We are now identifying that one of the events represented by the Seven Thunders is the work of Christ gathering His people a second time, which He began to do in July 2023. Millerite history identifies that this work is accomplished with the warfare of Islam as the backdrop of the message.
Identificăm acum că unul dintre evenimentele reprezentate de Cele Șapte Tunete este lucrarea lui Hristos de a-Și aduna poporul a doua oară, lucrare pe care a început să o desfășoare în iulie 2023. Istoria millerită identifică faptul că această lucrare se împlinește având războiul Islamului drept fundal al mesajului.
The message is the Revelation of Jesus Christ, which is unsealed just before probation closes, but that message is carried by (placed within the context of) the message of the Third Woe. At the very time the Lord was stretching His hand a second time in 1849, Sister White was commenting upon the shaking of the angry nations, which is a symbol of Islam.
Mesajul este Descoperirea lui Isus Hristos, care este dezpecetluită chiar înainte ca timpul de har să se încheie, dar acel mesaj este purtat de (așezat în contextul) mesajul Celui de-al Treilea Vai. Chiar în vremea când Domnul Își întindea mâna a doua oară, în 1849, Sora White comenta asupra zguduirii națiunilor mâniate, care este un simbol al Islamului.
“December 16, 1848, the Lord gave me a view of the shaking of the powers of the heavens. I saw that when the Lord said ‘heaven,’ in giving the signs recorded by Matthew, Mark, and Luke, He meant heaven, and when He said ‘earth’ He meant earth. The powers of heaven are the sun, moon, and stars. They rule in the heavens. The powers of earth are those that rule on the earth. The powers of heaven will be shaken at the voice of God. Then the sun, moon, and stars will be moved out of their places. They will not pass away, but be shaken by the voice of God.
La 16 decembrie 1848, Domnul mi-a dat o viziune despre clătinarea puterilor cerurilor. Am văzut că, atunci când Domnul a spus „cerul”, dând semnele consemnate de Matei, Marcu și Luca, El a avut în vedere cerul, iar când a spus „pământ”, a avut în vedere pământul. Puterile cerurilor sunt soarele, luna și stelele. Ele stăpânesc în ceruri. Puterile pământului sunt acelea care stăpânesc pe pământ. Puterile cerurilor vor fi clătinate la glasul lui Dumnezeu. Atunci soarele, luna și stelele vor fi clintite din locurile lor. Nu vor trece, ci vor fi clătinate de glasul lui Dumnezeu.
“Dark, heavy clouds came up and clashed against each other. The atmosphere parted and rolled back; then we could look up through the open space in Orion, whence came the voice of God. The Holy City will come down through that open space. I saw that the powers of earth are now being shaken and that events come in order. War, and rumors of war, sword, famine, and pestilence are first to shake the powers of earth, then the voice of God will shake the sun, moon, and stars, and this earth also. I saw that the shaking of the powers in Europe is not, as some teach, the shaking of the powers of heaven, but it is the shaking of the angry nations.” Early Writings, 41.
Nori întunecați, grei, s-au ridicat și s-au izbit unii de alții. Atmosfera s-a despărțit și s-a tras înapoi; apoi am putut privi în sus prin spațiul deschis din Orion, de unde a venit glasul lui Dumnezeu. Cetatea Sfântă va coborî prin acel spațiu deschis. Am văzut că puterile pământului sunt acum zguduite și că evenimentele se succed în ordine. Războiul și zvonurile de război, sabia, foametea și molima sunt cele dintâi care zguduie puterile pământului, apoi glasul lui Dumnezeu va zgudui soarele, luna și stelele, și acest pământ de asemenea. Am văzut că zguduirea puterilor din Europa nu este, așa cum învață unii, zguduirea puterilor cerului, ci este zguduirea neamurilor mâniate. Scrieri timpurii, 41.
The historians confirm that what was shaking the nations of Europe in 1848, was the activities of the armies of Islam, for prophetically they are symbolized as the power that angers the nations. In the first witness to the Lord stretching out His hand a second time in the history of 1840 to 1844, the message of the Midnight Cry arrived at the Exeter camp meeting. From there unto October 22, 1844 the message swept across the eastern seaboard of the United States like a tidal wave. That movement had been typified by Christ’s triumphal entry into Jerusalem, and it was an ass that carried Christ into Jerusalem.
Istoricii confirmă că în 1848 neamurile Europei erau zguduite de acțiunile armatelor islamului, căci, în mod profetic, ele sunt simbolizate drept puterea care înfurie neamurile. În prima mărturie a faptului că Domnul Își întinde mâna a doua oară, în istoria anilor 1840–1844, mesajul Strigătului de la miezul nopții a sosit la adunarea de tabără de la Exeter. De acolo și până la 22 octombrie 1844, mesajul a măturat coasta de est a Statelor Unite ca un val de maree. Mișcarea aceea fusese prefigurată de intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim, iar în Ierusalim pe Hristos L-a purtat un asin.
