Istoria Ascunsă a Versetului Patruzeci - Numărul Treizeci și Unu

„Acest compromis între păgânism și creștinism a dus la dezvoltarea «omului fărădelegii», prevestit în profeție ca împotrivindu-se și înălțându-se pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel uriaș sistem de religie falsă este o capodoperă a puterii lui Satana — un monument al străduințelor sale de a se așeza pe tron pentru a cârmui pământul după voia sa.” Tragedia veacurilor, 50.

„Cei care ajung confuzi în înțelegerea Cuvântului, care nu reușesc să vadă semnificația lui antihrist, se vor așeza cu siguranță de partea antihristului. Acum nu mai este timp pentru noi să ne asimilăm cu lumea.” Kress Collection, 105.

Pot merge doi împreună, fără să fie învoiți? Amos 3:3.

„În mișcările aflate acum în desfășurare în Statele Unite pentru a asigura instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Mai mult decât atât, ei deschid ușa pentru ca Papalitatea să-și recapete în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche.” Tragedia veacurilor, 573.

Iar tu, Ezra, după înțelepciunea Dumnezeului tău, care este în mâna ta, pune dregători și judecători, care să judece pe tot poporul care este dincolo de râu, pe toți aceia care cunosc legile Dumnezeului tău; și învățați-i pe cei ce nu le cunosc. Și oricine nu va împlini Legea Dumnezeului tău și legea împăratului, să se facă îndată judecată asupra lui, fie spre moarte, fie spre surghiun, fie spre confiscarea averii, fie spre închisoare. Ezra 7:25, 26.

Și El i-a zis lui Abram: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a ei și că va sluji locuitorilor ei; iar aceștia o vor asupri patru sute de ani. Dar și pe neamul acela căruia îi vor sluji îl voi judeca; și după aceea vor ieși cu mari bogății.” Geneza 15:13, 14.

Iar dacă nu va fi răscumpărat în acești ani, atunci va ieși în anul jubileului, atât el, cât și copiii lui împreună cu el. Căci copiii lui Israel Îmi sunt slujitori; ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Leviticul 25:54, 55.

„Educația tânărului rege al Egiptului a fost încredințată de Senatul roman lui M. Emilius Lepidus, care l-a numit pe Aristomenes, un vechi și experimentat slujitor al acelei curți, tutorele său. Primul său act a fost să ia măsuri împotriva amenințatei invazii a celor doi regi confederați, Filip și Antioh.”

„În acest scop, l-a trimis pe Scopas, un general vestit din Etolia, aflat pe atunci în slujba egiptenilor, în țara sa natală, pentru a strânge întăriri pentru oaste. După ce a înzestrat o armată, a mărșăluit în Palestina și Celesiria (Antioh fiind angajat într-un război cu Attalus în Asia Mică) și a adus toată Iudeea sub autoritatea Egiptului.”

„Astfel, lucrurile au fost aduse într-o poziție favorabilă împlinirii versetului dinaintea noastră. Căci Antioh, încetând războiul său cu Attalus la porunca romanilor, a luat grabnic măsuri pentru recucerirea Palestinei și a Celesiriei din mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să i se împotrivească. În apropierea izvoarelor Iordanului, cele două armate s-au întâlnit. [Panium] Scopas a fost înfrânt, urmărit până la Sidon și acolo asediat îndeaproape. Trei dintre cei mai capabili generali ai Egiptului, împreună cu cele mai bune trupe ale lor, au fost trimiși să ridice asediul, dar fără succes. În cele din urmă, Scopas, întâlnind, în spectrul hidos și impalpabil al foametei, un vrăjmaș cu care nu era în stare să se lupte, a fost silit să se predea în condițiile dezonorante de a i se cruța doar viața; după care lui și celor zece mii de oameni ai săi li s-a îngăduit să plece, dezbrăcați și goi. Aici a fost cucerirea celor mai întărite cetăți de către împăratul de la miazănoapte; căci Sidonul era, atât prin poziția sa, cât și prin fortificațiile sale, una dintre cele mai puternice cetăți ale acelor vremuri. Aici a fost eșecul armelor miazăzii de a rezista și, de asemenea, eșecul poporului pe care împăratul de la miazăzi îl alesese; și anume, Scopas și forțele sale etoliene.” Daniel and the Revelation, 257, 258.

„«Vorbirea» națiunii este acțiunea autorităților ei legislative și judiciare.” Tragedia veacurilor, 442.

„Sunt mulți, chiar dintre cei angajați în această mișcare pentru impunerea duminicii, care sunt orbi față de rezultatele ce vor urma acestei acțiuni. Ei nu văd că lovesc direct împotriva libertății religioase. Sunt mulți care n-au înțeles niciodată pretențiile Sabatului biblic și temelia falsă pe care se sprijină instituția duminicii. Orice mișcare în favoarea legislației religioase este, în realitate, un act de concesie făcut papalității, care de atâtea veacuri a purtat neabătut război împotriva libertății de conștiință. Păzirea duminicii își datorează existența, ca așa-zisă instituție creștină, «tainei fărădelegii»; iar impunerea ei va fi o recunoaștere virtuală a principiilor care constituie chiar piatra de temelie a romanismului. Când națiunea noastră va lepăda astfel principiile guvernării sale, încât să adopte o lege duminicală, protestantismul, prin acest act, va da mâna cu papalitatea; nu va fi nimic altceva decât a da viață tiraniei care de multă vreme își urmărește cu ardoare prilejul de a se avânta din nou într-un despotism activ.” Testimonies, volumul 5, 711.

„Decretul care impune închinarea în această zi trebuie să fie promulgat pentru întreaga lume. Într-o măsură limitată, el a fost deja promulgat. În mai multe locuri, puterea civilă vorbește cu glas de balaur, așa cum a vorbit împăratul păgân către captivii evrei.” Signs of the Times, 6 mai 1897.