Istoria Ascunsă a Versetului Patruzeci - Numărul Treizeci și Unu

„Iyo bwumvikane hagati y’ubupagani n’Ubukristo bwavuyemo kwaduka kwa ‘wa muntu w’icyaha’ wahanuwe mu buhanuzi ko arwanya Imana kandi akishyira hejuru yayo. Iyo gahunda nini y’idini ry’ibinyoma ni igihangano gikomeye cy’ububasha bwa Satani—urwibutso rw’imbaraga yashyizeho kugira ngo yicare ku ntebe y’ubwami ategeke isi nk’uko ashaka.” The Great Controversy, 50.

„Cei care ajung să fie confuzi în înțelegerea Cuvântului, care nu reușesc să vadă semnificația lui antichrist, se vor așeza cu siguranță de partea lui antichrist. Nu mai este timp acum pentru ca noi să ne asimilăm cu lumea.” Kress Collection, 105.

Nimba babiri bashobora kugendana batabyumvikanyeho? Amosi 3:3.

“În mișcările aflate acum în desfășurare în Statele Unite pentru a asigura instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Ba mai mult, ei deschid ușa ca Papalitatea să-și recapete în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche.” Tragedia veacurilor, 573.

Și tu, Ezra, după înțelepciunea Dumnezeului tău, care este în mâna ta, pune dregători și judecători, care să judece pe tot poporul de dincolo de râu, pe toți aceia care cunosc legile Dumnezeului tău; și învățați-i pe cei care nu le cunosc. Și oricine nu va împlini legea Dumnezeului tău și legea împăratului, să se facă degrabă judecată asupra lui, fie spre moarte, fie spre izgonire, fie spre confiscarea bunurilor, fie spre închisoare. Ezra 7:25, 26.

Și i-a zis lui Abram: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a ei și îi va sluji; iar ei o vor asupri patru sute de ani. Dar și pe neamul acela, căruia îi vor sluji, îl voi judeca; și după aceea vor ieși cu mari bogății.” Geneza 15:13, 14.

Iar dacă nu va fi răscumpărat în acești ani, atunci va ieși în anul jubileului, atât el, cât și copiii lui împreună cu el. Căci copiii lui Israel sunt slujitori ai Mei; ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Leviticul 25:54, 55.

„Educația tânărului rege al Egiptului a fost încredințată de Senatul roman lui M. Emilius Lepidus, care l-a numit pe Aristomenes, un slujitor bătrân și încercat al acelei curți, tutorele său. Cel dintâi act al său a fost să ia măsuri împotriva amenințatei invazii a celor doi regi confederați, Filip și Antiohus.

„În acest scop, l-a trimis pe Scopas, un general vestit din Etolia, aflat atunci în slujba egiptenilor, în țara sa de origine, ca să strângă întăriri pentru armată. După ce a echipat o oaste, a mărșăluit în Palestina și Celesiria (Antioh fiind angajat într-un război cu Attalus în Asia Mică) și a adus întreaga Iudee sub stăpânirea autorității Egiptului.

„Astfel, lucrurile au fost aduse într-o stare potrivită pentru împlinirea versetului dinaintea noastră. Căci Antioh, încetând războiul său cu Attalus la porunca romanilor, a luat îndată măsuri pentru recucerirea Palestinei și a Cele-Siriei din mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să i se împotrivească. În apropierea izvoarelor Iordanului, cele două oștiri s-au întâlnit. [Panium] Scopas a fost înfrânt, urmărit până la Sidon și acolo strâns asediat. Trei dintre cei mai capabili generali ai Egiptului, împreună cu cele mai bune trupe ale lor, au fost trimiși să ridice asediul, dar fără izbândă. În cele din urmă, Scopas, întâlnind, în spectrul hidos și de neatins al foametei, un vrăjmaș cu care nu era în stare să se măsoare, a fost silit să se predea în condițiile rușinoase de a i se cruța numai viața; după care lui și celor zece mii de oameni ai săi li s-a îngăduit să plece, dezbrăcați și goi. Aici a fost cucerirea celor mai întărite cetăți de către împăratul de la miazănoapte; căci Sidonul era, atât prin așezarea sa, cât și prin fortificațiile sale, una dintre cele mai puternice cetăți ale acelor vremuri. Aici a fost eșecul armelor miazăzii de a se împotrivi și, de asemenea, eșecul poporului pe care împăratul de la miazăzi îl alesese; și anume, Scopas și oștile sale etoliene.” Daniel and the Revelation, 257, 258.

„Vorbirea” națiunii este acțiunea autorităților sale legislative și judiciare. Tragedia veacurilor, 442.

„Sunt mulți, chiar dintre cei angajați în această mișcare pentru impunerea duminicii, care sunt orbiți față de rezultatele ce vor urma acestei acțiuni. Ei nu văd că lovesc direct împotriva libertății religioase. Sunt mulți care nu au înțeles niciodată pretențiile Sabatului biblic și temelia falsă pe care se sprijină instituția duminicii. Orice mișcare în favoarea unei legislații religioase este, în realitate, un act de concesie făcut papalității, care, de atâtea veacuri, a purtat neîncetat război împotriva libertății de conștiință. Păzirea duminicii își datorează existența, ca pretinsă instituție creștină, «tainei fărădelegii»; iar impunerea ei va constitui o recunoaștere de fapt a principiilor care sunt însăși piatra de temelie a romanismului. Când națiunea noastră va lepăda astfel principiile guvernării sale, încât să adopte o lege duminicală, protestantismul, prin acest act, va da mâna cu papalitatea; aceasta nu va fi nimic altceva decât a da viață tiraniei care de multă vreme își pândește cu nerăbdare prilejul de a izbucni din nou într-un despotism activ.” Testimonies, volumul 5, 711.

„Decretul care impune închinarea în această zi trebuie să fie promulgat în toată lumea. Într-o măsură limitată, el a fost deja promulgat. În mai multe locuri, puterea civilă vorbește cu glas de balaur, întocmai cum a vorbit împăratul păgân către captivii evrei.” Signs of the Times, 6 mai 1897.