Panium - Numărul șaptesprezece

Pe 18 iulie 2020 a sosit prima dezamăgire a mișcării celor o sută patruzeci și patru de mii. Ea a avut loc în cadrul „istoriei ascunse” a versetului patruzeci din Daniel unsprezece. Dezamăgirea s-a produs mult în interiorul acelei „istorii ascunse” — o istorie care a început odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989. Versetul patruzeci și unu reprezintă legea duminicală din Statele Unite, care este de asemenea reprezentată în versetul șaisprezece al aceluiași capitol. „Desigilarea” adevărurilor care alcătuiesc „istoria ascunsă” a versetului patruzeci în 2023 este prezentată de Daniel în capitolul doisprezece. Capitolele zece până la doisprezece constituie aceeași viziune, iar viziunea începe prin a identifica faptul că Daniel îi reprezintă pe „cei înțelepți” care înțeleg atât mesajele interne, cât și pe cele externe ale profeției, care sunt reprezentate acolo prin „lucrul” și „viziunea”.

„Lucrul” și „vedenia” reprezintă viziunile interne și externe ale profeției, iar Daniel reprezintă un popor care le înțelege pe amândouă, căci atât „lucrul”, cât și „vedenia” i-au fost „descoperite” lui Daniel în capitolul zece. În capitol, în ziua a douăzeci și doua, vedenia lui Hristos în sanctuar i-a fost „descoperită” lui Daniel. Cuvântul ebraic tradus prin „lucru” este tradus prin „chestiune” în capitolul nouă și este prezentat acolo, de asemenea, în legătură cu „vedenia”.

Cuvântul „lucru” din capitolul zece este același cuvânt tradus prin „pricină” în versetul douăzeci și trei din capitolul nouă. În viziunea finală a lui Daniel, din capitolele zece până la douăsprezece, „lucrul” din capitolul unsprezece sau „pricina” din capitolul zece sunt amândouă legate de „viziune”. „Viziune” este cuvântul ebraic „mareh” și înseamnă „înfățișare”. Daniel identifică două „viziuni” în cartea sa, deși una dintre aceste două „viziuni” este redată mai întâi la genul feminin, iar apoi din nou la genul masculin. Daniel, în versetul unu al capitolului zece, îi reprezintă pe aceia care înțeleg „viziunea” înfățișării, precum și „pricina” sau „lucrul”. În capitolul opt, Daniel identifică două „viziuni” legate una de cealaltă. În limba engleză, cuvântul vision se găsește de opt ori în capitol, iar unul dintre cuvintele ebraice traduse prin „viziune” este „mareh”, iar celălalt este „chazon”. Mareh înseamnă „înfățișare”, iar chazon înseamnă „un vis, o revelație sau un oracol”. Contextul capitolului opt arată că, atunci când cuvântul „mareh” este tradus prin „viziune”, el reprezintă „înfățișarea lui Hristos”.

De exemplu, acesta este „mareh” sau „viziunea apariției” din Daniel 8:14, însemnând că, la 22 octombrie 1844, Hristos avea să apară deodată în templu, în împlinirea Solului legământului din Maleahi capitolul trei, despre care sora White a spus că s-a împlinit la 22 octombrie 1844. Când sora White identifică faptul că îngerul din Apocalipsa zece, care a coborât și a pus un picior pe uscat și unul pe mare, nu era „nimeni altul decât Isus Hristos”, ea identifica un semn de hotar în profeție unde Hristos apare. Este una dintre multele Sale apariții. El a apărut la învierea lui Moise, potrivit cu Iuda. Acolo El a apărut ca Mihail arhanghelul, dar, cu toate acestea, a fost o apariție profetică. Viziunea mareh din capitolul opt este tradusă de asemenea ca „apariție”, în acord cu semnificația ei.

Contextul de aici arată că îngerul Gabriel era acela care avea „înfățișarea unui om”, iar cuvântul „înfățișare” este *mareh* — înfățișarea viziunii lui Hristos; căci, după cum Hristos este reprezentat prin Mihail arhanghelul și prin îngerul cel puternic din Apocalipsa zece, Hristos este, din punct de vedere profetic, interschimbabil cu simbolismul îngerilor și chiar al oamenilor. Fie că este Gabriel în verset, fie Hristos în Apocalipsa zece, fie Mihail arhanghelul, fiecare dintre ei reprezintă o solie și, din acest motiv, sora White compară îngerii din Apocalipsa atât cu solia pe care o reprezintă, cât și cu oamenii care proclamă solia reprezentată de îngeri. Acest adevăr este atât de important încât, în primele trei versete ale capitolului întâi din Apocalipsa — cele trei versete care anunță desigilarea Revelației lui Isus Hristos, chiar înainte ca timpul de probă să se încheie, căci „vremea este aproape” — procesul de comunicare de la Dumnezeu către om este identificat în mod specific ca fiind o solie de la Tatăl, care a fost dată Fiului, care apoi dă solia unui înger, care apoi o duce unui om, care la rândul lui o trimite bisericilor. Fiecare pas al procesului de comunicare este sacru și sfânt, iar această sfințenie sfințită este reprezentată la semnele de hotar profetice unde Hristos Se arată ca El Însuși sau printr-un înger, om ori solie. Când El Se asociază în mod direct la un semn de hotar, aceea este viziunea „mareh”, „viziunea înfățișării”.

