeu a hotărât să-i dea Egiptul lui Nebucadnețar drept despăgubire („plată”) pentru lucrarea pe care armata lui a făcut-o împotriva Tirului.

De aceea, Nebucadnețar a cucerit mai întâi Tirul, iar după asediul de treisprezece ani i-a fost dat Egiptul. Înainte de a cuceri Tirul, a cucerit Ierusalimul în anul 586 î.Hr.; apoi a dus la îndeplinire un asediu de treisprezece ani împotriva Tirului, iar după aceea, Egiptul. Ierusalimul a fost cucerit în anul 586 î.Hr., iar asediul Tirului a început în anul 586 î.Hr. și a continuat până în anul 573 î.Hr. Numărul treisprezece este asociat cu Statele Unite.

Sora White ne informează că Ierusalimul din cartea lui Ezechiel reprezintă biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană, iar Nebucadnețar, împăratul de la miazănoapte, reprezintă puterea papală în zilele din urmă. În ilustrarea istorică din capitolul douăzeci și nouă, tâlharii poporului tău din zilele din urmă, reprezentând Roma papală, cuceresc trei entități în capitol. Mai întâi ia Ierusalimul, apoi Tirul și, în cele din urmă, Egiptul.

Judecata începe de la casa lui Dumnezeu, iar cornul Protestantismului din Statele Unite este cucerit mai întâi, înainte de legea duminicală. Cornul Protestantismului apostat din Statele Unite include biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană, care îi reprezintă pe „foștii” oameni ai legământului, care sunt trecuți cu vederea, așa cum a fost Israelul antic în anul 34 și protestanții în 1844. Trecerea cu vederea a acelor foști oameni ai legământului ai lui Dumnezeu în 34 și în 1844 este reprezentată deopotrivă în istoria profetică a profeției celor două mii trei sute de ani din Daniel 8:14. Judecata începe cu casa lui Dumnezeu, iar cornul Protestantismului este judecat înaintea cornului Republicanismului.

Prima menționare a judecății Egiptului se află în primul verset al capitolului douăzeci și nouă, iar ultima dată menționată în legătură cu Egiptul de către Ezechiel se află în versetul „șaptesprezece” al aceluiași capitol. Capitolul arată că Roma modernă mai întâi biruiește cornul protestantismului și apoi Tirul, care reprezintă cornul republicanismului, biruit la legea duminicală care va veni în curând. Când Tirul (Statele Unite) este cucerit de Nebucadnețar la legea duminicală, și Egiptul este dat în mâinile lui. În acel moment, rana de moarte a papalității este vindecată. Nu numai că rana de moarte a papalității este atunci vindecată, ci Ezechiel ne informează că aceasta are loc în perioada ploii târzii.

ઇશાયા જણાવે છે કે ઇઝરાયેલ અંકુરિત થાય છે, પુષ્પિત થાય છે અને સમગ્ર પૃથ્વીને ફળથી પરિપૂર્ણ કરે છે. અંકુરિત થવું, પુષ્પિત થવું અને ફળ ધારણ કરવાના આ ત્રણ તબક્કાઓ વરસાદથી સિદ્ધ થાય છે, અને ઇશાયા અનુસાર “કઠોર પવન” શાંત થાય ત્યારે છેલ્લો વરસાદ આવે છે. તે આગળ જણાવે છે કે અંકુરિત થવા, પુષ્પિત થવા અને ફળ ધારણ કરવાની આ અવધિ દરમિયાન યાકૂબના પાપો શુદ્ધ કરવામાં આવશે, અને “purged” તરીકે અનુવાદિત થયેલો હિબ્રુ શબ્દનો અર્થ પ્રાયશ્ચિત્ત કરવામાં આવેલ એવો થાય છે.

Când cele patru vânturi („vântul lui aspru”) ale vrajbei sunt oprite, începe sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii, iar cei înțelepți și cei răi din adventism sunt în cele din urmă despărțiți, și toate acestea se împlinesc în „ziua vântului de răsărit”. Timpul sigilării a început cu o stropire la 11 septembrie și se încheie cu o revărsare deplină la legea duminicală, când pământul este atunci umplut cu rod. Timpul sigilării este o curățire și o purjare progresivă, în acord cu Maleahi trei. Dar în perioada de șaptesprezece ani reprezentată de datele de început și de sfârșit din Ezechiel douăzeci și nouă, are loc cucerirea celui de-al șaselea regat al profeției biblice, așa cum este reprezentat de Ierusalim, un simbol al cornului protestantismului — biserica, și de Tir, un simbol al cornului sau al republicanismului — statul. Chiar după sfârșitul asediului de treisprezece ani al Tirului are loc cucerirea celui de-al șaptelea regat al celor zece împărați, reprezentat de Egipt. Cele trei cuceriri ale Ierusalimului, Tirului și Egiptului au loc atunci când „cornul casei lui Israel” înmugurește și i se dă deschiderea gurii.