The message of the Midnight Cry represents the entire prophetic message of the Revelation of Jesus Christ, but that Revelation is placed within the context of Islam of the Third Woe angering the nations, for it is Islam that carries the message that is the Revelation of Jesus Christ. Jesus is the Lion of the tribe of Judah, and He is bound to the message of the “ass.”
Mesajul Strigătului de la Miezul Nopții reprezintă întregul mesaj profetic al Apocalipsei lui Isus Hristos, dar acea Apocalipsă este plasată în contextul islamului celui de-al treilea «Vai», care mânie neamurile, căci islamul este cel care poartă mesajul care este Apocalipsa lui Isus Hristos. Isus este Leul din seminția lui Iuda și este legat de mesajul «asinului».
Judah, thou art he whom thy brethren shall praise: thy hand shall be in the neck of thine enemies; thy father’s children shall bow down before thee. Judah is a lion’s whelp: from the prey, my son, thou art gone up: he stooped down, he couched as a lion, and as an old lion; who shall rouse him up? The sceptre shall not depart from Judah, nor a lawgiver from between his feet, until Shiloh come; and unto him shall the gathering of the people be. Binding his foal unto the vine, and his ass’s colt unto the choice vine; he washed his garments in wine, and his clothes in the blood of grapes: His eyes shall be red with wine, and his teeth white with milk. Genesis 49:8–12.
Iuda, tu ești acela pe care frații tăi îl vor lăuda; mâna ta va fi pe grumazul vrăjmașilor tăi; fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta. Iuda este un pui de leu; de la pradă, fiul meu, te-ai suit; s-a aplecat, s-a culcat ca un leu și ca un leu bătrân; cine îl va trezi? Toiagul de domnie nu se va depărta de la Iuda, nici dătătorul de lege dintre picioarele lui, până va veni Șilo; și la el va fi adunarea popoarelor. Legându-și mânzul de viță și mânzul asinei sale de vița aleasă, și-a spălat hainele în vin și veșmintele în sângele strugurilor. Ochii lui vor fi roșii de la vin, și dinții lui albi de la lapte. Geneza 49:8-12.
It is through Judah that “the gathering of the people” is accomplished. Christ, as Judah, is also the “Vine,” and the “choice vine,” is bound to the “ass’s colt.” His “garments” are washed in “wine,” which was “the blood of grapes.” Christ began shedding His blood in Gethsemane, when He sweat blood, and Gethsemane means the “olive press.” From Gethsemane to the cross He shed His precious blood to gather all men unto Himself.
Prin Iuda se împlinește „adunarea poporului”. Hristos, ca Iuda, este de asemenea „Vița” și „vița aleasă”, legată de „mânzul măgăriței”. „Veșmintele” Lui sunt spălate în „vin”, care era „sângele strugurilor”. Hristos a început să-Și verse sângele în Ghetsimani, când a transpirat sânge, iar Ghetsimani înseamnă „presa de măsline”. De la Ghetsimani până la cruce, El Și-a vărsat scumpul Său sânge pentru a-i aduna pe toți oamenii la Sine.
Now is the judgment of this world: now shall the prince of this world be cast out. And I, if I be lifted up from the earth, will draw all men unto me. This he said, signifying what death he should die. John 12:31–33.
Acum este judecata acestei lumi: acum va fi aruncat afară stăpânitorul acestei lumi. Iar Eu, dacă voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți oamenii la Mine. Aceasta a spus, arătând cu ce fel de moarte avea să moară. Ioan 12:31-33.
Christ’s work of drawing all men unto Himself is a twostep process, for He first gathers the “outcasts of Israel,” and then uses them as an ensign to draw His other flock.
Lucrarea lui Hristos de a-i atrage pe toți oamenii la Sine este un proces în două etape, căci El mai întâi îi adună pe "izgoniții lui Israel", iar apoi îi folosește ca un stindard pentru a-Și atrage cealaltă turmă.
I am the good shepherd, and know my sheep, and am known of mine. As the Father knoweth me, even so know I the Father: and I lay down my life for the sheep. And other sheep I have, which are not of this fold: them also I must bring, and they shall hear my voice; and there shall be one fold, and one shepherd. John 10:14–16.
Eu sunt Păstorul cel bun și Îmi cunosc oile, iar ale Mele Mă cunosc pe Mine. Așa cum Tatăl Mă cunoaște, tot astfel și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, iar ele Îmi vor auzi glasul; și va fi un singur staul și un singur Păstor. Ioan 10:14-16.