În capitolul opt, „chazon” este celălalt cuvânt ebraic care este tradus prin „viziune”. În legătură cu „înfățișarea”, viziunea „marah” identifică un reper, iar viziunea „chazon” identifică o perioadă profetică. Există o simetrie divină în cele două cuvinte traduse prin „viziune” în capitolul opt, în sensul că termenul ebraic „mareh” este folosit de asemenea de Daniel în forma sa feminină, „marah”. În ceea ce privește „chazon”, Daniel îl reprezintă în două feluri, însă nu printr-un contrast între masculin și feminin, ci prin două cuvinte care exprimă același sens, dar care, făcând aceasta, se extind exponențial.

Chazon înseamnă viziunea, sau oracolul, sau profeția, iar cuvântul care este tradus în engleză fie prin „matter”, fie prin „thing” este cuvântul ebraic „dabar”, care înseamnă „cuvântul”. Când se înțelege că viziunea „chazon” este de asemenea reprezentată de Daniel prin cuvântul „dabar”, atunci, împreună, ele reprezintă mesajele profetice ale Cuvântului lui Dumnezeu. Daniel pune întotdeauna în contrast „dabar” sau „chazon” cu „mareh”. Când sunt considerate la nivel profetic, „mesajele profetice ale Cuvântului lui Dumnezeu”, așa cum sunt reprezentate de „dabar” și „chazon”, atunci când sunt aduse împreună cu viziunea „marah” a înfățișării lui Hristos, ai atunci reperele sacre ale istoriei profetice a Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, dacă adaugi „marah”, forma de gen feminin a cuvântului „mareh”, la șirul de semnificații ale viziunii în Daniel, ai viziunea ca într-o oglindă a îndreptățirii prin credință.

În ultima viziune a lui Daniel, reprezentată de ultimele trei capitole ale cărții sale, Daniel reprezintă un popor din zilele de pe urmă care înțelege „viziunile profetice” ale „Cuvântului lui Dumnezeu” și caracterul sacru al reperelor sfinte care alcătuiesc mișcarea de reformă a celor o sută patruzeci și patru de mii, căci aceștia sunt cei ce urmează pe Miel oriunde merge El în Cuvântul Său profetic și sfânt. Pe măsură ce urmează Mielul, El îi conduce la viziunea oglinzii din Daniel 10:7, unde fie fug ca să se ascundă sub rătăcire, unde sunt îngropați pentru veșnicie, fie sunt smeriți în țărână, îndreptățiți și împuterniciți să vestească solia profetică a zilelor de pe urmă.

Gabriel îi poruncește lui Daniel să „înțeleagă” atât „cuvântul”, cât și „vedenia”. Cuvântul ebraic tradus prin „a înțelege” înseamnă „a face o distincție în minte”. Lui Daniel, care te reprezintă pe tine și pe mine, dragă cititorule, i s-a poruncit să înțeleagă diferența și distincția dintre „cuvânt” și „vedenie”. Vedenia chazon reprezintă linia exterioară a istoriei profetice, iar vedenia mareh reprezintă înfățișarea lui Hristos. „Cuvântul” și „lucrul” sunt termenul ebraic „dabar”, care înseamnă cuvântul. Isus este „dabar”, căci El este Cuvântul. „Lucrul” și „cuvântul”, amândouă fiind „dabar”, sunt prezentate în legătură cu vedenia înfățișării.

ਦਾਬਾਰ, ਜੋ ਮਾਮਲਾ ਅਤੇ ਵਸਤੂ ਹੈ, ਅਧਿਆਇ ਅੱਠ ਦੀ ਖ਼ਾਜ਼ੋਨ ਦਰਸ਼ਨ ਵੀ ਹੈ, ਅਤੇ ਇਹ ਭਵਿੱਖਬਾਣੀਕ ਇਤਿਹਾਸ ਦੇ ਦਰਸ਼ਨ ਦੀ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ ਕਰਦਾ ਹੈ। ਇਨ੍ਹਾਂ ਵਿੱਚੋਂ ਹਰ ਇੱਕ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ (ਖ਼ਾਜ਼ੋਨ, ਦਾਬਾਰ, ਮਾਮਲਾ ਅਤੇ ਵਸਤੂ) ਭਵਿੱਖਬਾਣੀ ਦੀ ਬਾਹਰੀ ਰੇਖਾ ਦੀ ਪਹਿਚਾਣ ਕਰਦੀ ਹੈ, ਅਤੇ ਮਾਰੇਹ, ਅਤੇ ਇਸ ਦਾ ਇਸਤ੍ਰੀਲਿੰਗੀ ਪ੍ਰਗਟਾਵਾ ਮਾਰਾਹ, ਭਵਿੱਖਬਾਣੀ ਦੀ ਅੰਦਰੂਨੀ ਰੇਖਾ ਦੀ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ ਕਰਦੇ ਹਨ। ਪਰਮੇਸ਼ੁਰ ਦੇ ਅੰਤਿਮ-ਦਿਨਾਂ ਦੇ ਲੋਕ, ਜਿਨ੍ਹਾਂ ਦੀ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ ਦਾਨੀਏਲ ਦਸ ਦੀ ਆਯਤ ਇੱਕ ਵਿੱਚ ਕੀਤੀ ਗਈ ਹੈ, ਭਵਿੱਖਬਾਣੀਕ ਇਤਿਹਾਸ ਦੀਆਂ ਅੰਦਰੂਨੀ ਅਤੇ ਬਾਹਰੀ ਦੋਹੀਂ ਰੇਖਾਵਾਂ ਨੂੰ ਸਮਝਦੇ ਹਨ। ਪ੍ਰਕਾਸ਼ ਦੀ ਪੁਸਤਕ ਵਿੱਚ, ਅੰਦਰੂਨੀ ਰੇਖਾ ਦੀ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ ਸੱਤ ਕਲੀਸਿਆਵਾਂ ਨਾਲ ਕੀਤੀ ਗਈ ਹੈ ਅਤੇ ਬਾਹਰੀ ਰੇਖਾ ਦੀ ਪ੍ਰਤੀਨਿਧਤਾ ਸੱਤ ਮੋਹਰਾਂ ਦੁਆਰਾ ਕੀਤੀ ਗਈ ਹੈ।

