The previous article ended with the paragraph that read, “The treaty marriage of 313 represents the final treaty marriage of the papal power with the United States—the premier king of Revelation seventeen’s ten kings; a two horned power that is typified by the two horned power of France. The history that began with Clovis in 496 and ultimately led to the decree of Justinian in 533 and the enthronement of the papacy in 538, represents the history of 1989 unto the Sunday law.”
Articolul precedent s-a încheiat cu paragraful care spunea: „Căsătoria de tratat din 313 reprezintă căsătoria de tratat finală a puterii papale cu Statele Unite — regele principal dintre cei zece regi din Apocalipsa șaptesprezece; o putere cu două coarne, care este tipificată de puterea cu două coarne a Franței. Istoria care a început cu Clovis în 496 și care a condus în cele din urmă la decretul lui Iustinian din 533 și la întronarea papalității în 538 reprezintă istoria din 1989 până la legea duminicală.”
Ronald Reagan was typified by Clovis in 496 and Donald Trump is typified by Justinian in 533. Justinian’s decree came five years before the papacy ascended the throne in 538, and the Edict of Milan came eight years before the first Sunday law of 321. Both the decree and edict align as the waymark which precedes the Sunday law.
Ronald Reagan a fost prefigurat de Clovis în 496, iar Donald Trump este prefigurat de Iustinian în 533. Decretul lui Iustinian a venit cu cinci ani înainte ca papalitatea să urce pe tron în 538, iar Edictul de la Milano a venit cu opt ani înainte de prima lege duminicală din 321. Atât decretul, cât și edictul se aliniază ca reperul profetic care precede legea duminicală.
Reagan
Reagan
In 1870, Italian troops captured Rome (20 September 1870). The Papal States ceased to exist as a territorial state, and Pope Pius IX became the “prisoner in the Vatican.” With no remaining papal territory recognized as a sovereign state, the United States (like many other countries) no longer maintained formal diplomatic relations with the Pope as a temporal ruler. In October of 1951, President Harry S. Truman nominated General Mark W. Clark as U.S. Ambassador to the Vatican. Strong opposition quickly arose from many Protestant churches and organizations, who argued that the appointment violated the separation of church and state. In January of 1952 General Clark withdrew his name.
În 1870, trupele italiene au capturat Roma (20 septembrie 1870). Statele Papale au încetat să existe ca stat teritorial, iar Papa Pius al IX-lea a devenit „prizonierul din Vatican”. Neexistând niciun teritoriu papal rămas recunoscut ca stat suveran, Statele Unite (asemenea multor altor țări) nu au mai menținut relații diplomatice formale cu Papa în calitate de conducător temporal. În octombrie 1951, președintele Harry S. Truman l-a nominalizat pe generalul Mark W. Clark ca ambasador al Statelor Unite la Vatican. O opoziție puternică s-a ridicat rapid din partea multor biserici și organizații protestante, care au susținut că numirea încălca separarea dintre biserică și stat. În ianuarie 1952, generalul Clark și-a retras numele.
On January 10, 1984, President Ronald Reagan and Pope John Paul II formally agreed to establish full diplomatic relations between the United States and the Holy See. April 9, 1984 William A. Wilson (who had already been serving as Reagan’s personal representative) presented his credentials and became the first U.S. Ambassador to the Holy See.
La 10 ianuarie 1984, președintele Ronald Reagan și Papa Ioan Paul al II-lea au convenit în mod oficial să stabilească relații diplomatice depline între Statele Unite și Sfântul Scaun. La 9 aprilie 1984, William A. Wilson (care slujise deja ca reprezentant personal al lui Reagan) și-a prezentat scrisorile de acreditare și a devenit primul ambasador al Statelor Unite pe lângă Sfântul Scaun.
Within the thirty-three years from 1951 until 1984 the resistance of Protestantism against Catholicism dissipated. The “arms” that stood for the papacy in 496 with Clovis typify Reagan in 1984 on through to 1989. Clovis represented the removal of the religion (paganism) that was restraining the papacy from rising back into power, and by 1984 the resistance of Protestantism to the rise of the papacy had been taken away. The “daily” (paganism) had been removed, and Paul describes that removing of the resistance of paganism to the papacy as a “falling away.”
În intervalul celor treizeci și trei de ani, din 1951 până în 1984, rezistența protestantismului împotriva catolicismului s-a risipit. „Brațele” care au stat pentru papalitate în 496, prin Clovis, îl preînchipuie pe Reagan în 1984 și până în 1989. Clovis a reprezentat îndepărtarea religiei (păgânismul) care împiedica papalitatea să se ridice din nou la putere, iar până în 1984 fusese înlăturată rezistența protestantismului față de ridicarea papalității. „Necurmata” (păgânismul) fusese îndepărtată, iar Pavel descrie această înlăturare a rezistenței păgânismului față de papalitate ca fiind o „lepădare de credință”.