The one hundred and forty-four thousand are the “sheep” who know Him. The “other sheep” are His flock that come out of Babylon when they see and hear the ensign. Before He lifts up His ensign, which are His sheep, He first gathers them a second time. That line of sacred history aligns with verses thirteen through fifteen of Daniel chapter eleven, and is therefore aligned with the hidden history of verse forty. It represents the line of the true Protestant horn which runs within the history of the apostate Protestant horn, the apostate Republican horn and the arrival of the whore of Tyre, just before the Sunday law of verse forty-one. The line of the true Protestant horn represents both the history and also the message where the one hundred and forty-four thousand are sealed.
Cei o sută patruzeci și patru de mii sunt "oile" care Îl cunosc. "Alte oi" sunt oile din turma Sa, care ies din Babilon când văd și aud stindardul. Înainte de a-Și înălța stindardul Său, și anume oile Sale, El mai întâi îi adună pentru a doua oară. Acea linie a istoriei sacre se aliniează cu versetele treisprezece până la cincisprezece din Daniel, capitolul unsprezece, și, prin urmare, este aliniată cu istoria ascunsă a versetului patruzeci. Ea reprezintă linia cornului protestant adevărat, care se desfășoară în cadrul istoriei cornului protestant apostat, al cornului republican apostat și al sosirii desfrânatei din Tir, chiar înaintea legii duminicale din versetul patruzeci și unu. Linia cornului protestant adevărat reprezintă atât istoria, cât și solia în cadrul căreia cei o sută patruzeci și patru de mii sunt pecetluiți.
The “outcasts of Israel” represent a line in contrast with the “assembly of mockers”, as Jeremiah identifies them, or as the “synagogue of Satan” as John identifies them in Revelation chapters two and three where the church of Smyrna and Philadelphia are addressed. The Philadelphians represent the “one hundred and forty-four thousand” of Revelation chapter seven, and Smyrna is “the great multitude” of the same chapter, who cannot be numbered. The two classes of redeemed in the last days are in controversy with those who lie, and who are in the synagogue of Satan, and claim they are God’s people, for they say they are Jews.
„Cei izgoniți ai lui Israel” reprezintă o linie în contrast cu „adunarea batjocoritorilor”, așa cum o identifică Ieremia, sau cu „sinagoga Satanei”, așa cum o identifică Ioan în Apocalipsa, capitolele doi și trei, unde sunt adresate bisericile din Smirna și Filadelfia. Cei din Filadelfia reprezintă „cei o sută patruzeci și patru de mii” din capitolul șapte al Apocalipsei, iar cei din Smirna sunt „marea mulțime” din același capitol, care nu poate fi numărată. Cele două clase de răscumpărați din zilele de pe urmă se află în conflict cu cei care mint și care sunt din sinagoga Satanei și pretind că sunt poporul lui Dumnezeu, căci spun că sunt iudei.
The line of the true Protestant horn consists of the controversy that exists between themselves and the former covenant people who are then being passed by. In the same history the faithful are also in controversy with the line of apostate Protestantism and Catholicism. Those three religious entities represent the dragon, the beast and the false prophet at the micro level within the line of the true Protestant horn.
Linia cornului protestant adevărat constă în controversa care există între ei și fostul popor al legământului, care atunci este trecut cu vederea. În aceeași istorie, credincioșii sunt de asemenea în controversă cu linia protestantismului apostat și a catolicismului. Acele trei entități religioase reprezintă balaurul, fiara și prorocul mincinos la nivel micro, în cadrul liniei cornului protestant adevărat.
“I saw the nominal church and nominal Adventists, like Judas, would betray us to the Catholics to obtain their influence to come against the truth. The saints then will be an obscure people, little known to the Catholics; but the churches and nominal Adventists who know of our faith and customs (for they hated us on account of the Sabbath, for they could not refute it) will betray the saints and report them to the Catholics as those who disregard the institutions of the people; that is, that they keep the Sabbath and disregard Sunday.” Spalding and Magan, 1, 2.
Am văzut că biserica nominală și adventiștii nominali, asemenea lui Iuda, ne vor trăda catolicilor, pentru a obține influența acestora împotriva adevărului. Sfinții, atunci, vor fi un popor obscur, puțin cunoscut catolicilor; însă bisericile și adventiștii nominali care cunosc credința și obiceiurile noastre (căci ne-au urât din pricina Sabatului, fiindcă nu l-au putut respinge) îi vor trăda pe sfinți și îi vor denunța catolicilor ca pe aceia care nesocotesc instituțiile poporului; adică păzesc Sabatul și nesocotesc Duminica. Spalding și Magan, 1, 2.