Când Daniel a văzut viziunea lui Hristos după un post de douăzeci și una de zile, el a văzut expresia feminină a viziunii mareh. Mareh este „înfățișarea”, iar când Daniel L-a văzut pe Hristos, a văzut viziunea „marah”; și, deși mareh înseamnă înfățișare, forma feminină a aceluiași cuvânt înseamnă „o oglindă”. Sora White ne informează că viziunea pe care a văzut-o Daniel a fost viziunea pe care a văzut-o Ioan, iar Ioan a văzut viziunea când Hristos Se afla în sanctuarul ceresc.

Daniel „lucrul” și „vedenia” și este identificat ca Daniel și, de asemenea, ca Belșațar. Schimbarea unui nume în profeție reprezintă o relație de legământ; astfel, Daniel îi reprezintă pe oamenii finali ai legământului, care sunt cei o sută patruzeci și patru de mii, care sunt puși la probă prin vedenia lui Hristos în templu. Acea probă provoacă o separare a două clase de închinători.

Daniel identifică în mod direct a doua încercare și încercarea templului asociată cu poporul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă; o încercare întemeiată pe contemplarea lui Hristos în sanctuarul ceresc. Viziunea din versetul șapte este forma feminină a viziunii mareh, reprezentată ca viziunea marah. Dacă răspunzi la viziunea templului despre Hristos așa cum este reprezentată prin răspunsul lui Daniel, „lucrul” profetic și „viziunea” profetică îți vor fi „descoperite”.

Dacă te raportezi la aceeași viziune a templului despre Hristos fugind ca să te ascunzi, intri în întunericul veșnic. Testul templului, care este al doilea test dintre cele trei etape ale Evangheliei veșnice, este precedat de primul și fundamentalul test. Întrebarea de probă a temeliilor este reprezentată în versetul paisprezece din Daniel unsprezece, unde Roma este reprezentată ca „jefuitorii poporului tău”, care întemeiază „vedenia”.

La trei zile și jumătate după dezamăgirea din 18 iulie 2020, la 31 decembrie 2023, descoperirea lui Isus Hristos a început să fie desigilată, căci „vremea era aproape”.

“Vremea” care identifică desigilarea Descoperirii lui Isus Hristos este menționată la începutul cărții Apocalipsa, iar la sfârșitul cărții aceeași declarație identică se adaugă afirmației alfa, printr-o afirmație omega.

Descoperirea lui Isus Hristos este desigilată chiar înainte de încheierea timpului de probă. În a douăzeci și doua zi, după un post de douăzeci și una de zile, „lucrul”, care este totodată și „chestiunea”, care este totodată și dabarul sau Cuvântul, care este totodată și vedenia chazon a istoriei profetice exterioare, i-a fost descoperit lui Daniel în timp ce el trăia vedenia marah, ca prin oglindă, a Marelui-Preot ceresc în Locul Preasfânt.

Daniel reprezintă pe aceia care au experiența viziunii oglinzii și care, de asemenea, înțeleg manifestările profetice ale lui Hristos, precum și istoria externă reprezentată de viziunea chazon. Viziunea marah Îl reprezintă pe Hristos ca reper profetic, iar forma feminină a aceluiași cuvânt reprezintă experiența produsă prin contemplarea slavei lui Dumnezeu, așa cum este reprezentată de Daniel, Ioan, Isaia, sora White și de alți profeți.

Pe acest nivel, viziunea exterioară chazon reprezintă testul fundamental, iar viziunea mareh a aparițiilor lui Hristos în succesiunea profetică a evenimentelor este testul templului. S-a arătat Hristos în Locul Preasfânt din propriul tău Loc Preasfânt? Acolo este unită Dumnezeirea cu omenirea. Acesta este testul care trebuie trecut, înainte ca timpul de probă să se încheie la testul de turnesol. Testul de turnesol, care manifestă caracterul, este viziunea marah a oglinzii.