The symbolic church of compromise represented by Constantine the Great and the history of 313 unto 538 represented a period when a church compromised itself and fell away. The religion represented by ‘508’ which had previously restrained the inroads of papal power, typified the falling away of the Protestants in the United States. Reagan was represented by Clovis. In 496 Clovis gave his “power” to the papacy, thus typifying the “unholy alliance” that was accomplished in the Reagan years. Clovis also represented the taking away of the “daily” in 508. 508 typified 1984.
Biserica simbolică a compromisului, reprezentată de Constantin cel Mare și de istoria dintre 313 și 538, a reprezentat o perioadă în care o biserică s-a compromis și a apostaziat. Religia reprezentată de „508”, care anterior restrânsese incursiunile puterii papale, a prefigurat apostazia protestanților din Statele Unite. Reagan a fost reprezentat de Clovis. În 496, Clovis și-a dat „puterea” papalității, prefigurând astfel „alianța nelegiuită” care s-a realizat în anii lui Reagan. Clovis a reprezentat, de asemenea, înlăturarea „necurmatei” în 508. 508 a prefigurat 1984.
“This compromise between paganism and Christianity resulted in the development of ‘the man of sin’ foretold in prophecy as opposing and exalting himself above God. That gigantic system of false religion is a masterpiece of Satan’s power—a monument of his efforts to seat himself upon the throne to rule the earth according to his will.” The Great Controversy, 50.
„Acest compromis între păgânism și creștinism a dus la dezvoltarea «omului fărădelegii», prevestit în profeție ca împotrivindu-se și înălțându-se pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel uriaș sistem de religie falsă este o capodoperă a puterii lui Satana — un monument al străduințelor sale de a se așeza pe tron pentru a cârmui pământul după voia sa.” Tragedia veacurilor, 50.
Reagan famously called the Soviet Union an “evil empire” in a 1983 speech and regarded atheistic communism as a profound moral and spiritual threat. He and John Paul II formed a close personal and political partnership against Soviet communism. Both men saw the struggle in moral and even providential terms; Reagan privately spoke of a “Divine Plan” to bring down communism. Reagan had an interest in the Fatima apparitions (the warning that “Russia would spread her errors”), and the two leaders discussed their shared sense that God had spared their lives (both survived assassination attempts in 1981) for a purpose connected to defeating communism.
Reagan a numit în mod celebru Uniunea Sovietică un „imperiu al răului” într-un discurs din 1983 și a considerat comunismul ateu drept o profundă amenințare morală și spirituală. El și Ioan Paul al II-lea au format un parteneriat personal și politic strâns împotriva comunismului sovietic. Amândoi au văzut această luptă în termeni morali și chiar providențiali; Reagan a vorbit în particular despre un „Plan Divin” pentru doborârea comunismului. Reagan manifesta interes față de aparițiile de la Fatima (avertismentul că „Rusia își va răspândi erorile”), iar cei doi lideri au discutat despre convingerea lor comună că Dumnezeu le cruțase viețile (amândoi au supraviețuit unor tentative de asasinat în 1981) pentru un scop legat de înfrângerea comunismului.
The Disciples of Christ
Ucenicii lui Hristos
Reagan was raised in the Disciples of Christ denomination whose founding fathers directly taught that the pope of Catholicism was the antichrist. Alexander Campbell, the most prominent early leader of the Disciples of Christ church repeatedly identified the papacy as the antichrist. In debates and writings, he argued that the little horn of Daniel 7, the beast of Revelation 13, and the man of sin of 2 Thessalonians 2 all pointed to the popes of Rome. He used these identifications in public debates (including with Catholic Bishop John B. Purcell in 1837). Barton W. Stone referred to the government of the Pope as the true antichrist and the “man of sin.” Walter Scott (another early evangelist of the movement) wrote that the man of sin, the Pope of Rome, would arise in the Christian church and exalt himself above God.
Reagan a fost crescut în denominațiunea Discipolii lui Hristos, ai cărei părinți fondatori au învățat în mod direct că papa catolicismului era antihristul. Alexander Campbell, cel mai proeminent conducător timpuriu al bisericii Discipolii lui Hristos, a identificat în repetate rânduri papalitatea drept antihristul. În dezbateri și scrieri, el a susținut că cornul cel mic din Daniel 7, fiara din Apocalipsa 13 și omul fărădelegii din 2 Tesaloniceni 2 indicau toate spre papii Romei. El a folosit aceste identificări în dezbateri publice (inclusiv cu episcopul catolic John B. Purcell în 1837). Barton W. Stone s-a referit la guvernarea Papei ca la adevăratul antihrist și la „omul fărădelegii”. Walter Scott (un alt evanghelist timpuriu al mișcării) a scris că omul fărădelegii, Papa Romei, se va ridica în biserica creștină și se va înălța pe sine mai presus de Dumnezeu.
Reagan’s mother Nelle, was a devout member of the Disciples of Christ denomination and was the main religious influence in his childhood. Reagan was baptized in the Disciples of Christ church in Dixon, Illinois, at age 11 and was active there as a teenager (including teaching Sunday school). He attended Eureka College, which was affiliated with the Disciples of Christ.
