“We should know for ourselves what constitutes Christianity, what is truth, what is the faith that we have received, what are the Bible rules—the rules given us from the highest authority.” The 1888 Materials, 403.
"Ar trebui să știm noi înșine în ce constă creștinismul, ce este adevărul, care este credința pe care am primit-o, care sunt regulile Bibliei — regulile date nouă de la cea mai înaltă autoritate." Materialele din 1888, 403.
For several years Future for America has identified that the seven churches of Revelation not only represent the history of modern Israel from the time of the apostles until the end of the world, but that the seven churches also represent ancient Israel from the time of Moses until the stoning of Stephen. The pioneers of Adventism did not teach this truth, but they understood and employed the principles that establish this truth. Jesus identifies the end from the beginning and ancient Israel represents modern Israel. Therefore, any truth that is part of the prophetic characteristics of modern Israel also existed in ancient Israel.
De câțiva ani, Future for America a identificat faptul că cele șapte biserici din Apocalipsă nu reprezintă doar istoria Israelului modern din vremea apostolilor până la sfârșitul lumii, ci și Israelul din vechime, din vremea lui Moise până la uciderea cu pietre a lui Ștefan. Pionierii adventismului nu au predat acest adevăr, dar au înțeles și au folosit principiile care stabilesc acest adevăr. Isus identifică sfârșitul de la început, iar Israelul din vechime reprezintă Israelul modern. Prin urmare, orice adevăr care face parte din caracteristicile profetice ale Israelului modern a existat, de asemenea, în Israelul din vechime.
Before Millerite history the traditional Christian view of the seven churches was that they represented the actual churches in Asia minor during the time of John. The traditional view also understood that the counsel to the individual churches may also be understood to represent specific counsel to various churches throughout Christian history, and also that the very same counsel and warnings is for individual Christians. They also understood that the seven churches represent seven periods of church history from the time of the disciples until the end of the world. These perspectives pre-dated the Millerite history. Those four recognitions of the seven churches that make up the traditional view that pre-dated William Miller were and are based upon the “historicist” interpretation of the Bible. It is that methodology that God’s angels led William Miller to adopt.
Înainte de istoria mișcării millerite, viziunea creștină tradițională cu privire la cele șapte biserici era că ele reprezentau bisericile reale din Asia Mică din vremea lui Ioan. Viziunea tradițională înțelegea, de asemenea, că sfaturile adresate fiecărei biserici pot fi înțelese ca reprezentând îndrumări specifice pentru diferite biserici de-a lungul istoriei creștine și, totodată, că aceleași sfaturi și avertizări se adresează credincioșilor individuali. De asemenea, se înțelegea că cele șapte biserici reprezintă șapte perioade ale istoriei bisericii, din vremea ucenicilor până la sfârșitul lumii. Aceste perspective au precedat istoria mișcării millerite. Acele patru înțelegeri ale celor șapte biserici, care alcătuiesc viziunea tradițională anterioară lui William Miller, erau și sunt întemeiate pe interpretarea „istoricistă” a Bibliei. La adoptarea acelei metodologii l-au călăuzit îngerii lui Dumnezeu pe William Miller.
“The seven churches of Asia is a history of the church of Christ in her seven forms, in all her windings and turnings, in all her prosperity and adversity, from the days of the apostles down to the end of the world. The seven seals are a history of the transactions of the powers and kings of the earth over the church, and God’s protection of his people during the same time. The seven trumpets are a history of seven peculiar and heavy judgments sent upon the earth, or Roman kingdom. And the seven vials are the seven last plagues sent upon Papal Rome. Mixed with these are many other events, woven in like tributary streams, and filling up the grand river of prophecy, until the whole ends us in the ocean of eternity.
Cele șapte biserici ale Asiei reprezintă o istorie a Bisericii lui Hristos în cele șapte forme ale ei, în toate meandrele și întorsăturile ei, în toate stările ei de prosperitate și adversitate, din zilele apostolilor până la sfârșitul lumii. Cele șapte peceți sunt o istorie a acțiunilor puterilor și împăraților pământului asupra Bisericii și a ocrotirii lui Dumnezeu asupra poporului Său în aceeași perioadă. Cele șapte trâmbițe sunt o istorie a șapte judecăți deosebite și grele trimise asupra pământului, sau asupra împărăției romane. Iar cele șapte potire sunt cele șapte plăgi de pe urmă trimise asupra Romei papale. Amestecate cu acestea se află multe alte evenimente, care se împletesc ca niște pâraie afluente și umplu marele fluviu al profeției, până când întregul ne duce în oceanul veșniciei.
“This, to me, is the plan of John’s prophecy in the book of Revelation. And the man who wishes to understand this book, must have a thorough knowledge of other parts of the word of God. The figures and metaphors used in this prophecy, are not all explained in the same, but must be found in other prophets, and explained in other passages of Scripture. Therefore it is evident that God has designed the study of the whole, even to obtain a clear knowledge of any part.” William Miller, Miller’s Lectures, volume 2, lecture 12, 178.