La 31 decembrie 2023, a început testul exterior al temeliei asupra expresiei „jefuitorii poporului tău” din versetul paisprezece, iar când actualul papă a fost înscăunat la 8 mai 2025, „vedenia” versetului paisprezece a fost statornicită. Testul de temelie a trecut la testul templului. Din 9 mai 2025, testul templului este în desfășurare. Învierea celor doi martori la 31 decembrie 2023 a fost reprezentată în versetul unsprezece din Apocalipsa unsprezece, iar învierea care a început la acea dată a avut loc în cadrul perioadei războiului din Ucraina, care a început în 2014, escaladând în 2022. Liniile exterioară și interioară ale profeției s-au unit în acea istorie. La 31 decembrie 2023, lucrarea de punere a unei temelii era în desfășurare, o lucrare prefigurată de istoria din 1798 până în 1840, precum și de 1840 până în 1844, și de asemenea de la 19 aprilie 1844 până la 22 octombrie 1844.

Daniel 11:11 a ajuns în istorie ca linia externă a profeției și este conectat cu însăși istoria care constituie linia internă a Apocalipsei 11. În 2014, a început războiul din Ucraina, așa cum este tipificat de bătălia de la Rafia din anul 217 î.Hr. În 2015, al patrulea și cu mult mai bogatul împărat din versetul 2 al lui Daniel 11 s-a ridicat și și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de președinte. Acea declarație i-a înfuriat pe globaliștii cu gândire de dragon, reprezentați ca tărâmul Greciei.

Apocalipsa unsprezece, versetul unsprezece, a identificat data de 31 decembrie 2023 ca fiind momentul în care cei doi martori au fost înviați. Perioada de la 18 iulie 2020 până la 31 decembrie 2023 a fost atunci înțeleasă ca fiind o „pustie” profetică. La încheierea „perioadei pustiei”, un glas a început să strige în iulie 2023, iar apoi, exact la o mie două sute șaizeci de zile după predicția eșuată de la Nashville, din 18 iulie 2020, Leul din seminția lui Iuda a început atunci să desigileze Cuvântul Său profetic. Desigilarea Cuvântului profetic al lui Dumnezeu produce întotdeauna un proces de încercare în trei pași, așa cum este prezentat în Daniel doisprezece.

În Apocalipsa nouăsprezece, mireasa se pregătește și apoi îi este dat un veșmânt alb. Aceste veșminte albe arată că mireasa este gata, iar aceasta are loc în Apocalipsa nouăsprezece, când ferestrele cerului sunt deschise. Înainte ca mireasa să fie făcută albă prin veșmântul neprihănirii lui Hristos, ea este mai întâi curățită.

La 31 decembrie 2023 a început încercarea temeliei, pentru a-i curăți pe cei ce aveau să fie curați. Această curățire se împlinește printr-o sporire a cunoașterii, căci Leul din seminția lui Iuda a început atunci să desigileze descoperirea Sa finală despre Sine. Acea descoperire include faptul că El este singura temelie care poate fi pusă. A respinge adevărul de temelie care identifică faptul că Roma este „tâlharii poporului tău” înseamnă a respinge singura temelie care poate fi pusă.

La 31 decembrie 2023 a început un proces de punere la încercare care a produs imediat o separare a două categorii. Leul din seminția lui Iuda a descoperit acum că împlinirea istorică a versetului paisprezece a fost la 8 mai 2025, iar prin aceasta a susținut identificarea făcută de Miller a Romei ca simbolul care stabilește viziunea exterioară a profeției. Când Trump s-a întors în 2024, el a împlinit versetul treisprezece din Daniel unsprezece, iar în versetul următor marcăm anul 2025, odată cu alegerea papei Leon. Atât Trump, cât și omologul său anticristic au fost învestiți în 2025.

Datele pe care le identificăm în această mișcare sunt, în esență, o retrospectivă sfințită. Identificăm vremea sfârșitului ca fiind 1989, apoi formalizarea mesajului a avut loc în 1996. La 11 septembrie, mesajul formalizat a fost împuternicit. Prin prezentarea Tablelor lui Habacuc în 2012 și încheindu-se în ianuarie 2013, au fost așezate temeliile.

La 18 iulie 2020 a venit prima dezamăgire; apoi, în iulie 2023, un glas a început să strige în pustie, iar la 31 decembrie 2023 a început desigilarea Revelației lui Isus Hristos și a început primul test fundamental extern.

La 8 mai 2025 a început al doilea test intern al templului. Al treilea test decisiv este chiar înainte. Acolo se va face vădit dacă sufletul are untdelemnul soliei, reprezentat prin primul test, cel exterior, și untdelemnul însoțitor al celui de-al doilea test intern. Încercarea reprezintă ceea ce este exterior, urmat de ceea ce este interior, urmat apoi de experiență.

Linia internă a profeției constă din reperele anterioare pe care tocmai le-am citat. Fiecare dintre aceste repere se aliniază cu repere identice din istoria millerită. Anul 1798, ca vreme a sfârșitului, corespunde anului 1989, de asemenea vremea sfârșitului. Acolo, Leul din seminția lui Iuda Și-a desigilat Cuvântul, căci El este Cuvântul. Când adventismul a împlinit rolul prorocului neascultător la răzvrătirea fundamentală a lui Ieroboam, întorcându-se să mănânce împreună cu prorocul mincinos din Betel, ei s-au întors la argumentele protestantismului decăzut care au fost folosite împotriva identificării de către William Miller a celor șapte vremi. Din acest motiv, ei nu înțeleg pe deplin, dacă înțeleg în vreun fel, de ce 1863 este ultimul reper pentru mișcarea alfa a primului și celui de-al doilea înger.