Atât preotul Ezechiel, cât și preotul Zaharia își încheie muțenia la legea duminicală, când atât Statele Unite, cât și măgărița lui Balaam vorbesc. Domnul dă casei lui Israel „deschiderea gurii” la legea duminicală. Păcatele lui Iacov au fost atunci curățite, iar numele lui este schimbat în casa lui Israel. Solia pe care o proclamă este reprezentată de a treia mărturie a muțeniei profetice, reprezentată de Daniel, căruia i se dă atunci solia din Daniel capitolul unsprezece, care este, de asemenea, vedenia lui Habacuc, care atunci „vorbește și nu minte”. Ezechiel, Zaharia și Daniel se aliniază cu proclamarea marii strigări a celui de-al treilea înger, după cum și Ieremia, în capitolul cincisprezece, unde i se făgăduiește că va fi gura lui Dumnezeu dacă se va întoarce din prima dezamăgire.

Իսուսը վերջը նկարագրում է սկզբով, և 9/11-ին սրսկումը բողբոջներ արձակեց, և Հակոբի բույսը սկսեց աճել, իսկ վերջապես, երբ Հակոբի անօրենությունը քավվի, Իսրայելի տունը պիտի խոսի։ 9/11-ին անձրևի միջոցով կատարված բողբոջելը նախատիպում է կնքման ժամանակի վերջում տեղի ունենալիք բողբոջելը, երբ Իսրայելի տան «եղջյուրը» բողբոջում է հենց այնտեղ, որտեղ ուխտազանց բողոքականության և հանրապետականության եղջյուրները հաղթահարվում են Նաբուգոդոնոսորի կողմից։

În acel moment, deosebirea dintre cornul fals al protestantismului este pusă în contrast cu cornul adevărat al protestantismului, așa cum este prefigurat de toiagul lui Aaron care a înmugurit, spre deosebire de celelalte toiege ale semințiilor lui Israel. Cele două date din capitolul douăzeci și nouă din Ezechiel identifică istoria înălțării steagului celor o sută patruzeci și patru de mii la legea duminicală care urmează să vină în curând.

Procesul înmuguririi, al înfloririi și al umplerii pământului cu rod a început la stropirea ploii târzii, la 9/11, întocmai cum perioada penticostală a început atunci când Hristos a suflat câteva picături asupra ucenicilor Săi, care au condus la Cincizecime, când a avut loc revărsarea deplină. Înfrunzirea de la 9/11, la începutul curățirii lui Iacov (uzurpatorul), care este timpul sigilării, a prefigurat înmugurirea casei lui Israel (biruitorul) la legea duminicală. Înmugurirea de la sfârșit marchează o distincție între fostul popor al legământului și cei o sută patruzeci și patru de mii, după cum revărsarea focului pe Muntele Carmel a făcut o distincție între prorocul Ilie și prorocii lui Baal. Distincția este reprezentată de o clasă care, din punct de vedere profetic, este rușinată din pricina unui mesaj contrafăcut de pace și siguranță, iar cealaltă clasă este, din punct de vedere profetic, plină de bucurie și nu va fi niciodată rușinată.

Iezechiel identifică alte patru date asociate cu Egiptul, iar două dintre aceste date marchează al unsprezecelea an, iar celelalte două date marchează al doisprezecelea an al captivității.

În al unsprezecelea an al robiei, în capitolul treizeci, brațele Egiptului și ale lui Faraon sunt frânte, iar brațele Babilonului sunt întărite. În al unsprezecelea an, în capitolul treizeci și unu, sunt arătate căderea Egiptului și impactul ei asupra lumii.

Cele două date din al doisprezecelea an se află în Ezechiel treizeci și doi.

În rostirea împotriva Egiptului din capitolul treizeci și unu, versetele finale afirmă:

În rostirea din capitolul treizeci și doi împotriva Egiptului, versetele finale repetă și dezvoltă capitolul treizeci și unu și includ o afirmație finală paralelă.

Datele cuprinse în perioada de șaptesprezece ani reprezentată în capitolul douăzeci și nouă indică cucerirea Egiptului de către Nebucadnețar și o perioadă de patruzeci de ani de pustiire a Egiptului. Patruzeci reprezintă un pustiu, prefigurând cei o mie de ani în care pământul este pustiu.