Aceasta, după părerea mea, este planul profeției lui Ioan din cartea Apocalipsei. Iar omul care dorește să înțeleagă această carte trebuie să aibă o cunoaștere temeinică a altor părți ale Cuvântului lui Dumnezeu. Figurile și metaforele folosite în această profeție nu sunt toate explicate în ea însăși, ci trebuie găsite la alți profeți și lămurite în alte pasaje ale Scripturii. Prin urmare, este evident că Dumnezeu a rânduit studierea întregului, chiar pentru a dobândi o cunoaștere limpede a oricărei părți. William Miller, Prelegerile lui Miller, volumul 2, prelegerea 12, 178.
Sister White agrees with and upholds the “historicist” view held by Miller, but she added a deeper insight to the book of Revelation than Miller saw, for Miller had not recognized the sanctuary as it truly is. He understood the sanctuary to be the earth. Sister White recognized that when Jesus presented the predictions represented in the book of Revelation, that Christ was doing so in conjunction with His work as the heavenly High Priest.
Sora White este de acord cu și susține perspectiva „istoricistă” adoptată de Miller, dar a adăugat o înțelegere mai profundă a cărții Apocalipsei decât cea pe care o avusese Miller, căci Miller nu recunoscuse sanctuarul așa cum este în realitate. El înțelegea sanctuarul ca fiind pământul. Sora White a recunoscut că atunci când Isus a prezentat profețiile înfățișate în cartea Apocalipsei, Hristos făcea aceasta în legătură cu lucrarea Sa de Mare Preot ceresc.
When John turns and sees Christ, He is walking among the candlesticks in priestly garments, and the candlesticks are located in the holy place, and therefore in the history after His ascension, but before He moved into the Most Holy Place in 1844. Miller could not have understood the significance of this reality. Neither would have Tyndale, Luther or John Wycliffe or any of the early reformers. Truth is progressive, shining brighter and still brighter unto the perfect day.
Când Ioan se întoarce și Îl vede pe Hristos, El umblă printre sfeșnice, îmbrăcat în veșminte preoțești, iar sfeșnicele se află în Locul Sfânt și, prin urmare, aceasta aparține perioadei istorice de după înălțarea Sa, dar înainte ca El să fi intrat în Sfânta Sfintelor în 1844. Miller nu ar fi putut înțelege semnificația acestei realități. Nici Tyndale, Luther sau John Wycliffe și nici vreunul dintre primii reformatori nu ar fi putut. Adevărul este progresiv, strălucind din ce în ce mai luminos până la ziua desăvârșită.
“The great principle so nobly advocated by Robinson and Roger Williams, that truth is progressive, that Christians should stand ready to accept all the light which may shine from God’s holy word, was lost sight of by their descendants. The Protestant churches of America,—and those of Europe as well,—so highly favored in receiving the blessings of the Reformation, failed to press forward in the path of reform. Though a few faithful men arose, from time to time, to proclaim new truth and expose long-cherished error, the majority, like the Jews in Christ’s day or the papists in the time of Luther, were content to believe as their fathers had believed and to live as they had lived. Therefore religion again degenerated into formalism; and errors and superstitions which would have been cast aside had the church continued to walk in the light of God’s word, were retained and cherished. Thus the spirit inspired by the Reformation gradually died out, until there was almost as great need of reform in the Protestant churches as in the Roman Church in the time of Luther. There was the same worldliness and spiritual stupor, a similar reverence for the opinions of men, and substitution of human theories for the teachings of God’s word.” The Great Controversy, 297.
Marele principiu susținut cu atâta noblețe de Robinson și Roger Williams, potrivit căruia adevărul este progresiv, iar creștinii trebuie să fie gata să primească toată lumina care poate străluci din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, a fost dat uitării de către urmașii lor. Bisericile protestante din America — și cele din Europa deopotrivă —, atât de mult favorizate prin primirea binecuvântărilor Reformei, nu au continuat să înainteze pe calea reformei. Deși, din când în când, s-au ridicat câțiva bărbați credincioși ca să proclame adevăruri noi și să demascheze erori îndelung prețuite, majoritatea, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos sau papistașilor din vremea lui Luther, s-au mulțumit să creadă așa cum crezuseră părinții lor și să trăiască așa cum trăiseră ei. De aceea, religia a degenerat din nou în formalism; iar erorile și superstițiile care ar fi fost lepădate dacă biserica ar fi continuat să umble în lumina Cuvântului lui Dumnezeu au fost păstrate și prețuite. Astfel, spiritul insuflat de Reformă s-a stins treptat, până când a fost aproape la fel de mare nevoia de reformă în bisericile protestante ca în Biserica Romei din vremea lui Luther. S-a manifestat același spirit lumesc și aceeași amorțeală spirituală, o venerație asemănătoare pentru opiniile oamenilor și înlocuirea învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu cu teorii omenești. Marea controversă, 297.
If the fact that truth develops progressively throughout history is not recognized, then the significance of any new light in this final generation may very well be impossible to recognize. Once a person ceases to understand the progressive nature of “truth,” they automatically begin to rely upon traditions, customs and fallen human guidance.