Mama lui Reagan, Nelle, era o membră devotată a denominațiunii Disciples of Christ și a reprezentat principala influență religioasă în copilăria lui. Reagan a fost botezat în biserica Disciples of Christ din Dixon, Illinois, la vârsta de 11 ani și a fost activ acolo în adolescență (inclusiv predând la școala duminicală). A urmat cursurile Eureka College, care era afiliat cu Disciples of Christ.
“Those who become confused in their understanding of the word, who fail to see the meaning of antichrist, will surely place themselves on the side of antichrist. There is no time now for us to assimilate with the world.” Kress Collection, 105.
„Cei care ajung confuzi în înțelegerea Cuvântului, care nu reușesc să vadă semnificația lui antihrist, se vor așeza cu siguranță de partea antihristului. Acum nu mai este timp pentru noi să ne asimilăm cu lumea.” Kress Collection, 105.
Reagan was typified by Clovis and also the compromise of Constantine the Great. Reagan was also the first of the last eight presidents since the time of the end in 1989. As the first of the last eight presidents he typifies Donald Trump, who, like unto Reagan is profoundly confused about the true aims of the papacy, and who the papacy is.
Reagan a fost prefigurat prin Clovis și, de asemenea, prin compromisul lui Constantin cel Mare. Reagan a fost, de asemenea, primul dintre ultimii opt președinți de la vremea sfârșitului încoace, din 1989. Fiind primul dintre ultimii opt președinți, el îl prefigurează pe Donald Trump, care, asemenea lui Reagan, este profund confuz cu privire la adevăratele ținte ale papalității și cu privire la cine este papalitatea.
Can two walk together, except they be agreed? Amos 3:3.
Pot merge doi împreună, fără să fie învoiți? Amos 3:3.
The sixth and final treaty marriage in Daniel chapter eleven occurs in the history that begins at the time of the end in 1989, and ends in the history of Donald Trump.
A șasea și ultima căsătorie de alianță din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel are loc în istoria care începe la vremea sfârșitului, în 1989, și se încheie în istoria lui Donald Trump.
“In the movements now in progress in the United States to secure for the institutions and usages of the church the support of the state, Protestants are following in the steps of papists. Nay, more, they are opening the door for the Papacy to regain in Protestant America the supremacy which she has lost in the Old World.” The Great Controversy, 573.
„În mișcările aflate acum în desfășurare în Statele Unite pentru a asigura instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Mai mult decât atât, ei deschid ușa pentru ca Papalitatea să-și recapete în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche.” Tragedia veacurilor, 573.
The marriage treaty of 313 and the Edict of Milan aligns with the history of 533, and the decree of Justinian in 533 will again be implemented by a professed Christian administration, that no longer understands that to identify the papal power as a Christian institution is an oxymoron at best, and a fatal delusion at worst.
Tratatul de căsătorie din 313 și Edictul de la Milano se armonizează cu istoria anului 533, iar decretul lui Iustinian din 533 va fi din nou pus în aplicare de o administrație pretins creștină, care nu mai înțelege că a identifica puterea papală drept o instituție creștină este, în cel mai bun caz, un oximoron, iar în cel mai rău caz, o amăgire fatală.
Church and State
Biserică și Stat
In 457 BC, the third decree of Artaxerxes returned national sovereignty for both political and religious authority.
În anul 457 î.Hr., al treilea decret al lui Artaxerxes a restaurat suveranitatea națională atât în domeniul autorității politice, cât și al celei religioase.
And thou, Ezra, after the wisdom of thy God, that is in thine hand, set magistrates and judges, which may judge all the people that are beyond the river, all such as know the laws of thy God; and teach ye them that know them not. And whosoever will not do the law of thy God, and the law of the king, let judgment be executed speedily upon him, whether it be unto death, or to banishment, or to confiscation of goods, or to imprisonment. Ezra 7:25, 26.
Iar tu, Ezra, după înțelepciunea Dumnezeului tău, care este în mâna ta, pune dregători și judecători, care să judece pe tot poporul care este dincolo de râu, pe toți aceia care cunosc legile Dumnezeului tău; și învățați-i pe cei ce nu le cunosc. Și oricine nu va împlini Legea Dumnezeului tău și legea împăratului, să se facă îndată judecată asupra lui, fie spre moarte, fie spre surghiun, fie spre confiscarea averii, fie spre închisoare. Ezra 7:25, 26.
The third decree provided authority to execute judgment and punishment for both the laws of God and the laws of the king. That decree marked the beginning of the twenty-three-hundred-year prophecy which concluded on October 22, 1844 when Christ suddenly came to His temple. It also marked the beginning of a two-hundred-and-fifty-year prophecy that ended in 207 BC, in the history between the battles of Raphia in 217 BC and Panium in 200 BC. The restoration of both civil and religious sovereignty in 457 BC identifies a twofold alpha that finds two omega fulfillment's. Both omega fulfillment's represent a closed door; one for the Protestant horn and the other for the Republican horn.