لهٰذا ان کے لیے اس بات کی کوئی اہمیت نہیں کہ یہ 126 برس ہیں، جو 1,260 کی ایک علامت ہیں، اور ایک ایسی “بیابان” کی علامت ہیں جو 1863 سے لے کر 1989 میں وقتِ آخر تک پھیلی ہوئی تاریخ پر محیط ہے۔ چالیس برس کے اختتام پر یشوع نے اس تحریک کو موعودہ سرزمین میں داخل کیا۔ 1989 میں خداوند نے اپنے اومیگا تحریک کو 1863 سے 1989 کے “بیابان” سے باہر نکالنے کے کام کا آغاز کیا، اسی طرح جیسے اُس نے الفا تحریک کو 538 سے 1798 کے “بیابان” سے باہر نکالا تھا۔

În 1989, vedenia râului Hiddekel, care reprezintă ultimele trei capitole din Daniel, a fost desigilată, după cum vedenia râului Ulai, care reprezintă capitolele 7, 8 și 9 din Daniel, a fost desigilată în 1798. La două sute douăzeci de ani după publicarea Bibliei King James, William Miller și-a publicat pentru prima dată solia întemeiată pe vedenia lui Ulai, formalizându-și astfel solia în 1831; tot astfel, solia lui Hiddekel a fost publicată pentru prima dată în 1996, la două sute douăzeci de ani după 1776, anul de naștere al țării mărețe a Statelor Unite.

Formalizarea de către Miller a mesajului, la două sute douăzeci de ani după versiunea King James, îl identifică pe William Miller drept chiar primul sol sacru care a folosit profețiile Bibliei, atât ale Vechiului, cât și ale Noului Testament, pentru a aduce o redeșteptare și o reformă. Biblia este divină și s-a unit cu elementul omenesc două sute douăzeci de ani mai târziu pentru a produce mesajul de la Ulai.

Isus este Alfa și Omega și El este Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât publicarea versiunii King James a Bibliei în 1611 Îl așază pe Isus atât la 1611, cât și la 1831. Hristos Se arată în vremea sfârșitului ca Leul din seminția lui Iuda, iar când mesajul este formalizat, El este Alfa și Omega și Cuvântul. Relația lui Miller cu începutul este recunoscută prin faptul că atât începutul, cât și sfârșitul pun accent pe publicarea mesajului. 1776 până la 1996 poartă aceleași caracteristici, deși diferite.

Mesajul Hidechelului este mesajul legii duminicale în Statele Unite, aşa cum este prezentat în versetul patruzeci şi unu din Daniel unsprezece. Anul 1776 şi publicarea Declaraţiei de Independenţă reprezintă punctul de început al perioadei de două sute douăzeci de ani, care s-a încheiat odată cu publicarea, în mod providenţial, nu intenţionat, intitulată Time of the End. În acelaşi an, 1996, ne-a fost dată o corporaţie de slujire cu numele Future for America. Mesajul ţării glorioase, adică al Statelor Unite, a fost formalizat printr-o legătură directă între începutul şi sfârşitul profeţiei. Fiecare reper major al istoriei millerite a fost repetat sub modelul călăuzitor al pildei celor zece fecioare. Ambele perioade de două sute douăzeci de ani au un început şi un sfârşit marcate printr-o publicaţie.

Mesajul și metodologia lui Miller au fost confirmate și împuternicite printr-o împlinire a islamului din al doilea vai. Ceea ce Domnul a folosit pentru a împuternici mesajul a fost principiul zi-pentru-un-an al lui Miller, precum și principiul care a împuternicit mesajul și metodologia la 11/9, când coborârea îngerului din Apocalipsa 18 a repetat coborârea pe care o făcuse la 11 august 1840, așa cum este reprezentată în capitolul 10 din Apocalipsa. Acești doi îngeri reprezintă o apariție profetică a lui Hristos ca înger. Principiul care este tot atât de fundamental pentru mișcarea de la 11/9 precum a fost principiul zi-pentru-un-an pentru mișcarea de la 11 august 1840 este acela că istoria millerită se repetă în istoria celor o sută patruzeci și patru de mii.

Când o împlinire a unei profeții despre Islam, a celui de-al treilea vai, a survenit în istoria lui omega și a celui de-al treilea înger, într-o aliniere cu împlinirea unei profeții despre Islam, a primului și celui de-al doilea vai, care a survenit în istoria lui alpha, a primului și a celui de-al doilea înger — principiul că istoria millerită se repetă în istoria celor o sută patruzeci și patru de mii a fost confirmat tot atât de temeinic cum a fost principiul lui Miller al unei zile pentru un an în legătură cu primul și al doilea vai din Apocalipsa nouă. Unii care ar putea cunoaște profeția de timp de trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, care este prezentată în Apocalipsa 9:15, ar putea să-mi scape punctul anterior. Îngăduiți-mi să explic.