Dacă nu se recunoaște faptul că adevărul se dezvoltă în mod progresiv de-a lungul istoriei, atunci semnificația oricărei lumini noi în această ultimă generație ar putea foarte bine să fie imposibil de recunoscut. Odată ce o persoană încetează să înțeleagă natura progresivă a „adevărului”, ea începe în mod automat să se sprijine pe tradiții, obiceiuri și pe îndrumarea omenească căzută.
The methodology that Miller employed is a waymark that runs through the entire prophetic line which presents a testimony of the development of biblical truth that began with the apostles. Yet in the waymark represented by Miller, we find a beginning that demands a counterpart at the end. Most never understand these realities, but not so with Satan.
Metodologia pe care a aplicat-o Miller constituie un reper ce străbate întreaga linie profetică, linie care dă mărturie despre dezvoltarea adevărului biblic începută cu apostolii. Totuși, în reperul reprezentat de Miller, găsim un început care cere un corespondent la final. Cei mai mulți nu înțeleg niciodată aceste realități, însă nu și Satana.
Satan has resisted the truth and its development from his rebellion in heaven onward. When it reached the point in history that the reformers began to distinctly understand how to study the Bible, Satan did as he always does and he introduced counterfeits. The historical evidence of his work of counterfeiting the truth identifies that Jesuits such as Ribera and Louis de Alcazar focused their counterfeit methodology specifically against the book of Revelation. The corrupted methodology that is called “preterism” began in the second and third centuries with two primary representatives of that false methodology. One was Eusebius of Caesarea (260–339), and Victorinus of Pettau (died circa 304). Both of these early historical figures promoted the methodology suggesting the book of Revelation was fulfilled during the time of the Roman Empire by such historical figures as the infamous emperor Nero.
Satana s-a împotrivit adevărului și dezvoltării lui încă de la răzvrătirea sa în cer. Când, în istorie, s-a ajuns la punctul în care reformatorii au început să înțeleagă în mod clar cum să studieze Biblia, Satana a făcut ceea ce face întotdeauna și a introdus contrafaceri. Dovezile istorice ale lucrării sale de falsificare a adevărului identifică faptul că iezuiți precum Ribera și Louis de Alcazar și-au concentrat metodologia de contrafacere în mod special împotriva cărții Apocalipsei. Metodologia coruptă numită „preterism” a început în secolele al II-lea și al III-lea, având doi reprezentanți principali ai acelei metodologii false. Unul a fost Eusebiu din Cezareea (260-339), iar celălalt, Victorin din Pettau (mort circa 304). Amândouă aceste figuri istorice timpurii au promovat metodologia potrivit căreia cartea Apocalipsei a fost împlinită în timpul Imperiului Roman de către asemenea figuri istorice precum infamul împărat Nero.
In the nineteenth century John Darby (1800–1882) from the United Kingdom introduced another satanic methodology which was also inserted to the foot notes of the Trojan horse Bible called the Scofield Reference Bible which we have previously identified. “Dispensationalism” is a theological framework that divides history and God’s interaction with humanity into distinct periods, or ‘dispensations,’ in which God administers His plan in different ways. I note this at this point for this is one of the falsehoods that was introduced to the movement of Future for America by voices from the same area Darby had propagated his satanic ideas. Darby’s ideas that attacked Future for America were accompanied by the philosophy of the so-called modern-day “woke” movement which promotes the same anarchy represented by the French Revolution and the same licentiousness represented by Sodom and Gomorrah.
În secolul al nouăsprezecelea, John Darby (1800–1882) din Regatul Unit a introdus o altă metodologie satanică, care a fost de asemenea inserată în notele de subsol ale așa-numitei «Biblie cal troian», intitulată Scofield Reference Bible, pe care am identificat-o anterior. „Dispensaționalismul” este un cadru teologic care împarte istoria și interacțiunea lui Dumnezeu cu omenirea în perioade distincte, sau „dispensații”, în care Dumnezeu Își administrează planul în moduri diferite. Menționez acest lucru aici, căci aceasta este una dintre minciunile care au fost introduse în mișcarea Future for America de către voci din aceeași zonă din care Darby își propagase ideile satanice. Ideile lui Darby care au atacat Future for America au fost însoțite de filosofia așa-numitei mișcări „woke” contemporane, care promovează aceeași anarhie reprezentată de Revoluția Franceză și aceeași desfrânare reprezentată de Sodoma și Gomora.
Today the theologians of modern Adventism employ a system of dissecting the truths of the Bible based upon a two-fold system of biblical interpretation they employ to undermine and deny both the Bible and the Spirit of Prophecy. They identify men as either experts in biblical languages or as experts in biblical history. Thus, the theologians of Adventism today control the minds of Laodicean Adventism either by interpreting God’s Word based upon a fallen man’s understanding of history or fallen man’s understanding of language. These modern manifestations of error which have been often used to attack the message you are now reading will be addressed further in these articles when we consider the symbolism of the French Revolution. Satan is alive, and he knows his time is short. The last rule of Miller’s rules, number fourteen concludes with the following paragraph.