We have dealt with this passage before, and in so doing identified that the expression “nominal church” and the expression “nominal Adventist” would have had a different meaning and application when Sister White penned the words. Yet the prophets spoke more for the last days than they did for their own history, so in this passage the nominal church in the last days would be apostate Protestantism. The word “nominal” means “in name only”.
Am abordat deja acest pasaj și, procedând astfel, am constatat că expresia „biserică nominală” și expresia „adventist nominal” aveau un sens și o aplicare diferite în vremea când Sora White a scris aceste cuvinte. Totuși, profeții au vorbit mai mult pentru zilele din urmă decât pentru propria lor epocă, astfel că, în acest pasaj, biserica nominală din zilele din urmă ar fi protestantismul apostat. Termenul „nominal” înseamnă „numai cu numele”.
The so-called Protestant church ceased to protest Rome in 1844, when they rebelled against entering into the Most Holy Place by faith, where they could have recognized the seventh-day Sabbath is the correct day of worship. Instead, they retained the worship of the sun, which is the mark of Catholicism. It is impossible to “protest” Rome, which is the only definition of the word “Protestant,” if you have accepted her symbol of authority, which the Roman church has repeatedly identified as her authority to change the day of worship in the Bible from the seventh-day Sabbath unto Sunday.
Așa-numita biserică protestantă a încetat să mai protesteze împotriva Romei în 1844, când s-a răzvrătit împotriva intrării, prin credință, în Locul Preasfânt, unde ar fi putut recunoaște că Sabatul zilei a șaptea este ziua corectă de închinare. În schimb, a păstrat închinarea la soare, care este semnul catolicismului. Este imposibil să „protestezi” împotriva Romei, ceea ce constituie singura definiție a cuvântului „protestant”, dacă i-ai acceptat simbolul autorității, pe care Biserica Romei l-a identificat în mod repetat drept autoritatea ei de a schimba ziua de închinare în Biblie de la Sabatul zilei a șaptea la duminică.
“Nominal Adventists” are those who profess to be Seventh-day Adventists, but they are also identified as Judas, who is the symbol of a disciple that has betrayed his profession. The nominal Seventh-day Adventist church will hate the “saints” and those saints “will” then “be an obscure people.” They hate the obscure saints, “on account of the Sabbath,” truth they cannot “refute.” The Sabbath truth in Sister White’s history was the seventh-day Sabbath, but it typifies the Sabbath truth of the last days, which cannot be refuted, and that is the doctrine that was first rejected by Laodicean Seventh-day Adventism in their rebellion in 1863. That doctrine was the first foundational truth discovered by William Miller, and it represents the foundational truths of Adventism that the nominal Adventists refuse to walk in, as represented by Jeremiah’s old paths. That Sabbath truth is the “seven times,” of Leviticus twenty-six.
"Adventiștii nominali" sunt aceia care mărturisesc că sunt Adventiști de Ziua a Șaptea, dar sunt de asemenea identificați cu Iuda, care este simbolul unui ucenic ce și-a trădat mărturisirea credinței sale. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nominală va urî pe "sfinți", iar acei sfinți "vor" atunci "fi un popor obscur". Ei îi urăsc pe sfinții obscuri, "din pricina Sabatului", adevăr pe care nu-l pot "combate". Adevărul despre Sabat din istoria sorei White a fost Sabatul zilei a șaptea, dar el tipifică adevărul despre Sabat din zilele de pe urmă, care nu poate fi combătut, și acesta este doctrina care a fost întâi respinsă de adventismul de Ziua a Șaptea laodicean în răzvrătirea lor din 1863. Acea doctrină a fost primul adevăr fundamental descoperit de William Miller, și ea reprezintă adevărurile fundamentale ale adventismului în care adventiștii nominali refuză să umble, așa cum sunt reprezentate de cărările vechi ale lui Ieremia. Acel adevăr despre Sabat este "cele șapte vremi" din Leviticul douăzeci și șase.
The line of true Protestantism that is made up of Philadelphia and Smyrna are betrayed by those represented as Judas. Judas covenanted to betray Jesus three times, thus identifying a progressive betrayal that preceded and concluded at the cross. Verse sixteen of Daniel eleven represents the Sunday law, which was typified by the cross. Therefore, in the verses leading to the Sunday law of verse sixteen, which is also the Sunday law of verse forty-one, a three-step betrayal is brought upon the saints of the last days. The betrayal occurs during the period when the Lord is gathering His last-day ensign a second time.