Prima și a doua vai se aliniază cu istoria primului și celui de-al doilea înger, iar istoria celei de-a treia vai se aliniază cu istoria celui de-al treilea înger. Ideea de aici este că punctul de început pentru cei trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, prezentați în istoria celei de-a doua vai, se găsește în istoria primei vai. Există o profeție de o sută cincizeci de ani în istoria primei vai din Apocalipsa nouă, iar în ziua în care acea perioadă profetică se încheie, începe profeția celor trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile. Cele două profeții leagă în mod direct prima și a doua vai, astfel încât, atunci când a fost prezisă o profeție despre islam, întemeiată pe principiul o zi pentru un an, acea profeție era o profeție a primei și celei de-a doua vai ale islamului, care a fost solia ce a confirmat metodologia și mesajul lui Miller în istoria primului și celui de-al doilea înger.

هنگامی که آن تاریخ در 22 اکتبر 1844 به پایان رسید، شیپور هفتم به نوا درآمد؛ و شیپور هفتم هم وایِ سوم است، و هم سرِّ دینداری، که همان مسیح در شماست، امیدِ جلال. آن شیپور، هم پیامی هشداردهندهٔ بیرونی است و هم پیامی هشداردهندهٔ درونی. از این‌رو، نبوتِ 2,520 ساله با استراحتِ سال هفتم برای زمین مرتبط است، که یوبیل را نیز دربر می‌گیرد. در 22 اکتبر 1844، شیپور هفتم در تحققِ نبوت‌های 2,520 ساله و 2,300 ساله به نوا درآمد.

La 22 octombrie 1844 a fost Ziua Ispășirii, iar trâmbița jubileului trebuia să răsune în Ziua Ispășirii. Din acel timp, noi trăim în istoria celui de-al treilea înger și, de asemenea, a celei de-a treia vai, care este a șaptea trâmbiță. La 11 august 1840, îngerul puternic din Apocalipsa 10 a coborât ca să lumineze pământul cu slava sa, așa cum a făcut îngerul din Apocalipsa 18 la 9/11.

منذ عام 2012 وحتى يناير من عام 2013، أُنتجت السلسلة المعنونة «جداول حبقوق»، وقد توافقت مع نشر المخطط الريادي لعام 1843 في مايو 1842. وعندئذ وُضِعت أسس الحركة، سواء أكانت هي حركة الألفا للملاك الأول والملاك الثاني، أم حركة الملاك الثالث؛ إذ نُسج جدولا حبقوق في التاريخ والرسالة. وقد وازى التنبؤ الذي لم يتحقق في 18 يوليو 2020 يوم 19 أبريل 1844، وكان زمن الإبطاء في المثل جارياً.

O pustie de 1.260 de zile s-a încheiat la desigilarea din 31 decembrie 2023. Este bine să ne amintim că Hristos Şi-a curăţit de două ori templul de profanarea lui sacrilegă, aşa cum o numeşte Sora White. El a făcut aceasta la începutul şi la încheierea lucrării Sale, făcând din cele două curăţiri o curăţire alfa şi omega.

र बहिनी ह्वाइटले पहिलो मन्दिर-शुद्धीकरणलाई ९/११ र पहिलो स्वर-सँग स्पष्ट रूपमा सम्बद्ध गर्नुहुन्छ, जसलाई उहाँले प्रकाश अठारको पहिलो तीन पद भनी पहिचान गर्नुहुन्छ। त्यसपछि उहाँले चौथो पदको “अर्को स्वर” लाई दोस्रो मन्दिर-शुद्धीकरण, तथा आइतबारको व्यवस्था पनि भनी पहिचान गर्नुहुन्छ। अप्रिल १९, १८४४ मिलेराइटहरूका लागि पहिलो मन्दिर-शुद्धीकरण थियो र अक्टोबर २२, १८४४ दोस्रो थियो। १७९८ देखि १८४४ सम्मका छयालीस वर्षमा मिलेराइट मन्दिर निर्माण भयो, र मिलेराइट मन्दिर-निर्माणको एउटा फ्र्याक्टल ती दुई निराशाहरूको इतिहासमा भेटिन्छ, जसले दुवैले मन्दिर-शुद्धीकरणहरूलाई प्रतिनिधित्व गर्छन्। त्यो इतिहास मन्दिरकै विषयमा हो।

De la 18 iulie 2020 până la 31 decembrie 2023, fecioarele au dormit în timpul zăbovirii. Când se trezesc, se trezesc la responsabilitatea lor de a pune temelia și de a ridica templul. Din acel timp, Hristos, ca Leul din seminția lui Iuda, a desigilat lumină profetică, iar lumina profetică desigilată produce întotdeauna un proces de testare în trei pași, care se încheie la testul de turnesol, unde caracterul este manifestat, dar niciodată dezvoltat. La testul de turnesol, fecioarele credincioase vor primi o revărsare a Duhului Sfânt care întrece orice manifestare a puterii lui Dumnezeu în mijlocul poporului lui Dumnezeu consemnată vreodată. Va exista o sporire a luminii cum nu a mai fost văzută niciodată. Acestea fiind spuse, voi prezenta o altă linie istorică, care susține paralela dintre istoria millerită și cea a celor o sută patruzeci și patru de mii.

Vom continua aceste lucruri în articolul următor.