Astăzi, teologii adventismului modern recurg la un sistem de disecare a adevărurilor Bibliei, întemeiat pe un dublu sistem de interpretare biblică, pe care îl folosesc pentru a submina și a nega atât Biblia, cât și Spiritul Profetic. Ei îi clasifică pe oameni fie drept experți în limbile biblice, fie drept experți în istoria biblică. Astfel, teologii adventismului de astăzi controlează mințile adventismului laodicean fie interpretând Cuvântul lui Dumnezeu pe baza înțelegerii pe care omul căzut o are asupra istoriei, fie pe baza înțelegerii pe care omul căzut o are asupra limbajului. Aceste manifestări moderne ale erorii, care au fost adesea folosite pentru a ataca solia pe care o citiți acum, vor fi abordate în continuare în aceste articole, când vom lua în considerare simbolismul Revoluției Franceze. Satana este viu și știe că are puțină vreme. Ultima regulă dintre regulile lui Miller, numărul paisprezece, se încheie cu următorul paragraf.
“The divinity taught in our schools is always founded on some sectarian creed. It may do to take a blank mind and impress it with this kind, but it will always end in bigotry. A free mind will never be satisfied with the views of others. Were I a teacher of youth in divinity, I would first learn their capacity and mind. If these were good, I would make them study the Bible for themselves, and send them out free to do the world good. But if they had no mind, I would stamp them with another’s mind, write bigot on their forehead, and send them out as slaves!” William Miller, Miller’s Works, volume 1, 24.
„Teologia predată în școlile noastre este întotdeauna întemeiată pe vreun crez sectar. Poate fi potrivit să iei o minte neformată și să întipărești în ea așa ceva, dar va sfârși întotdeauna în bigotism. O minte liberă nu va fi niciodată mulțumită cu opiniile altora. Dacă aș fi un dascăl al tinerilor în teologie, le-aș cunoaște mai întâi capacitatea și mintea. Dacă acestea ar fi bune, i-aș pune să studieze Biblia pentru ei înșiși și i-aș trimite liberi să facă bine lumii. Dar dacă nu ar avea minte, le-aș întipări mintea altuia, le-aș scrie „bigot” pe frunte și i-aș trimite ca sclavi!” William Miller, Lucrările lui Miller, volumul 1, 24.
In the period just after John the Revelator lived, and in the days of the Reformation, Satan was actively producing false prophetic methodology to confuse and destroy true biblical analysis. What is sometimes missed in these historical facts is that all those satanic methodologies were aimed directly at no other book than the book of Revelation. That was the subject of each of these promoters of satanic confusion. The book of Revelation has always been Satan’s target. Satan knows it is the book of Revelation that he must war against. When we recognize this fact, we can then recognize another unseen reality, that is obscured by another significant truth.
În perioada imediat următoare vieții lui Ioan Revelatorul și în zilele Reformei, Satana producea în mod activ metodologii profetice false pentru a deruta și a distruge adevărata analiză biblică. Ceea ce se scapă uneori din vedere în aceste fapte istorice este că toate acele metodologii satanice vizau în mod direct doar Cartea Apocalipsei, și nicio alta. Aceea era tema fiecăruia dintre acești promotori ai confuziei satanice. Cartea Apocalipsei a fost întotdeauna ținta lui Satana. Satana știe că tocmai împotriva Cărții Apocalipsei trebuie să poarte război. Când recunoaștem acest fapt, putem recunoaște apoi o altă realitate nevăzută, care este umbrită de un alt adevăr semnificativ.
The false methodology of the Jesuits was intended to prevent a clear understanding that the pope of the Roman church is the antichrist of Bible prophecy. Every single Protestant reformer came to recognize and identify this truth. Therefore, when the accurate history of men such as Ribera and Louis de Alcazar have been publicly presented in the past through word and publication the history men such as Ribera and Louis de Alcazar was used for the purpose of demonstrating the satanic efforts to prevent a correct understanding of the “man of sin.” The written or spoken testimonies exposing the purpose of the introduction of these satanic methodologies are correct as far as they go, but Satan was attempting to cover up more than simply the biblical proofs that identify the antichrist as the pope of Rome.
Metodologia falsă a iezuiților a fost menită să împiedice o înțelegere clară a faptului că Papa Bisericii Romei este Antihristul profeției biblice. Fiecare reformator protestant a ajuns să recunoască și să identifice acest adevăr. Prin urmare, atunci când, în trecut, istoria exactă a unor oameni precum Ribera și Louis de Alcazar a fost prezentată public, prin cuvânt și prin tipar, istoria unor astfel de oameni a fost folosită în scopul de a demonstra eforturile satanice de a împiedica o înțelegere corectă a „omului păcatului”. Mărturiile scrise sau rostite care demască scopul introducerii acestor metodologii satanice sunt corecte în limitele lor, dar Satana încerca să acopere mai mult decât simplele dovezi biblice care identifică Antihristul drept Papa de la Roma.
There are truths in the book of Revelation that have been covered up with the confusion produced by these false systems of biblical interpretation that are outside the subject of the man whose number is six, six, six. One of those truths is most definitely the truth represented when the seven churches are understood in their fullest development. There are truths located within the seven churches that speak directly to the history that got under way on September 11, 2001 and ends in the Sunday law crisis. Satan has been seeking to keep this light buried, and he invented the satanic methodologies to obscure several gems of truth located in the book of Revelation, not only the identification of the pope of Rome as the antichrist.