La sfârșitul celor patruzeci de ani ai pustiirii Egiptului din Ezechiel douăzeci și nouă, sunt prezentate învierea finală a celor răi și nimicirea lor definitivă.

Mesajul lui Ezechiel, reunite prin cele șase date asociate cu Egiptul, identifică nimicirea finală a puterii balaurului pământesc, care începe odată cu legea duminicală ce urmează să vină în curând și continuă până la distrugerea finală a egiptenilor nelegiuiți la sfârșitul mileniului.

În mărturia profetică, fiara și prorocul mincinos își găsesc sfârșitul în iazul de foc, care reprezintă a Doua Venire a lui Hristos, însă nimicirea în iazul de foc a puterii balaurului are loc la sfârșitul mileniului.

Fiara și profetul mincinos își află sfârșitul, în mod profetic, la a doua venire a lui Hristos, însă balaurul își întâlnește soarta o mie de ani mai târziu, la a treia venire a lui Hristos.

Perioada de „șaptesprezece” ani prezentată prin cele două date din Ezechiel douăzeci și nouă a început în al zecelea an al robiei și s-a încheiat în al douăzeci și șaptelea an. Soliile din capitolele treizeci și treizeci și unu au fost rostite în al unsprezecelea an, iar cele două date prezentate în capitolul treizeci și doi au fost date în al doisprezecelea an al robiei. Perioada de șaptesprezece ani care a început în al zecelea an, aproximativ la începutul asediului Ierusalimului, a fost urmată de cele două solii egiptene din al unsprezecelea an, prezentate în capitolele treizeci și treizeci și unu. Împreună, cele două solii din al unsprezecelea an reprezintă o solie chiar înainte de legea duminicală. Celelalte două solii egiptene din al doisprezecelea an au avut loc la momentul distrugerii Ierusalimului în 586/585 î.Hr. sau la scurt timp după aceea.

Mesajul venirii lui Hristos este proclamat ca parte a mesajului Strigătului de la Miezul Nopții, care se transformă în mesajul marii strigări la legea duminicală. Două mesaje ale Egiptului sunt proclamate înainte de legea duminicală, iar două mesaje ale Egiptului sunt proclamate la legea duminicală sau imediat după aceasta. Dublarea mesajelor care sunt date în același an, în timpul asediului care culminează cu distrugerea Ierusalimului, și celelalte două mesaje la legea duminicală prefigurează mesajul celui de-al doilea înger, unde există întotdeauna o dublare.

Un al doilea mesaj este întotdeauna urmat de al treilea mesaj.

La al treilea mesaj, uşa timpului de har se închide. Timpul de har se închide pentru Statele Unite la legea duminicală, iar timpul de har se închide pentru lume când Mihail Se ridică. Ambele uşi închise reprezintă un al treilea mesaj care este întotdeauna precedat de al doilea mesaj, care este întotdeauna un mesaj îndoit.

Împuternicirea celui de-al doilea înger se realizează atunci când i se alătură solia Strigătului de la Miezul Nopții. Cele două solii rostite asupra omenirii, așa cum sunt reprezentate prin rostirile lui Ezechiel asupra Egiptului în capitolele treizeci și treizeci și unu, identifică momentul în care solia Strigătului de la Miezul Nopții se alătură celui de-al doilea înger, iar cele două solii din capitolul treizeci și doi identifică împuternicirea celui de-al treilea înger în marea strigare.

Roțile lui Ezechiel ale interacțiunii complexe a evenimentelor omenești identifică ultima avertizare pentru omenire, care este avertizarea celui de-al treilea înger, iar cel de-al treilea înger este alcătuit din avertizările primului și celui de-al doilea înger. Strigătul de la Miezul Nopții înainte de legea duminicală și marea strigare după legea duminicală sunt reprezentate prin cele patru date ale lui Ezechiel, care se încadrează în cei „șaptesprezece” ani ai datelor alfa și omega din capitolul douăzeci și nouă, care se aliniază cu istoria ascunsă din Daniel unsprezece cu versetul patruzeci, așa cum este reprezentată în versetele unsprezece până la șaisprezece ale aceluiași capitol.

În capitolul zece din Daniel, Daniel, asemenea lui Ezechiel, este făcut mut. Muțenia lui Daniel este adusă la mijlocul a trei atingeri; prima și a treia atingere au venit de la îngerul Gabriel, iar atingerea din mijloc a fost atingerea lui Hristos. Daniel, asemenea lui Petru între Cezareea-Filipi și cruce, se află la mijloc. La mijloc, Petru L-a văzut pe Hristos cel proslăvit, așa cum L-a văzut și Daniel în capitolul zece. Mijlocul celor trei îngeri este a doua solie, care este o combinație a două solii.