Elon Musk a susținut, la 21 februarie 2026, că „suntem acum în «singularitate»”.

தொழில்நுட்ப ஒற்றுமைப் புள்ளி (பொதுவாக வெறும் “ஒற்றுமைப் புள்ளி” என்று அழைக்கப்படுகிறது) என்பது ஒரு கருதுகோள் சார்ந்த எதிர்காலக் காலப்புள்ளியாகும்; அப்போது தொழில்நுட்ப முன்னேற்றம்—முதன்மையாக செயற்கை நுண்ணறிவால் முன்னெடுக்கப்படுவது—மனிதக் கட்டுப்பாட்டையும் புரிதலையும் மீறுமளவுக்கு அதிவேகமாகவும் வல்லமையுடனும் விரைவடைந்து, மனித நாகரிகத்தில் கணிக்க முடியாததுமான ஆழமான மாற்றங்களை ஏற்படுத்தும். இதன் மையக் கருத்து “நுண்ணறிவு வெடிப்பு” என்பதாகும்: மிகுந்த புத்திசாலித்தன்மையுடைய மனிதர்களைவிட அதிக நுண்ணறிவு கொண்ட ஒரு AI அமைப்பை நாம் ஒருமுறை உருவாக்கினால் (இது பெரும்பாலும் செயற்கை அதிநுண்ணறிவு அல்லது ASI என்று அழைக்கப்படுகிறது), அந்த அமைப்பு எந்த மனிதக் குழுவாலும் எப்போதும் செய்யக்கூடியதைவிட வேகமாக தன்னைத்தானே மறுவடிவமைத்து மேம்படுத்திக் கொள்ள முடியும். இதனால் ஒரு மீள்முறை தன்னிறைவு மேம்பாட்டு வட்டம் உருவாகிறது; அதில் திறன் மிகச் சுருக்கமான காலஅளவுகளில் (நாட்கள் → மணிநேரங்கள் → நிமிடங்கள்) மீண்டும் மீண்டும் இரட்டிப்பாகி, அடுத்தடுத்த முன்னேற்றங்களை வெடிப்புசார்ந்ததாகவும் “ஒற்றுமைப் புள்ளிக்கு முந்தைய மனிதர்கள்” அவற்றை பொருளுடைய வகையில் முன்கூட்டியே கணிக்கவோ வழிநடத்தவோ முடியாததாகவும் ஆக்குகிறது. “ஒற்றுமைப் புள்ளி” என்ற சொல் இயற்பியலும் கணிதமும் ஆகிய துறைகளிலிருந்து பெறப்பட்டது; அங்கு “கருந்துளை”யில், ஒற்றுமைப் புள்ளி என்பது ஈர்ப்பு விசை அளவற்றதாகி, நம்முடைய தற்போதைய இயற்பியல் விதிகள் செயலிழக்கும் புள்ளியாகும்—நிகழ்வு எல்லைக்கு அப்பால் என்ன நடைபெறுகிறது என்பதை நாம் காணவோ கணிக்கவோ முடியாது.

În mod similar, singularitatea tehnologică este privită ca un „orizont al evenimentelor” în istorie: putem anticipa tendințele până în acel punct, însă dincolo de el, viitorul devine opac pentru mințile omenești neaugmentate.

Anii 1950 — semințele timpurii apar în lucrările matematicianului John von Neumann (care a vorbit despre accelerarea schimbării tehnologice) și ale matematicianului/cri​ptologului I. J. Good (care, în 1965, a descris o „explozie a inteligenței” odată ce mașinile proiectează mașini mai bune).

1993—Informaticianul și autorul de literatură științifico-fantastică Vernor Vinge popularizează conceptul modern în eseul său, The Coming Technological Singularity. El a prezis că vom crea o inteligență supraomenească cândva între 2005–2030, după care „epoca umană” se va încheia (în sensul că oamenii neasistați nu vor mai fi inteligența dominantă).

2005—Inventatorul/futuristul Ray Kurzweil aduce ideea în atenția curentului principal prin cartea sa, The Singularity Is Near. El susține că singularitatea va surveni în jurul anului 2045, fiind determinată de creșterea exponențială a puterii de calcul (urmând Legea randamentelor accelerate, formulată de el), de nanotehnologie, biotehnologie și interfețele creier-computer. El a menținut în mod consecvent acest calendar, reafirmând recent AGI în 2029 și singularitatea ~2045.

Previziunile s-au comprimat în mod vizibil în ultimii câțiva ani, datorită progresului extrem de rapid în modelele lingvistice de mari dimensiuni, sistemele de raționament și legile scalării: Cele mai îndrăznețe / pe termen foarte scurt perspective (2026–2027): Unii lideri proeminenți din domeniul IA (de ex., Dario Amodei de la Anthropic, Elon Musk) au declarat public că superinteligența sau ceva echivalent din punct de vedere funcțional cu factorul declanșator al singularității ar putea apărea încă din 2026 sau în decurs de 1–3 ani.

Sondajele mediane ale experților continuă să se grupeze în jurul perioadei 2040–2050 pentru apariția superinteligenței/deplina singularitate.