Linia adevăratului protestantism, alcătuită din Filadelfia și Smirna, este trădată de cei reprezentați prin Iuda. Iuda a încheiat un legământ să-L trădeze pe Isus de trei ori, identificând astfel o trădare progresivă care a precedat și s-a încheiat la cruce. Versetul șaisprezece din Daniel unsprezece reprezintă legea duminicală, care a fost tipificată de cruce. Prin urmare, în versetele care duc la legea duminicală din versetul șaisprezece, care este și legea duminicală din versetul patruzeci și unu, o trădare în trei etape este abătută asupra sfinților din zilele de pe urmă. Trădarea are loc în perioada când Domnul Își adună pentru a doua oară stindardul Său al zilelor de pe urmă.
And in that day there shall be a root of Jesse, which shall stand for an ensign of the people; to it shall the Gentiles seek: and his rest shall be glorious. And it shall come to pass in that day, that the Lord shall set his hand again the second time to recover the remnant of his people, which shall be left, from Assyria, and from Egypt, and from Pathros, and from Cush, and from Elam, and from Shinar, and from Hamath, and from the islands of the sea. And he shall set up an ensign for the nations, and shall assemble the outcasts of Israel, and gather together the dispersed of Judah from the four corners of the earth. The envy also of Ephraim shall depart, and the adversaries of Judah shall be cut off: Ephraim shall not envy Judah, and Judah shall not vex Ephraim. But they shall fly upon the shoulders of the Philistines toward the west; they shall spoil them of the east together: they shall lay their hand upon Edom and Moab; and the children of Ammon shall obey them. Isaiah 11:10–14.
Și în ziua aceea va fi o rădăcină a lui Iesei, care va sta ca un steag al poporului; la El vor căuta neamurile, și odihna Lui va fi slăvită. Și va fi în ziua aceea că Domnul Își va întinde din nou mâna, a doua oară, ca să-și dobândească înapoi rămășița poporului Său, cea rămasă, din Asiria, din Egipt, din Patros, din Cuș, din Elam, din Șinar, din Hamat și din insulele mării. Și va ridica un steag pentru neamuri, și va strânge pe izgoniții lui Israel, și-i va aduna laolaltă pe cei risipiți ai lui Iuda din cele patru colțuri ale pământului. Și pizma lui Efraim va înceta, și vrăjmașii lui Iuda vor fi nimiciți: Efraim nu va mai pizmui pe Iuda, și Iuda nu-l va mai asupri pe Efraim. Ci vor zbura pe umerii Filistenilor spre apus; împreună îi vor jefui pe fiii Răsăritului; își vor întinde mâna asupra Edomului și Moabului, iar fiii lui Amon li se vor supune. Isaia 11:10-14.
Isaiah identifies the historical setting for this passage in verse ten, with the expression “in that day.” That “day” has therefore been identified in the verses that preceded verse ten. When we trace this particular prophetic narrative back to a reference that allows us to identify when “that day” is, we come to verse one, of chapter ten.
Isaia identifică cadrul istoric al acestui pasaj în versetul zece, prin expresia „în ziua aceea”. Acea „zi” este, așadar, identificată în versetele care au precedat versetul zece. Când urmărim înapoi această narațiune profetică particulară până la o trimitere care ne permite să identificăm când este „ziua aceea”, ajungem la versetul întâi al capitolului zece.
Woe unto them that decree unrighteous decrees, and that write grievousness which they have prescribed. Isaiah 10:1.
Vai de cei ce dau hotărâri nedrepte și de cei ce scriu asuprirea pe care au rânduit-o. Isaia 10:1.
Sister White identifies the “unrighteous decree” of this verse as the soon coming Sunday law:
Sora White identifică „decretul nelegiuit” al acestui verset drept legea duminicală iminentă:
“An idol sabbath has been set up, as the golden image was set up in the plains of Dura. And as Nebuchadnezzar, the king of Babylon, issued a decree that all who would not bow down and worship this image should be killed, so a proclamation will be made that all who will not reverence the Sunday institution will be punished with imprisonment and death. Thus the Sabbath of the Lord is trampled underfoot. But the Lord has declared, ‘Woe unto them that decree unrighteous decrees, and write grievousness which they have prescribed’ [Isaiah 10:1]. [Zephaniah 1:14–18]” Manuscript Releases, volume 14, 92.
A fost instaurat un sabat idolatru, așa cum chipul de aur a fost înălțat în câmpia Dura. Și, după cum Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a emis un decret ca toți cei care nu se vor pleca și nu se vor închina acestui chip să fie uciși, tot astfel va fi dată o proclamație că toți cei care nu vor cinsti instituția duminicală vor fi pedepsiți cu închisoare și cu moartea. Astfel, Sabatul Domnului este călcat în picioare. Dar Domnul a declarat: „Vai de cei ce dau hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu asuprirea pe care au prescris-o” [Isaiah 10:1]. [Zephaniah 1:14-18] Manuscript Releases, volumul 14, 92.