Există în cartea Apocalipsei adevăruri, aflate în afara temei omului al cărui număr este șase, șase, șase, care au fost acoperite de confuzia produsă de aceste sisteme false de interpretare biblică. Unul dintre aceste adevăruri este, în mod cert, adevărul reprezentat atunci când cele șapte biserici sunt înțelese în dezvoltarea lor deplină. În cadrul celor șapte biserici se află adevăruri care vorbesc în mod direct despre istoria ce a început la 11 septembrie 2001 și se încheie în criza legii duminicale. Satana a căutat să țină această lumină îngropată și a inventat metodologii satanice pentru a obscura mai multe nestemate ale adevărului aflate în cartea Apocalipsei, nu doar identificarea papei Romei ca anticristul.
Before “the man of sin” was revealed in 538, men such as Eusebius and Victorinus attacked the book of Revelation in an attempt to obscure the rise of the papal power. Later in history Christ fulfilled His promise to Thyatira and brought forth the morning star of the reformation (Wycliffe), and Satan thereafter brought forth two prominent historical figures to champion and carry on his satanic work. The long-drawn-out war over the development of truth that reaches its climax when the secret of the book of Revelation is unsealed, (just before the close of probation) includes light from the seven churches that Miller never recognized, nor did Sister White, but it can be easily shown that both Miller and the Spirit of Prophecy uphold the new light, for new light never contradicts old light.
Înainte ca „omul fărădelegii” să fie descoperit în anul 538, oameni precum Eusebiu și Victorinus au atacat cartea Apocalipsei, într-o încercare de a ascunde ascensiunea puterii papale. Mai târziu în istorie, Hristos Și-a împlinit făgăduința făcută Tiatirei și a adus la iveală Luceafărul Reformei (Wycliffe), iar Satana, ulterior, a ridicat două figuri istorice proeminente pentru a susține și a duce mai departe lucrarea sa satanică. Războiul îndelungat privitor la dezvoltarea adevărului, care își atinge punctul culminant atunci când taina cărții Apocalipsei este dezpecetluită (chiar înainte de închiderea harului), cuprinde lumină din partea celor șapte biserici pe care Miller n-a recunoscut-o, după cum nici Sora White; însă se poate arăta cu ușurință că atât Miller, cât și Spiritul Profeției susțin lumina nouă, căci lumina nouă nu contrazice niciodată lumina veche.
“It is a fact that we have the truth, and we must hold with tenacity to the positions that cannot be shaken; but we must not look with suspicion upon any new light which God may send, and say, Really, we cannot see that we need any more light than the old truth which we have hitherto received, and in which we are settled. While we hold to this position, the testimony of the True Witness applies to our cases its rebuke, ‘And knowest not that thou art wretched, and miserable, and poor, and blind, and naked.’ Those who feel rich and increased with goods and in need of nothing, are in a condition of blindness as to their true condition before God, and they know it not.” Review and Herald, August 7, 1894.
Este un fapt că avem adevărul și trebuie să ne ținem cu tenacitate de pozițiile care nu pot fi clătinate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care Dumnezeu ar putea s-o trimită și să spunem: „Într-adevăr, nu vedem că am avea nevoie de mai multă lumină decât vechiul adevăr pe care l-am primit până acum și în care suntem întemeiați.” Câtă vreme ne menținem în această poziție, mărturia Adevăratului Martor aplică în cazul nostru mustrarea Sa: „Și nu știi că ești nenorocit, și vrednic de plâns, și sărac, și orb, și gol.” Cei care se simt bogați și îmbogățiți și nu au trebuință de nimic se află într-o stare de orbire cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu, iar ei nu știu aceasta. Review and Herald, 7 august 1894.
The primary test for new light is whether it contradicts established truth, and whether it upholds the foundational truths.
Testul principal al luminii noi este dacă ea contrazice adevărul stabilit și dacă susține adevărurile fundamentale.
“When the power of God testifies as to what is truth, that truth is to stand forever as the truth. No after suppositions, contrary to the light God has given are to be entertained. Men will arise with interpretations of Scripture which are to them truth, but which are not truth. The truth for this time, God has given us as a foundation for our faith. He Himself has taught us what is truth. One will arise, and still another, with new light which contradicts the light that God has given under the demonstration of His Holy Spirit.” Selected Messages, book 1, 162.
Când puterea lui Dumnezeu mărturisește ce este adevărul, acel adevăr trebuie să rămână pentru totdeauna adevăr. Nicio presupunere ulterioară, contrară luminii pe care a dat-o Dumnezeu, nu trebuie luată în considerare. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care pentru ei sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru vremea aceasta ni l-a dat Dumnezeu ca temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul și apoi încă unul, cu o lumină nouă care contrazice lumina pe care Dumnezeu a dat-o prin dovada Duhului Său Cel Sfânt. Solii alese, cartea 1, 162.
Satan has had the book of Revelation as his target of attack from the time John recorded the messages contained therein. Jesus said:
Satana a avut cartea Apocalipsei drept țintă a atacurilor sale din momentul în care Ioan a consemnat mesajele cuprinse în ea. Iisus a spus:
But blessed are your eyes, for they see: and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them. Matthew 13:16, 17.