Al treilea decret a conferit autoritate pentru a executa judecata și pedeapsa atât pentru legile lui Dumnezeu, cât și pentru legile împăratului. Acel decret a marcat începutul profeției de două mii trei sute de ani, care s-a încheiat la 22 octombrie 1844, când Hristos a venit pe neașteptate la templul Său. El a marcat, de asemenea, începutul unei profeții de două sute cincizeci de ani, care s-a încheiat în 207 î.Hr., în istoria dintre bătăliile de la Rafia din 217 î.Hr. și Panium din 200 î.Hr. Restaurarea atât a suveranității civile, cât și a celei religioase în 457 î.Hr. identifică o alfa dublă, care își găsește două împliniri omega. Ambele împliniri omega reprezintă o ușă închisă: una pentru cornul protestant și cealaltă pentru cornul republican.
The first prophecy of twenty-three hundred years represented God’s laws, and the two-hundred-and-fifty-year prophecy represented the king’s laws. The two prophecies identify the horn of Protestantism and the horn of Republicanism upon the earth beast of Revelation thirteen. The Republican horn of the earth beast is placed into the middle of verses eleven through sixteen of Daniel eleven. The seventeen-year period between Raphia and Panium is intersected by one horn from the dual prophecy of the third decree in 457 BC. The twofold prophecy identifies both the judgment of the final covenant people and also the judgment of the nation where that covenant people find their roots.
Prima profeție de două mii trei sute de ani reprezenta legile lui Dumnezeu, iar profeția de două sute cincizeci de ani reprezenta legile împăratului. Cele două profeții identifică cornul Protestantismului și cornul Republicanismului pe fiara care se ridică din pământ din Apocalipsa treisprezece. Cornul republican al fiarei pământului este așezat în mijlocul versetelor unsprezece până la șaisprezece din Daniel unsprezece. Perioada de șaptesprezece ani dintre Rafia și Panium este intersectată de un corn din profeția dublă a celui de-al treilea decret din 457 î.Hr. Profeția dublă identifică atât judecata poporului final al legământului, cât și judecata națiunii în care acel popor al legământului își găsește rădăcinile.
And he said unto Abram, Know of a surety that thy seed shall be a stranger in a land that is not theirs, and shall serve them; and they shall afflict them four hundred years; And also that nation, whom they shall serve, will I judge: and afterward shall they come out with great substance. Genesis 15:13, 14.
Și El i-a zis lui Abram: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a ei și că va sluji locuitorilor ei; iar aceștia o vor asupri patru sute de ani. Dar și pe neamul acela căruia îi vor sluji îl voi judeca; și după aceea vor ieși cu mari bogății.” Geneza 15:13, 14.
In the book of Ezekiel, October 22, 1844 is typified by October 22, 573 BC. One date identifies the beginning of the investigative judgment and the other identifies the sounding of the Jubilee trumpet at both the beginning and the conclusion of the judgment process. Both dates align, and both identify a closed door. 1844 represents the closing of the door of the holy place, as Christ moved into the Most Holy Place. 573 BC identifies the close of human probation where the slaves of sin who have been redeemed are given their freedom, and a new earth to dwell in.
În cartea lui Ezechiel, 22 octombrie 1844 este prefigurat de 22 octombrie 573 î.Hr. Una dintre date identifică începutul judecății de cercetare, iar cealaltă identifică sunarea trâmbiței Jubileului atât la începutul, cât și la încheierea procesului de judecată. Ambele date se aliniază și ambele indică o ușă închisă. 1844 reprezintă închiderea ușii Locului Sfânt, în timp ce Hristos a trecut în Locul Preasfânt. 573 î.Hr. identifică încheierea timpului de probă al omenirii, când robii păcatului care au fost răscumpărați își primesc libertatea și un pământ nou în care să locuiască.
And if he be not redeemed in these years, then he shall go out in the year of jubile, both he, and his children with him. For unto me the children of Israel are servants; they are my servants whom I brought forth out of the land of Egypt: I am the Lord your God. Leviticus 25:54, 55.
Iar dacă nu va fi răscumpărat în acești ani, atunci va ieși în anul jubileului, atât el, cât și copiii lui împreună cu el. Căci copiii lui Israel Îmi sunt slujitori; ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Leviticul 25:54, 55.
Both October 22’s represent the closed door of the soon-coming Sunday law. The period of probation given to Adventism began in 1844 and ends at the soon-coming Sunday law, and the period of probation given to the United States also ends at the soon-coming Sunday law. Both endings align with October 22’s two witnesses of 2,300 years and two hundred and fifty years.
Ambele date de 22 octombrie reprezintă ușa închisă a legii duminicale care va veni în curând. Perioada de probă acordată adventismului a început în 1844 și se încheie la legea duminicală care va veni în curând, iar perioada de probă acordată Statelor Unite se încheie, de asemenea, la legea duminicală care va veni în curând. Ambele încheieri se aliniază cu cei doi martori ai datei de 22 octombrie: cei 2.300 de ani și cei două sute cincizeci de ani.