În Ezechiel, capitolul unu, versetele unu și doi, Ezechiel se află în a cincea zi a lunii a patra, ceea ce corespunde cu mijlocul mișcării lunii a șaptea din 1844. Ezechiel se află la jumătatea intervalului dintre 19 aprilie și 22 octombrie 1844, întocmai cum s-a aflat și Samuel Snow, mesagerul Strigătului de la Miezul Nopții din 1844, atunci când și-a prezentat pentru prima dată viziunea clară asupra soliei la Boston, la 93 de zile după 19 aprilie și cu 93 de zile înainte ca ușa să se închidă la 22 octombrie 1844. Samuel Snow se afla la Boston la 21 iulie 1844, la mijlocul mișcării lunii a șaptea, fără să știe că, din punct de vedere profetic, stătea împreună cu Petru pe Muntele Schimbării la Față, cu Ezechiel în al treizecilea an al celui de-al șaptesprezecelea ciclu jubiliar și la a doua atingere a lui Daniel în timpul viziunii ca într-o oglindă din capitolul zece. Anul 2026 reprezintă al patruzeci și șaptelea an al celui de-al șaptezecilea ciclu jubiliar, care se încheie în 2028.

Înainte de a reveni la datarea celor șase referiri ale lui Ezechiel la Ierusalim, ar trebui mai întâi să identificăm singura dată care a fost proclamată împotriva Tirului.

Ubutumwa bwa Tiro bwatangajwe mu mwaka Yerusalemu yarimbuweho, kandi bugereranya ihirikwa ry’ubwami bwa gatandatu bwo mu buhanuzi bwa Bibiliya ku mategeko yo ku Cyumweru ari hafi kuza. Ku itegeko ryo ku Cyumweru, Leta Zunze Ubumwe za Amerika (Tiro) zishima mu buryo bw’ubuhanuzi kuko zahiritse Yerusalemu, uwo Mushiki wa White agaragaza ko ari Itorero ry’Abadiventisiti b’Umunsi wa Karindwi ry’i Lawodikiya, Ezekiyeli we akaryita “amarembo y’abantu.” Tiro igaragaza ko Yerusalemu “yari” amarembo y’abantu, mu mvugo y’igihe cyahise. “Irembo” mu buryo bw’ubuhanuzi ni itorero.

Cuvântul „Betel” înseamnă casa lui Dumnezeu, iar Tirul se bucură că a silit biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană să accepte impunerea închinării la soare. Dar, în pofida sărbătoririi rătăcite a celor care impun închinarea la soare, Dumnezeu, prin Ezechiel, declară: „I am against thee, O Tyrus, and will cause many nations to come up against thee, as the sea causeth his waves to come up. And they shall destroy the walls of Tyrus, and break down her towers.”

„Zidurile Tirului” reprezintă protecția Tirului. Un „zid” este simbolul Celor Zece Porunci.

Legea lui Dumnezeu este un zid de protecție, însă zidurile, la plural, reprezintă cele două principii care au „protejat” și au produs prosperitatea și succesul Tirului, un simbol al cornului republican al Statelor Unite.

Temelia Statelor Unite este reprezentată de Declarația de Independență și de Constituție, care reprezintă, respectiv, protestantismul și republicanismul. „Zidurile” de ocrotire și prosperitate sunt republicanismul și protestantismul, iar la legea duminicală principiile atât ale Declarației de Independență, cât și ale Constituției sunt răsturnate, căci Nebucadnețar „își va îndrepta mașinile de război împotriva zidurilor tale și cu securile sale îți va doborî turnurile.”

La legea duminicală, toate „turnurile” sunt dărâmate, iar un turn este un simbol al unei biserici a cărei filozofie fundamentală este reprezentată printr-un efort al omului de a se salva pe sine. Vorbind despre Nimrod, marele răzvrătit, și despre turnul său, ni se spune în Prophets and Kings: „Când turnul fusese parțial terminat, o parte a lui era ocupată ca locuință pentru ziditori; alte încăperi, mobilate și împodobite cu splendoare, erau dedicate idolilor lor. Poporul se bucura de succesul său, îi lăuda pe dumnezeii de argint și de aur și se ridica împotriva Cârmuitorului cerului și al pământului.” La legea duminicală, Tirul se bucură că Ierusalimul a fost răsturnat, dar apostazia națională este urmată de ruină națională, iar împăratul de la miazănoapte va dărâma atunci zidurile și turnurile Statelor Unite.

Vom începe să abordăm cele șase date ale Ierusalimului din Ezechiel în articolul următor.