The context of the Lord gathering His people a second time is placed in the history of the approaching Sunday law crisis, for in verse twelve of chapter ten, Isaiah speaks of the Lord finishing a work among His people before, He brings His Executive Judgment at the unrighteous decree, which is the Sunday law.
Contextul în care Domnul Își adună poporul pentru a doua oară se încadrează în istoria crizei iminente a legii duminicale, căci în versetul doisprezece al capitolului zece, Isaia vorbește despre Domnul încheind o lucrare în mijlocul poporului Său, înainte ca El să aducă Judecata Sa Executivă odată cu decretul nelegiuit, care este legea duminicală.
Wherefore it shall come to pass, that when the Lord hath performed his whole work upon mount Zion and on Jerusalem, I will punish the fruit of the stout heart of the king of Assyria, and the glory of his high looks. Isaiah 10:12.
De aceea, când Domnul Își va săvârși toată lucrarea Sa asupra muntelui Sionului și asupra Ierusalimului, voi pedepsi rodul inimii trufașe a împăratului Asiriei și slava privirilor lui semețe. Isaia 10:12.
The “work upon Zion and on Jerusalem”, which the Lord “performs” before the punishment of the papacy begins at the Sunday law, is the sealing of the one hundred and forty-four thousand. In Ezekiel chapter nine, the man with the writer’s inkhorn goes through Jerusalem placing a mark upon those “that sigh and cry for the abominations done in the land” and in the church. That work includes the process of the Lord gathering together the outcasts of Israel a second time. He gathers them from the four corners of the earth, and the “four corners of earth” is represented by eight geographical areas. Eight is the symbol of the testing process of the image of the beast, thus identifying that the final gathering of those who would be the ensign takes place during the period when the image of the beast test is being accomplished in the earth.
„Lucrarea asupra Sionului și asupra Ierusalimului”, pe care Domnul o „săvârșește” înainte ca pedeapsa asupra papalității să înceapă odată cu legea duminicală, este pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii. În Ezechiel, capitolul nouă, omul cu călimara de scriitor străbate Ierusalimul, punând un semn asupra celor „care suspină și gem pentru urâciunile săvârșite în țară” și în biserică. Acea lucrare include procesul prin care Domnul îi adună a doua oară pe izgoniții lui Israel. El îi strânge din cele patru colțuri ale pământului, iar „cele patru colțuri ale pământului” sunt reprezentate de opt regiuni geografice. Opt este simbolul procesului de încercare a chipului fiarei, identificând, astfel, faptul că strângerea finală a celor care aveau să fie stindard are loc în perioada în care proba chipului fiarei este dusă la îndeplinire pe pământ.
The unity represented by “Ephraim” “not envying Judah, and Judah” “not vexing Ephraim,” occurs when the adversaries of Judah are cut off. Prophetically, the former covenant people, represented by Judas, or the synagogue of Satan, or the assembly of mockers, or the Protestants of Millerite history, or the Jews of Christ’s history are “cut off” at the first disappointment. When Jeremiah represents that very history, he was instructed that he could never return to the assembly of mockers, though they could return to him if they chose to repent.
Unitatea reprezentată de "Efraim" "nepizmuidu-l pe Iuda, iar Iuda" "neasuprindu-l pe Efraim," are loc atunci când potrivnicii lui Iuda sunt stârpiți. În mod profetic, fostul popor al legământului, reprezentat de Iuda, sau de sinagoga Satanei, sau de adunarea batjocoritorilor, sau de protestanții din istoria millerită, sau de evreii din istoria lui Hristos, este "tăiat" la întâia dezamăgire. Când Ieremia reprezintă chiar acea istorie, el a fost instruit că nu se va putea întoarce niciodată la adunarea batjocoritorilor, deși ei se puteau întoarce la el dacă alegeau să se pocăiască.
From July 18, 2020 unto the Sunday law the Lord gathers His last-day people a second time. He gathers them from around the world, during a period when He is finishing His whole work on Judah and Jerusalem. In that sealing time, God’s last-day people will be obscure, but will never-the-less be confronted by a threefold union which opposes their work.
Începând cu 18 iulie 2020 și până la legea duminicală, Domnul Își adună pentru a doua oară poporul Său din timpul sfârșitului. Îi adună din toată lumea, într-o perioadă în care El Își încheie întreaga Sa lucrare cu privire la Iuda și Ierusalim. În acel timp al pecetluirii, poporul lui Dumnezeu din timpul sfârșitului va rămâne în obscuritate, dar totuși va fi confruntat de o alianță întreită care se împotrivește lucrării lor.