The two hundred and fifty years that ends in the history between Raphia and Panium divides the period of the two battles into two symbolic numbers, which together possess their own peculiar meaning. Ten years after Raphia, meaning borderland and seven years before Panium which was a battle fought upon a plain and ended at a siege. Ten and seven as a symbol identify the dragon power upon several witnesses. 207 BC places Trump, the symbol of the earth beast in between verse eleven and fifteen of Daniel eleven prophetically preparing to speak as a dragon, as represented by the combination of the number ten and the number seven.
Cei două sute cincizeci de ani care se încheie în istoria dintre Rafia și Paniu împart perioada celor două bătălii în două numere simbolice, care, împreună, posedă propria lor semnificație aparte. Zece ani după Rafia, însemnând ținut de graniță, și șapte ani înainte de Paniu, care a fost o bătălie purtată pe o câmpie și încheiată printr-un asediu. Zece și șapte, ca simbol, identifică puterea balaurului pe temeiul mai multor martori. Anul 207 î.Hr. îl plasează pe Trump, simbolul fiarei pământului, între versetul unsprezece și versetul cincisprezece din Daniel 11, pregătindu-se profetic să vorbească asemenea unui balaur, așa cum este reprezentat prin combinația dintre numărul zece și numărul șapte.
Seventeen is also symbolic and it expands the history of Raphia to Panium beyond Panium and also before Raphia. Ptolemy IV Philopator reigned as king of Ptolemaic Egypt from 221 BC to 204 BC, and he defeated Antiochus Magnus at Raphia in 217 BC. Ptolemy began to reign before Raphia, and he reigned for ‘seventeen’ years. The number seventeen represents a historical period which begins prior to Raphia, and that extends beyond the battle of Panium and the siege of Sidon unto the close of human probation as represented by the year 330. The two-hundred-and-fifty-year prophecy for the period of the church of Smyrna began in the 64 and ended at the Edict of Milan and the marriage treaty of 313.
Șaptesprezece este, de asemenea, simbolic și extinde istoria de la Rafia la Panium dincolo de Panium și, de asemenea, înainte de Rafia. Ptolemeu al IV-lea Filopator a domnit ca rege al Egiptului ptolemaic din 221 î.Hr. până în 204 î.Hr. și l-a învins pe Antiohus Magnus la Rafia în 217 î.Hr. Ptolemeu a început să domnească înainte de Rafia și a domnit timp de „șaptesprezece” ani. Numărul șaptesprezece reprezintă o perioadă istorică care începe înainte de Rafia și se extinde dincolo de bătălia de la Panium și de asediul Sidonului până la închiderea timpului de probă al omenirii, așa cum este reprezentată de anul 330. Profeția de două sute cincizeci de ani pentru perioada bisericii din Smirna a început în anul 64 și s-a încheiat la Edictul de la Milano și tratatul de căsătorie din 313.
Constantine the Great represents the history of the church of Pergamos, and that history began in 313 and ended in 538. The first ‘seventeen’ years after the conclusion of the two-hundred-and-fifty-year prophecy in 313 possesses three waymarks. 313 was the Edict of Milan, 321 was the first Sunday law and the division of the empire is marked in 330. 330 represents the final Sunday law which marks the close of human probation. The number seventeen therefore begins before Raphia and ends well after the military campaign of Panium and Sidon. Verse sixteen in Daniel eleven represents the Sunday law in the United States
Constantin cel Mare reprezintă istoria bisericii din Pergam, iar această istorie a început în 313 și s-a încheiat în 538. Primii „șaptesprezece” ani după încheierea profeției de două sute cincizeci de ani, în 313, cuprind trei semne de hotar. 313 a fost Edictul de la Milano, 321 a fost prima lege duminicală, iar împărțirea imperiului este marcată în 330. 330 reprezintă legea duminicală finală, care marchează încheierea timpului de probă al omenirii. Numărul șaptesprezece începe, așadar, înainte de Rafia și se încheie cu mult după campania militară de la Panium și Sidon. Versetul șaisprezece din Daniel unsprezece reprezintă legea duminicală din Statele Unite.
The Smyrna prophecy identifies the sign of the siege that is the very heart of Ezekiel’s warning message. The waymark that precedes the Sunday law, as represented by the two illustrations of the destruction of Jerusalem is the siege, but it is also the Edict of Milan, which begins the formation of the image of the beast.
Profeția Smirnei identifică semnul asediului, care este chiar miezul mesajului de avertizare al lui Ezechiel. Indicatorul profetic care precede legea duminicală, așa cum este reprezentat prin cele două ilustrații ale distrugerii Ierusalimului, este asediul, dar este și Edictul de la Milano, care marchează începutul formării icoanei fiarei.