Dar ferice de ochii voștri, că văd; și de urechile voastre, că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit. Matei 13:16, 17.
The blessing attached to seeing and hearing is the blessing of understanding the message of the Revelation of Jesus Christ. When John represented those in the “last days” who see and hear the message he fell down to worship the angel Gabriel, who immediately informed John not to do it.
Binecuvântarea care însoțește vederea și auzul este binecuvântarea înțelegerii mesajului Apocalipsei lui Isus Hristos. Când Ioan i-a reprezentat pe cei din „zilele de pe urmă” care văd și aud mesajul, el a căzut la pământ ca să i se închine îngerului Gabriel, care l-a înștiințat imediat pe Ioan să nu facă aceasta.
And I John saw these things, and heard them. And when I had heard and seen, I fell down to worship before the feet of the angel which showed me these things. Then saith he unto me, See thou do it not: for I am thy fellowservant, and of thy brethren the prophets, and of them which keep the sayings of this book: worship God. Revelation 22:8, 9.
Și eu, Ioan, am văzut acestea și le-am auzit. Și, după ce am auzit și am văzut, am căzut la pământ ca să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat aceste lucruri. Atunci el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta; căci eu sunt împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, profeții, și cu cei care păzesc cuvintele acestei cărți. Închină-te lui Dumnezeu. Apocalipsa 22:8-9.
Gabriel and John are both created beings, who are only to worship the Creator. Many prophets and righteous men, including angels have desired to “see” and “hear” the message of the Midnight Cry when it is repeated at the end of the world.
Gabriel și Ioan sunt amândoi ființe create, care nu trebuie să se închine decât Creatorului. Mulți profeți și oameni drepți, inclusiv îngeri, au dorit să "vadă" și să "audă" mesajul Strigătului de la Miezul Nopții când va fi repetat la sfârșitul lumii.
“Christ said, ‘Blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them’ [Matthew 13:16, 17]. Blessed are the eyes which saw the things that were seen in 1843 and 1844.
Hristos a spus: «Fericiți sunt ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun: mulți proroci și oameni drepți au dorit să vadă acele lucruri pe care le vedeți și nu le-au văzut; și să audă acele lucruri pe care le auziți și nu le-au auzit» [Matei 13:16, 17]. Fericiți sunt ochii care au văzut lucrurile văzute în 1843 și 1844.
“The message was given. And there should be no delay in repeating the message, for the signs of the times are fulfilling; the closing work must be done. A great work will be done in a short time. A message will soon be given by God’s appointment that will swell into a loud cry. Then Daniel will stand in his lot, to give his testimony.” Manuscript Releases, volume 21, 437.
Solia a fost dată. Și nu trebuie să existe nicio întârziere în repetarea soliei, căci semnele vremurilor se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie împlinită. O mare lucrare va fi împlinită într-un timp scurt. Curând va fi dată, prin rânduirea lui Dumnezeu, o solie care se va amplifica până va deveni strigătul cel mare. Atunci Daniel va sta la sorțul lui, ca să-și dea mărturia.
What righteous men (John) and their fellow servants (angels) desired to see was the final fulfillment of the Midnight Cry at the end of Adventism when the earth would be lightened by God’s glory. That final manifestation of power in the latter rain is brought about by the unsealing of the Revelation of Jesus Christ.
Ceea ce bărbații drepți (Ioan) și împreună-slujitorii lor (îngerii) au dorit să vadă era împlinirea finală a Strigătului de la miezul nopții la sfârșitul Adventismului, când pământul avea să fie luminat de slava lui Dumnezeu. Acea manifestare finală a puterii în ploaia târzie este adusă la îndeplinire prin dezpecetluirea Apocalipsei lui Isus Hristos.
Of which salvation the prophets have inquired and searched diligently, who prophesied of the grace that should come unto you: Searching what, or what manner of time the Spirit of Christ which was in them did signify, when it testified beforehand the sufferings of Christ, and the glory that should follow. Unto whom it was revealed, that not unto themselves, but unto us they did minister the things, which are now reported unto you by them that have preached the gospel unto you with the Holy Ghost sent down from heaven; which things the angels desire to look into. Wherefore gird up the loins of your mind, be sober, and hope to the end for the grace that is to be brought unto you at the revelation of Jesus Christ. 1 Peter 1:10–13.
Cu privire la această mântuire, prorocii care au prorocit despre harul ce avea să vină asupra voastră au cercetat și au căutat cu de-amănuntul, cercetând ce anume sau ce fel de vreme arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, când mărturisea mai dinainte suferințele lui Hristos și slava care avea să urmeze. Lor li s-a descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru noi slujeau prin aceste lucruri, care acum v-au fost vestite prin cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer; lucruri în care îngerii doresc să privească. De aceea, încingeți coapsele minții voastre, fiți treji și nădăjduiți până la capăt în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. 1 Petru 1:10-13.