Catholicism is the beast of the threefold union, and one of her daughters is the class Sister White identifies as the nominal church. They represent the false prophet. The nominal Laodicean Adventists, represented by Judas, are the dragon in this representation. The rebellion of 1863 was typified by the rebellion of ancient Israel at the first Kadesh, when they chose to reject the message of Joshua and Caleb and return to Egypt. Egypt is a symbol of the dragon.
Catolicismul este fiara din tripla alianță, iar una dintre fiicele ei este clasa pe care Sora White o identifică drept biserica nominală. Ele reprezintă prorocul mincinos. Adventiștii laodiceeni nominali, reprezentați de Iuda, sunt balaurul în această reprezentare. Răzvrătirea din 1863 a fost tipificată de răzvrătirea vechiului Israel la primul Cadeș, când au ales să respingă solia lui Iosua și Caleb și să se întoarcă în Egipt. Egiptul este un simbol al balaurului.
Son of man, set thy face against Pharaoh king of Egypt, and prophesy against him, and against all Egypt: Speak, and say, Thus saith the Lord God; Behold, I am against thee, Pharaoh king of Egypt, the great dragon that lieth in the midst of his rivers, which hath said, My river is mine own, and I have made it for myself. Ezekiel 29:2, 3.
Fiule al omului, îndreaptă-ți fața împotriva lui Faraon, regele Egiptului, și prorocește împotriva lui și împotriva întregului Egipt: Vorbește și zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Faraon, regele Egiptului, balaurul cel mare care zace în mijlocul râurilor sale, care a zis: Râul meu este al meu și mi l-am făcut eu însumi. Iezechiel 29:2, 3.
The rebellion at Kadesh represented the tenth test in a testing process that brought about the rejection and death of the chosen people who had been brought out of Egypt, and typified the final test of a testing process that was brought upon Philadelphian Millerite Adventism on October 22, 1844 and concluded with the rebellion of 1863. At the very end of ancient Israel’s history, the Jews “cried out, ‘Away with him, away with him, crucify him’. Pilate saith unto them, ‘Shall I crucify your King?’ The chief priests answered, ‘We have no king but Caesar.’” In the first rebellion and the last rebellion the former covenant people chose to identify a symbol of the dragon (Egypt and pagan Rome) as their king.
Răzvrătirea de la Cadeș a reprezentat a zecea probă într-un proces de încercare care a dus la respingerea și moartea poporului ales care fusese scos din Egipt și a prefigurat proba finală a unui proces de încercare care a fost adus asupra adventismului millerit filadelfian la 22 octombrie 1844 și care s-a încheiat cu răzvrătirea din 1863. La chiar sfârșitul istoriei Israelului antic, iudeii "au strigat: 'Ia-L, ia-L, răstignește-L'. Pilat le-a zis: 'Să răstignesc pe Împăratul vostru?' Preoții cei mai de seamă au răspuns: 'N-avem alt împărat decât Cezarul.'" În prima răzvrătire și în ultima răzvrătire, fostul popor al legământului a ales să-și recunoască drept împărat un simbol al balaurului (Egiptul și Roma păgână).
On July 18, 2020, the “adversaries of Judah” were “cut off,” and the temple of the one hundred and forty-four thousand was set up. All that was left was for the temple to be cleansed, in advance of the Messenger of the Covenant suddenly coming to His temple. The temple of Millerite history was erected in forty-six years from 1798 unto 1844. At the first disappointment of April 19, 1844 the Protestants were cut off and became part of the synagogue of Satan, the assembly of mockers, a daughter of Rome. From that point until October 22, 1844 a purification process occurred in advance of the faithful following Christ into the Most Holy Place, that He might accomplish the work of joining His divinity to their humanity.
La 18 iulie 2020, „potrivnicii lui Iuda” au fost tăiați afară, iar templul celor o sută patruzeci și patru de mii a fost așezat. Tot ce mai rămânea era ca templul să fie curățit, înainte ca Solul Legământului să vină deodată la templul Său. Templul din istoria milerită a fost ridicat în patruzeci și șase de ani, din 1798 până în 1844. La prima dezamăgire din 19 aprilie 1844, protestanții au fost tăiați afară și au devenit parte din sinagoga Satanei, adunarea batjocoritorilor, o fiică a Romei. Din acel moment până la 22 octombrie 1844 a avut loc un proces de curățire, înainte ca cei credincioși să-L urmeze pe Hristos în Locul Preasfânt, pentru ca El să împlinească lucrarea unirii dumnezeirii Sale cu umanitatea lor.