At the siege a treaty marriage procession will occur. It is a fractal of the marriage procession that began with Reagan, as typified by Clovis in 496, but the final procession unto the marriage begins at the siege aligning with Justinian’s decree of 533, and with the Edict of Milan in 313. Both waymarks precede the Sunday law. 313 preceded the first Sunday law of 321, and the decree of 533 preceded the Sunday law at the third Counsel of Orleans in 538. Some type of legislation will fulfill the prophetic characteristics of both the decree of Justinian and the Edict of Milan, while some type of a symbolic treaty marriage will be put in place.
La asediu va avea loc o procesiune a căsătoriei prin tratat. Ea este o fractală a procesiunii căsătoriei care a început cu Reagan, așa cum este tipificată de Clovis în 496, însă procesiunea finală către căsătorie începe la asediu, aliniindu-se cu decretul lui Iustinian din 533 și cu Edictul de la Milano din 313. Ambele repere preced legea duminicală. Anul 313 a precedat prima lege duminicală din 321, iar decretul din 533 a precedat legea duminicală de la al treilea Conciliu de la Orléans din 538. Un anumit tip de legislație va împlini caracteristicile profetice atât ale decretului lui Iustinian, cât și ale Edictului de la Milano, în timp ce un anumit tip de căsătorie simbolică prin tratat va fi instituit.
When that decree is made it is too late to get ready, for the door of probation is closed upon the Protestant horn as surely as it closed at the first Passover in Egypt. Thereafter the Sunday law, the next waymark identifies not simply that the image of the beast has been fully formed, but also the enforcement of the mark of the beast. The Sunday law marks the end of probation for the Republican horn, the earth beast of Revelation thirteen as certainly as Pharaoh and his host died in the Red Sea after the Passover.
Când acel decret este dat, este prea târziu să te pregătești, căci ușa timpului de probă este închisă asupra cornului protestant, tot atât de sigur cum s-a închis la primul Paște în Egipt. După aceea, legea duminicală, următorul reper profetic, identifică nu doar faptul că icoana fiarei a fost pe deplin formată, ci și impunerea semnului fiarei. Legea duminicală marchează încheierea timpului de probă pentru cornul republican, fiara care se ridică din pământ din Apocalipsa treisprezece, tot atât de sigur cum Faraon și oștirea lui au pierit în Marea Roșie după Paște.
The two hundred and fifty years that concludes in 207 BC identifies Donald Trump, as represented by Antiochus Magnus preparing for the upcoming campaign that begins on the plain of Panium and ends with the siege of Sidon. After the Battle of Panium, the Ptolemaic commander Scopas of Aetolia fled with about 10,000 surviving troops to the city of Sidon. Antiochus pursued him and laid ‘siege’ to Sidon. The Ptolemaic government in Alexandria sent a relief force, but it failed. Facing starvation, Scopas surrendered the city. Antiochus allowed Scopas to leave; Scopas later returned to Egypt, where he was eventually executed on charges of treason and embezzlement. The siege of Sidon completed Antiochus’s conquest of Coele-Syria after Panium.
Cei două sute cincizeci de ani care se încheie în 207 î.Hr. îl identifică pe Donald Trump, așa cum este reprezentat de Antiohus Magnus, pregătindu-se pentru campania care urmează să înceapă pe câmpia Panium și să se încheie cu asediul Sidonului. După Bătălia de la Panium, comandantul ptolemeic Scopas din Etolia a fugit cu aproximativ 10.000 de soldați supraviețuitori în cetatea Sidon. Antiohus l-a urmărit și a pus „asediu” asupra Sidonului. Guvernul ptolemeic din Alexandria a trimis o forță de ajutor, dar aceasta a eșuat. În fața înfometării, Scopas a predat cetatea. Antiohus i-a îngăduit lui Scopas să plece; Scopas s-a întors mai târziu în Egipt, unde în cele din urmă a fost executat sub acuzații de trădare și delapidare. Asediul Sidonului a desăvârșit cucerirea de către Antiohus a Cele-Siriei după Panium.
Sister White identifies Uriah Smith’s book, Daniel and the Revelation as “God’s helping hand.” Smith identifies the two-step campaign of Antiochus in his commentary on verses fourteen and fifteen of Daniel eleven.
Sora White identifică lucrarea lui Uriah Smith, Daniel and the Revelation, drept „mâna ajutătoare a lui Dumnezeu”. Smith identifică campania în doi pași a lui Antiohus în comentariul său asupra versetelor paisprezece și cincisprezece din Daniel unsprezece.
“The tuition of the young king of Egypt was entrusted by the Roman Senate to M. Emilius Lepidus, who appointed Aristomenes, an old and experienced minister of that court, his guardian. His first act was to provide against the threatened invasion of the two confederated kings, Philip and Antiochus.
„Educația tânărului rege al Egiptului a fost încredințată de Senatul roman lui M. Emilius Lepidus, care l-a numit pe Aristomenes, un vechi și experimentat slujitor al acelei curți, tutorele său. Primul său act a fost să ia măsuri împotriva amenințatei invazii a celor doi regi confederați, Filip și Antioh.”