The prophets, righteous men and angels have desired to live in the time when the “grace” or the power of God, is poured out during the final fulfillment of the Midnight Cry. That “grace,” which is God’s creative power is brought to men when the Revelation of Jesus Christ is unsealed. Satan knows that the avenue to convey the creative power of God unto His people is accomplished by the message that is unsealed in the book of Revelation, and it has therefore been his supreme effort to confuse, suppress and cover up the light contained in the book of Revelation. That light is not simply the identification of the man of sin, for that truth has been fully documented by all the Protestant reformers centuries ago.
Profeții, oamenii drepți și îngerii au dorit să trăiască în vremea când „harul”, sau puterea lui Dumnezeu, este revărsat în timpul împlinirii finale a Strigătului de la miezul nopții. Acel „har”, care este puterea creatoare a lui Dumnezeu, le este adus oamenilor atunci când Apocalipsa lui Isus Hristos este desigilată. Satana știe că transmiterea către poporul Său a puterii creatoare a lui Dumnezeu se înfăptuiește prin mesajul care este desigilat în cartea Apocalipsei și, prin urmare, a fost strădania lui supremă să tulbure, să suprime și să ascundă lumina cuprinsă în cartea Apocalipsei. Acea lumină nu constă pur și simplu în identificarea omului fărădelegii, căci acel adevăr a fost pe deplin documentat de toți reformatorii protestanți, cu secole în urmă.
I was in the Spirit on the Lord’s day, and heard behind me a great voice, as of a trumpet, Saying, I am Alpha and Omega, the first and the last: and, What thou seest, write in a book, and send it unto the seven churches which are in Asia; unto Ephesus, and unto Smyrna, and unto Pergamos, and unto Thyatira, and unto Sardis, and unto Philadelphia, and unto Laodicea. And I turned to see the voice that spake with me. And being turned, I saw seven golden candlesticks; And in the midst of the seven candlesticks one like unto the Son of man, clothed with a garment down to the foot, and girt about the paps with a golden girdle. His head and his hairs were white like wool, as white as snow; and his eyes were as a flame of fire; And his feet like unto fine brass, as if they burned in a furnace; and his voice as the sound of many waters. And he had in his right hand seven stars: and out of his mouth went a sharp twoedged sword: and his countenance was as the sun shineth in his strength. And when I saw him, I fell at his feet as dead. And he laid his right hand upon me, saying unto me, Fear not; I am the first and the last: I am he that liveth, and was dead; and, behold, I am alive for evermore, Amen; and have the keys of hell and of death. Write the things which thou hast seen, and the things which are, and the things which shall be hereafter. Revelation 1:10–19.
Eram în Duhul în ziua Domnului și am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiță, care zicea: Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă; și: Ceea ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte biserici care sunt în Asia: către Efes, și către Smirna, și către Pergam, și către Tiatira, și către Sardes, și către Filadelfia, și către Laodiceea. M-am întors să văd glasul care vorbea cu mine; și, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur; și, în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe Unul asemenea Fiului omului, îmbrăcat cu un veșmânt lung până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna, albe ca zăpada; și ochii Lui erau ca o flacără de foc; și picioarele Lui semănau cu arama aprinsă, ca și cum ar fi fost arse într-un cuptor; iar glasul Lui era ca vuietul multor ape. În mâna dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri; iar fața Lui era ca soarele când strălucește în toată tăria lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Și-a pus mâna dreaptă peste mine și mi-a zis: Nu te teme; Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă; Eu sunt Cel Viu; am fost mort; și, iată, sunt viu în vecii vecilor. Amin; și am cheile Locuinței morților și ale morții. Scrie lucrurile pe care le-ai văzut, și pe cele care sunt, și pe cele care au să fie după acestea. Apocalipsa 1:10-19.
While Adventism upheld the “historicist” methodology they recognized that all the churches of Revelation two and three are repeated in the final church. Unfortunately, at the end of the nineteenth century Satan was already closing Adventism’s eyes to the sacred methodology, the protection of, and the practice of being an essential part of their responsibility as “the depositaries of the great truths of prophecy.” Even as the methodology was being set aside in Adventism, there were still those who applied the sacred methodology. We use the book, Story of the Seer of Patmos as a witness to the fact that applying all the churches to the history of Laodicea is a valid application of prophecy. The following are excerpts from that book that make the point I am referring to.
Deși Adventismul susținea metodologia „istoricistă”, el recunoștea că toate bisericile din Apocalipsa, capitolele doi și trei, își găsesc repetarea în biserica finală. Din nefericire, la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, Satana închidea deja ochii Adventismului față de metodologia sacră, a cărei protejare și aplicare constituiau o parte esențială a responsabilității lor ca „depozitari ai marilor adevăruri ale profeției”. Chiar în timp ce metodologia era pusă deoparte în Adventism, au existat încă unii care aplicau metodologia sacră. Folosim cartea „Story of the Seer of Patmos” ca mărturie a faptului că aplicarea tuturor bisericilor la istoria Laodiceei este o aplicare validă a profeției. Următoarele sunt extrase din acea carte care evidențiază ideea la care mă refer.
“It should be remembered that, as the experience of Ephesus, Smyrna, and Pergamos, will be repeated in the last church before the second coming of Christ, so the history of Thyatira will have its counterpart in the last generation.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
„Trebuie reținut că, după cum experiența Efesului, Smirnei și Pergamului se va repeta în ultima biserică înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, tot astfel istoria Tiatirei își va găsi corespondentul în ultima generație.” Stephen N. Haskell, Istoria Văzătorului din Patmos, 69.