Utopian / optimist → abundență radicală, eliminarea bolilor și a sărăciei, nemurire efectivă prin încărcarea minții sau nanomedicină, contopirea omenirii cu IA (transumanism), rezolvarea în câteva minute a unor probleme științifice anterior insolubile.

디스토피아적 / 비관적 → 인간의 행위 주체성·통제력의 상실, 정렬 실패(AI가 인간의 가치와 직교하거나 적대적인 목표를 추구함), 경제적·사회적 붕괴, 또는 심지어 인류에 대한 실존적 위험까지.

特異点は単なる「非常に高度なAI」ではなく、技術進化が生物学的・人間的な速度の制約を脱し、自律的で暴走的な過程となる瞬間である。それが2026年、2030年、2045年に起こるのか、あるいは決して起こらないのかにかかわらず、それは現在の人類史において最も重大な未解決の問いの一つであり続けている。

Lumea interconectată începe

Tranziția de la calculul izolat la calculul conectat. Tim Berners-Lee propune World Wide Web la CERN (1989). Cercetarea comercială în domeniul rețelelor neuronale se extinde (utilizare militară + academică), este lansat Intel 80486 — puterea de calcul personal crește semnificativ, iar ARPANET face tranziția către ceea ce va deveni Internetul modern. Înainte de aceasta, calculul era puternic, dar în cea mai mare parte compartimentat. După 1989, calculul devine orientat spre rețea. Rețelele neuronale în 1989 erau într-un stadiu timpuriu, limitate de hardware și, în cea mai mare parte, sisteme de tipare augmentate prin reguli — însă armata și laboratoarele de cercetare testau deja sisteme de învățare pentru țintire, ghidare și clasificarea semnalelor. Acesta a fost stratul fundamental pentru tot ceea ce a urmat.

Explozia comercială a Internetului

Webul devine public, comercial și global. Netscape și războaiele browserelor, Amazon și eBay dovedesc că comerțul online funcționează. Google este fondat (ca BackRub la Stanford, 1996), iar adoptarea Windows 95 accelerează informatica de consum. 1996 este momentul în care Internetul încetează să mai fie academic și devine economic. Infrastructura din 1989 ajunge acum la scară de consum. Era dot-com nu este despre site-uri web — ci despre digitalizarea afacerilor. Această perioadă a schimbat comerțul, publicitatea, descoperirea informației și modelele de comunicare.

Era mobilă + platformă începe

Digitalizarea mediilor de comunicare + infrastructura timpurie a cloud-ului + bandă largă permanent activă. Apple lansează iPod-ul (începe ecosistemul digital portabil), se lansează Wikipedia (modelul platformei de cunoaștere colectivă), adoptarea conexiunilor broadband se intensifică, Amazon începe în liniște să construiască ceea ce devine AWS. Tehnologia de supraveghere de după 11 septembrie se accelerează masiv, iar infrastructura de analiză a datelor crește rapid. Aici sunt puse temeliile cloud computing-ului, ale ecosistemelor de platformă, ale dominației conținutului digital, ale infrastructurii permanent conectate și ale rețelelor sociale și smartphone-urilor.

Descoperirea revoluționară în învățarea profundă

Nașterea inteligenței artificiale moderne

Acesta este momentul decisiv în care rețelele neuronale au încetat să mai fie experimentale și au devenit puternice în mod practic — puntea exactă dintre era „platformă/cloud” din 2001 și explozia „IA generativă” din 2023. Septembrie 2012: AlexNet (o rețea neuronală convoluțională profundă) câștigă competiția ImageNet la o diferență uriașă — zdrobind toți algoritmii anteriori. Acest unic eveniment este recunoscut în mod universal în cercetarea IA drept momentul în care s-a născut învățarea profundă modernă. 2012: echipa lui Geoffrey Hinton demonstrează că rețelele neuronale profunde, antrenate pe GPU-uri, pot învăța automat caracteristici ierarhice. 2013: Google achiziționează compania lui Hinton (DNNresearch). Industria începe brusc să investească miliarde în învățarea profundă. Progresele NVIDIA în materie de GPU-uri (CUDA) devin standardul hardware pentru IA. Instrumentele pentru volume mari de date (Spark 1.0, lansat în 2013) se maturizează în paralel, făcând posibile seturile masive de date necesare pentru învățarea profundă.

AI generativ traversează pragul

AI devine accesibilă, utilizabilă și perturbatoare din punct de vedere economic. Nu doar „rețele neuronale mai bune”. Acesta este momentul în care AI scrie cod, generează imagini, automatizează munca de birou, extinde la scară sarcinile de raționament și, pentru prima dată, AI încetează să mai fie specializată și devine un instrument cognitiv de uz general.

Progresia este elegantă: fiecare etapă se clădește cumulativ pe cea anterioară, trecând de la conectivitate → comercializare → ecosistem → inteligență → cogniție.

2012/2013 este punctul critic de cotitură; momentul în care rețelele neuronale și-au dovedit capacitatea de învățare ierarhică, automată (victoria AlexNet/ImageNet, validarea lucrării lui Hinton, posibilitatea extinderii prin GPU), fapt care a făcut inevitabilă explozia generativă din 2023. Fără schimbarea arhitecturală din 2012, modelele de tip transformer (2017) și extinderea masivă nu ar fi produs un nivel de generalitate comparabil cu cel al ChatGPT.