“To this end he despatched Scopas, a famous general of AEtolia, then in the service of the Egyptians, into his native country to raise reinforcements for the army. Having equipped an army, he marched into Palestine and Coele-Syria (Antiochus being engaged in a war with Attalus in Lesser Asia), and reduced all Judea into subjection to the authority of Egypt.
„În acest scop, l-a trimis pe Scopas, un general vestit din Etolia, aflat pe atunci în slujba egiptenilor, în țara sa natală, pentru a strânge întăriri pentru oaste. După ce a înzestrat o armată, a mărșăluit în Palestina și Celesiria (Antioh fiind angajat într-un război cu Attalus în Asia Mică) și a adus toată Iudeea sub autoritatea Egiptului.”
“Thus affairs were brought into a posture for the fulfillment of the verse before us. For Antiochus, desisting from his war with Attalus at the dictation of the Romans, took speedy steps for the recovery of Palestine and Coele-Syria from the hands of the Egyptians. Scopas was sent to oppose him. Near the sources of the Jordan, the two armies met. [Panium] Scopas was defeated, pursued to Sidon, and there closely besieged. Three of the ablest generals of Egypt, with their best forces, were sent to raise the siege, but without success. At length Scopas meeting, in the gaunt and intangible specter of famine, a foe with whom he was unable to cope, was forced to surrender on the dishonorable terms of life only; whereupon he and his ten thousand men were suffered to depart, stripped and naked. Here was the taking of the most fenced cities by the king of the north; for Sidon was, both in its situation and its defenses, one of the strongest cities of those times. Here was the failure of the arms of the south to withstand, and the failure also of the people which the king of the south had chosen; namely, Scopas and his Aetolian forces.” Daniel and the Revelation, 257, 258.
„Astfel, lucrurile au fost aduse într-o poziție favorabilă împlinirii versetului dinaintea noastră. Căci Antioh, încetând războiul său cu Attalus la porunca romanilor, a luat grabnic măsuri pentru recucerirea Palestinei și a Celesiriei din mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să i se împotrivească. În apropierea izvoarelor Iordanului, cele două armate s-au întâlnit. [Panium] Scopas a fost înfrânt, urmărit până la Sidon și acolo asediat îndeaproape. Trei dintre cei mai capabili generali ai Egiptului, împreună cu cele mai bune trupe ale lor, au fost trimiși să ridice asediul, dar fără succes. În cele din urmă, Scopas, întâlnind, în spectrul hidos și impalpabil al foametei, un vrăjmaș cu care nu era în stare să se lupte, a fost silit să se predea în condițiile dezonorante de a i se cruța doar viața; după care lui și celor zece mii de oameni ai săi li s-a îngăduit să plece, dezbrăcați și goi. Aici a fost cucerirea celor mai întărite cetăți de către împăratul de la miazănoapte; căci Sidonul era, atât prin poziția sa, cât și prin fortificațiile sale, una dintre cele mai puternice cetăți ale acelor vremuri. Aici a fost eșecul armelor miazăzii de a rezista și, de asemenea, eșecul poporului pe care împăratul de la miazăzi îl alesese; și anume, Scopas și forțele sale etoliene.” Daniel and the Revelation, 257, 258.
The two hundred and fifty years that concludes in 207 BC identifies Donald Trump. The two-hundred-and-fifty-year prophecy that ends at 313 with the treaty marriage of east and west, and the Edict of Milan is identifying the formation of the image of the beast in the United States. The church of Pergamos, which began in 313 represents the history where Christianity fell away through a compromise with the religion of paganism, in advance of the papal power taking the throne. Pergamos and the year 313, typifies the compromise that is represented by the formation of the image of the beast in the United States. It represents the compromise of Christianity and papal Rome, for the religion of Catholicism is nothing more or less than paganism disguised as a Christian institution. The two-hundred-and-fifty-year prophecy that began in 1776 and ends this year is also addressing the United States. Thus, all three two-hundred-and-fifty-year prophecies address some prophetic aspect of the earth beast of Revelation thirteen, and all three end within the prophetic lines represented by the number seventeen.
Cei două sute cincizeci de ani care se încheie în 207 î.Hr. îl identifică pe Donald Trump. Profeția de două sute cincizeci de ani care se încheie în 313, odată cu căsătoria prin tratat dintre răsărit și apus și cu Edictul de la Milano, identifică formarea chipului fiarei în Statele Unite. Biserica din Pergam, care a început în 313, reprezintă istoria în care creștinismul a decăzut printr-un compromis cu religia păgânismului, înainte ca puterea papală să urce pe tron. Pergam și anul 313 prefigurează compromisul reprezentat de formarea chipului fiarei în Statele Unite. El reprezintă compromisul dintre creștinism și Roma papală, căci religia catolicismului nu este nici mai mult, nici mai puțin decât păgânism deghizat într-o instituție creștină. Profeția de două sute cincizeci de ani care a început în 1776 și se încheie în acest an se referă, de asemenea, la Statele Unite. Astfel, toate cele trei profeții de două sute cincizeci de ani tratează un anumit aspect profetic al fiarei care se ridică din pământ din Apocalipsa treisprezece, iar toate trei se încheie în cadrul liniilor profetice reprezentate de numărul șaptesprezece.