Haskell correctly points out that the experience of the first four churches is repeated, or as he says, “will have its counterpart in the last generation.”
Haskell observă în mod corect că experiența primelor patru biserici se repetă, sau, după cum spune el, „își va avea corespondentul în ultima generație.”
“He applied the test, but all pointed forward to the year 1843 as the time when the world must welcome its Saviour. The condition of the people at the first advent of Christ was now repeated.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75.
El a aplicat testul, dar toate arătau spre anul 1843 drept vremea când lumea trebuia să-L întâmpine pe Mântuitorul ei. Starea poporului la prima venire a lui Hristos era acum repetată. Stephen N. Haskell, Povestea Văzătorului de pe Patmos, 75.
Haskell was speaking of William Miller identifying 1843 as the Second Coming of Christ, and identifies that the conditions of the first advent was repeated in the time of the Millerites. Haskell was correct, and Sister White confirms that Miller himself was represented by John the Baptist.
Haskell vorbea despre faptul că William Miller a indicat anul 1843 ca fiind A Doua Venire a lui Hristos și afirmă că condițiile primei veniri s-au repetat în vremea adepților lui Miller. Haskell a avut dreptate, iar Sora White confirmă că Miller însuși a fost reprezentat de Ioan Botezătorul.
“As John the Baptist heralded the first advent of Jesus and prepared the way for His coming, so William Miller and those who joined with him proclaimed the second advent of the Son of God.” Early Writings, 229.
Așa cum Ioan Botezătorul a vestit întâia venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, tot astfel William Miller și cei care i s-au alăturat au proclamat a doua venire a Fiului lui Dumnezeu. Scrieri timpurii, 229.
Haskel even identifies that during the history of Pergamos, (the third church representing the compromise of Christianity with idolatry), the history of Sardis, the fifth church was repeated.
Haskel chiar identifică faptul că, de-a lungul istoriei Pergamului (cea de-a treia biserică, care reprezintă compromisul creștinismului cu idolatria), s-a repetat istoria Sardesului, a cincea biserică.
“There was a time in the history of Pergamos, when Christianity thought Paganism was dead; but in reality, the religion which was apparently vanquished, had conquered. Paganism baptized, stepped into the church. In the days of Sardis this history was repeated.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75, 76.
"A fost o vreme în istoria Pergamului când creștinismul a socotit că păgânismul era mort; dar, în realitate, religia care, în aparență, fusese învinsă, biruise. Păgânismul, botezat, a pășit în biserică. În zilele Sardesului, această istorie s-a repetat." Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75, 76.
Sardis was the church of the Reformation that woke up and protested against the satanic fallacies of the papacy, but before their work was finished, they had already began returning to Rome. They thought as did the church of Pergamos that papalism was dead, but in reality, it was still living. Haskell also identifies that upon the remnant church shines “the accumulated rays of all past ages.”
Sardes a fost biserica Reformațiunii, care s-a trezit și a protestat împotriva amăgirilor satanice ale papalității, dar, înainte ca lucrarea ei să fie încheiată, deja începuse să se întoarcă la Roma. Ei credeau, la fel ca biserica din Pergam, că papalismul murise, dar, în realitate, era încă viu. Haskell constată, de asemenea, că asupra bisericii rămășiței strălucesc „razele acumulate ale tuturor veacurilor trecute”.
“Upon this last church—the remnant,—shine the accumulated rays of all past ages.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
„Asupra acestei din urmă biserici — rămășița — strălucesc razele adunate ale tuturor veacurilor trecute.” Stephen N. Haskell, Istoria Văzătorului din Patmos, 69.
I am not suggesting that Haskell recognized that the progressive history represented by the seven churches, was also fulfilled in the history of ancient Israel, but he certainly upholds that truth when he writes that “the accumulated rays of all past ages” “shine” upon “the last church.” Ancient Israel is included in the “rays of” “past ages.” And though he upholds the principles necessary to recognize the symbolism of the seven churches in ancient Israel’s history, I am uncertain how deeply he recognized the parallels represented in those symbols. I am also certain he did not recognize an even more important aspect of the histories represented by the seven churches, an aspect we are leading to.
Nu sugerez că Haskell a recunoscut că istoria progresivă reprezentată de cele șapte biserici a fost, de asemenea, împlinită în istoria Israelului vechi, dar el cu siguranță susține acel adevăr atunci când scrie că „razele acumulate ale tuturor veacurilor trecute” „strălucesc” asupra „ultimei biserici”. Vechiul Israel este inclus în „razele” ale „veacurilor trecute”. Și, deși el susține principiile necesare pentru a recunoaște simbolismul celor șapte biserici în istoria Israelului vechi, nu sunt sigur cât de profund a recunoscut el paralelele reprezentate în acele simboluri. Sunt, de asemenea, sigur că el nu a recunoscut un aspect și mai important al istoriilor reprezentate de cele șapte biserici, un aspect către care ne îndreptăm.
We will address this truth in our next article.
Vom trata acest adevăr în următorul nostru articol.