The history of the true Protestant horn, that is gathered a second time just before the unrighteous decree, that they might be the ensign that God employs to call His other flock out of Babylon, occurs in the same period where the apostate Republican and Protestant horns are joining together, committing spiritual fornication, thus becoming one flesh, or one temple, which is the image of the beast. God’s temple is simultaneously forming the image of Christ.
Istoria adevăratului corn protestant — corn care este strâns laolaltă a doua oară chiar înaintea decretului nelegiuit, pentru a fi stindardul de care Se folosește Dumnezeu ca să-Și cheme cealaltă turmă afară din Babilon — are loc în aceeași perioadă în care coarnele republican și protestant, apostate, se unesc, săvârșind curvie spirituală, devenind astfel un singur trup, sau un singur templu, care este chipul fiarei. Templul lui Dumnezeu formează în același timp chipul lui Hristos.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
The word that came to Jeremiah from the Lord, saying, Stand in the gate of the Lord’s house, and proclaim there this word, and say, Hear the word of the Lord, all ye of Judah, that enter in at these gates to worship the Lord. Thus saith the Lord of hosts, the God of Israel, Amend your ways and your doings, and I will cause you to dwell in this place. Trust ye not in lying words, saying, The temple of the Lord, The temple of the Lord, The temple of the Lord, are these. For if ye throughly amend your ways and your doings; if ye throughly execute judgment between a man and his neighbour; If ye oppress not the stranger, the fatherless, and the widow, and shed not innocent blood in this place, neither walk after other gods to your hurt: Then will I cause you to dwell in this place, in the land that I gave to your fathers, for ever and ever. Behold, ye trust in lying words, that cannot profit. Will ye steal, murder, and commit adultery, and swear falsely, and burn incense unto Baal, and walk after other gods whom ye know not; And come and stand before me in this house, which is called by my name, and say, We are delivered to do all these abominations? Is this house, which is called by my name, become a den of robbers in your eyes? Behold, even I have seen it, saith the Lord.
Cuvântul care a venit la Ieremia de la Domnul, zicând: Stai în poarta casei Domnului și vestește acolo acest cuvânt și spune: Ascultați cuvântul Domnului, voi toți ai lui Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați Domnului. Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi face să locuiți în locul acesta. Nu vă încredeți în cuvinte mincinoase, zicând: Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului sunt acestea. Căci dacă vă veți îndrepta cu adevărat căile și faptele; dacă veți face cu adevărat judecată între om și aproapele său; dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, și nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta, și nu veți umbla după alți dumnezei spre pieirea voastră, atunci vă voi face să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o părinților voștri, în veci de veci. Iată, vă încredeți în cuvinte mincinoase, care nu folosesc la nimic. Furați oare, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal și umblați după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți; și apoi veniți și stați înaintea Mea în casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, și ziceți: Suntem izbăviți ca să săvârșim toate aceste urâciuni? Oare a ajuns casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, în ochii voștri o peșteră de tâlhari? Iată, Eu însumi am văzut, zice Domnul.
But go ye now unto my place which was in Shiloh, where I set my name at the first, and see what I did to it for the wickedness of my people Israel. And now, because ye have done all these works, saith the Lord, and I spake unto you, rising up early and speaking, but ye heard not; and I called you, but ye answered not; Therefore will I do unto this house, which is called by my name, wherein ye trust, and unto the place which I gave to you and to your fathers, as I have done to Shiloh. And I will cast you out of my sight, as I have cast out all your brethren, even the whole seed of Ephraim. Therefore pray not thou for this people, neither lift up cry nor prayer for them, neither make intercession to me: for I will not hear thee. Seest thou not what they do in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem? Jeremiah 7:1–17.
Dar mergeți acum la locul Meu care era la Șilo, unde Mi-am așezat Numele întâia oară, și vedeți ce i-am făcut din pricina răutății poporului Meu Israel. Iar acum, fiindcă ați făcut toate aceste lucrări, zice Domnul, și v-am vorbit, sculându-Mă dis-de-dimineață și vorbind, dar n-ați ascultat; și v-am chemat, dar n-ați răspuns; de aceea voi face casei acesteia, care se cheamă după Numele Meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri, așa cum am făcut cu Șilo. Și vă voi lepăda dinaintea Feței Mele, precum i-am lepădat pe toți frații voștri, chiar toată sămânța lui Efraim. De aceea, nu te ruga pentru poporul acesta, nici nu înălța strigăt sau rugăciune pentru ei, nici nu mijloci la Mine; căci nu te voi asculta. Nu vezi tu ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? Ieremia 7:1-17.