The Sunday law is when the United States speaks as a dragon, and the speaking of a nation is the action of its legislative and judicial authorities.
Legea duminicală este momentul în care Statele Unite vorbesc ca un balaur, iar vorbirea unei națiuni este acțiunea autorităților sale legislative și judiciare.
“The ‘speaking’ of the nation is the action of its legislative and judicial authorities.” The Great Controversy, 442.
„«Vorbirea» națiunii este acțiunea autorităților ei legislative și judiciare.” Tragedia veacurilor, 442.
Trump is neither a judicial or legislative authority, so the soon-coming Sunday law is accomplished by the Congress. Yet any action that provides support for the papal power, typifies the Sunday law. The decree of 533, and the edict of 313 identify the beginning of the period when the image of the beast is formed. The conclusion is the soon-coming Sunday law, and Jesus always illustrates the end with the beginning, so the action of Trump through an executive order that would provide any “concession” to the antichrist of Bible prophecy would represent the alpha of the movement that only ends at the omega, when the United States “shall so abjure the principles of its government as to enact a Sunday law.”
Trump nu este nici o autoritate judiciară, nici legislativă, astfel că legea duminicală ce urmează curând este adusă la îndeplinire de către Congres. Totuși, orice acțiune care oferă sprijin puterii papale prefigurează legea duminicală. Decretul din 533 și edictul din 313 identifică începutul perioadei în care se formează chipul fiarei. Concluzia este legea duminicală ce urmează curând, iar Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul prin început, astfel încât acțiunea lui Trump printr-un ordin executiv care ar oferi orice „concesie” antihristului profeției biblice ar reprezenta alfa mișcării care se încheie numai la omega, când Statele Unite „vor lepăda în asemenea măsură principiile guvernării lor încât să promulge o lege duminicală.”
“There are many, even of those engaged in this movement for Sunday enforcement, who are blinded to the results which will follow this action. They do not see that they are striking directly against religious liberty. There are many who have never understood the claims of the Bible Sabbath and the false foundation upon which the Sunday institution rests. Any movement in favor of religious legislation is really an act of concession to the papacy, which for so many ages has steadily warred against liberty of conscience. Sunday observance owes its existence as a so-called Christian institution to ‘the mystery of iniquity;’ and its enforcement will be a virtual recognition of the principles which are the very cornerstone of Romanism. When our nation shall so abjure the principles of its government as to enact a Sunday law, Protestantism will in this act join hands with popery; it will be nothing else than giving life to the tyranny which has long been eagerly watching its opportunity to spring again into active despotism.” Testimonies, volume 5, 711.
„Sunt mulți, chiar dintre cei angajați în această mișcare pentru impunerea duminicii, care sunt orbi față de rezultatele ce vor urma acestei acțiuni. Ei nu văd că lovesc direct împotriva libertății religioase. Sunt mulți care n-au înțeles niciodată pretențiile Sabatului biblic și temelia falsă pe care se sprijină instituția duminicii. Orice mișcare în favoarea legislației religioase este, în realitate, un act de concesie făcut papalității, care de atâtea veacuri a purtat neabătut război împotriva libertății de conștiință. Păzirea duminicii își datorează existența, ca așa-zisă instituție creștină, «tainei fărădelegii»; iar impunerea ei va fi o recunoaștere virtuală a principiilor care constituie chiar piatra de temelie a romanismului. Când națiunea noastră va lepăda astfel principiile guvernării sale, încât să adopte o lege duminicală, protestantismul, prin acest act, va da mâna cu papalitatea; nu va fi nimic altceva decât a da viață tiraniei care de multă vreme își urmărește cu ardoare prilejul de a se avânta din nou într-un despotism activ.” Testimonies, volumul 5, 711.
Any “movement in favor of religious legislation is really an act of concession to the papacy,” and those movements occur in advance of the soon-coming Sunday law.
Orice „mișcare în favoarea legislației religioase este, în realitate, un act de concesie față de papalitate”, iar asemenea mișcări au loc înaintea legii duminicale care urmează să vină în curând.
“The decree enforcing the worship of this day is to go forth to all the world. In a limited degree, it has already gone forth. In several places the civil power is speaking with the voice of a dragon, just as the heathen king spoke to the Hebrew captives.” Signs of the Times, May 6, 1897.
„Decretul care impune închinarea în această zi trebuie să fie promulgat pentru întreaga lume. Într-o măsură limitată, el a fost deja promulgat. În mai multe locuri, puterea civilă vorbește cu glas de balaur, așa cum a vorbit împăratul păgân către captivii evrei.” Signs of the Times, 6 mai 1897.
We will continue these things in the next article.
Vom continua aceste lucruri în articolul următor.