The previous article ended with the paragraph that read, “The treaty marriage of 313 represents the final treaty marriage of the papal power with the United States—the premier king of Revelation seventeen’s ten kings; a two horned power that is typified by the two horned power of France. The history that began with Clovis in 496 and ultimately led to the decree of Justinian in 533 and the enthronement of the papacy in 538, represents the history of 1989 unto the Sunday law.”
Ingingo ibanziriza iyi yasojwe n’igika kivuga kiti: “Ubukwe bw’isezerano bwo mu 313 bugaragaza ubukwe bw’isezerano bwa nyuma bw’ubutegetsi bwa gipapa na Leta Zunze Ubumwe za Amerika—umwami ukomeye kurusha abandi wo mu bami icumi bo mu Byahishuwe igice cya cumi na karindwi; ubutegetsi bufite amahembe abiri bugereranywa n’ubutegetsi bufite amahembe abiri bw’Ubufaransa. Amateka yatangiranye na Clovis mu 496, hanyuma amaherezo akageza ku itegeko rya Justinien mu 533 no kwimika ubupapa mu 538, agaragaza amateka yo mu 1989 kugeza ku itegeko ryo ku Cyumweru.”
Ronald Reagan was typified by Clovis in 496 and Donald Trump is typified by Justinian in 533. Justinian’s decree came five years before the papacy ascended the throne in 538, and the Edict of Milan came eight years before the first Sunday law of 321. Both the decree and edict align as the waymark which precedes the Sunday law.
Ronald Reagan a fost prefigurat de Clovis în 496, iar Donald Trump este prefigurat de Iustinian în 533. Decretul lui Iustinian a venit cu cinci ani înainte ca papalitatea să se urce pe tron în 538, iar Edictul de la Milano a venit cu opt ani înainte de prima lege duminicală din 321. Atât decretul, cât și edictul se aliniază ca reperul profetic care precede legea duminicală.
Reagan
Ռեյգան
In 1870, Italian troops captured Rome (20 September 1870). The Papal States ceased to exist as a territorial state, and Pope Pius IX became the “prisoner in the Vatican.” With no remaining papal territory recognized as a sovereign state, the United States (like many other countries) no longer maintained formal diplomatic relations with the Pope as a temporal ruler. In October of 1951, President Harry S. Truman nominated General Mark W. Clark as U.S. Ambassador to the Vatican. Strong opposition quickly arose from many Protestant churches and organizations, who argued that the appointment violated the separation of church and state. In January of 1952 General Clark withdrew his name.
1870 թվականին իտալական զորքերը գրավեցին Հռոմը (20 September 1870)։ Պապական պետությունները դադարեցին գոյություն ունենալ որպես տարածքային պետություն, և Պիոս IX պապը դարձավ «Վատիկանի բանտարկյալը»։ Քանի որ այլևս չէր մնացել որևէ պապական տարածք, որը ճանաչված լիներ որպես ինքնիշխան պետություն, Միացյալ Նահանգները (ինչպես և շատ այլ երկրներ) այլևս պաշտոնական դիվանագիտական հարաբերություններ չէին պահպանում Պապի հետ՝ որպես աշխարհիկ իշխանի։ 1951 թվականի հոկտեմբերին նախագահ Harry S. Truman-ը գեներալ Mark W. Clark-ին առաջադրեց որպես ԱՄՆ դեսպան Վատիկանում։ Շուտով ուժեղ ընդդիմություն բարձրացավ բազմաթիվ բողոքական եկեղեցիների և կազմակերպությունների կողմից, որոնք պնդում էին, թե այդ նշանակումը խախտում է եկեղեցու և պետության բաժանումը։ 1952 թվականի հունվարին գեներալ Clark-ը հետ վերցրեց իր թեկնածությունը։
On January 10, 1984, President Ronald Reagan and Pope John Paul II formally agreed to establish full diplomatic relations between the United States and the Holy See. April 9, 1984 William A. Wilson (who had already been serving as Reagan’s personal representative) presented his credentials and became the first U.S. Ambassador to the Holy See.
La 10 ianuarie 1984, președintele Ronald Reagan și papa Ioan Paul al II-lea au convenit în mod oficial să stabilească relații diplomatice depline între Statele Unite și Sfântul Scaun. La 9 aprilie 1984, William A. Wilson (care slujise deja ca reprezentant personal al lui Reagan) și-a prezentat scrisorile de acreditare și a devenit primul ambasador al Statelor Unite pe lângă Sfântul Scaun.
Within the thirty-three years from 1951 until 1984 the resistance of Protestantism against Catholicism dissipated. The “arms” that stood for the papacy in 496 with Clovis typify Reagan in 1984 on through to 1989. Clovis represented the removal of the religion (paganism) that was restraining the papacy from rising back into power, and by 1984 the resistance of Protestantism to the rise of the papacy had been taken away. The “daily” (paganism) had been removed, and Paul describes that removing of the resistance of paganism to the papacy as a “falling away.”
În cei treizeci și trei de ani dintre 1951 și 1984, împotrivirea protestantismului față de catolicism s-a risipit. „Brațele” care au stat de partea papalității în anul 496, prin Clovis, îl prefigurează pe Reagan în 1984 și până în 1989. Clovis a reprezentat îndepărtarea religiei (păgânismului) care împiedica papalitatea să se ridice din nou la putere, iar până în 1984 împotrivirea protestantismului față de ascensiunea papalității fusese înlăturată. „Necurmata” (păgânismul) fusese îndepărtată, iar Pavel descrie această înlăturare a rezistenței păgânismului față de papalitate drept o „lepădare de credință”.
The symbolic church of compromise represented by Constantine the Great and the history of 313 unto 538 represented a period when a church compromised itself and fell away. The religion represented by ‘508’ which had previously restrained the inroads of papal power, typified the falling away of the Protestants in the United States. Reagan was represented by Clovis. In 496 Clovis gave his “power” to the papacy, thus typifying the “unholy alliance” that was accomplished in the Reagan years. Clovis also represented the taking away of the “daily” in 508. 508 typified 1984.
Biserica simbolică a compromisului, reprezentată de Constantin cel Mare, iar istoria dintre 313 și 538, a reprezentat o perioadă în care o biserică s-a compromis și a căzut din credință. Religia reprezentată prin „508”, care anterior restrânsese înaintarea puterii papale, a prefigurat apostazia protestanților din Statele Unite. Reagan a fost reprezentat de Clovis. În 496, Clovis și-a dat „puterea” papalității, prefigurând astfel „alianța nelegiuită” care s-a realizat în anii lui Reagan. Clovis a reprezentat, de asemenea, îndepărtarea „necurmatei” în 508. 508 a prefigurat 1984.
“This compromise between paganism and Christianity resulted in the development of ‘the man of sin’ foretold in prophecy as opposing and exalting himself above God. That gigantic system of false religion is a masterpiece of Satan’s power—a monument of his efforts to seat himself upon the throne to rule the earth according to his will.” The Great Controversy, 50.
„Iyo bwumvikane hagati y’ubupagani n’Ubukristo bwavuyemo kwaduka kwa ‘wa muntu w’icyaha’ wahanuwe mu buhanuzi ko arwanya Imana kandi akishyira hejuru yayo. Iyo gahunda nini y’idini ry’ibinyoma ni igihangano gikomeye cy’ububasha bwa Satani—urwibutso rw’imbaraga yashyizeho kugira ngo yicare ku ntebe y’ubwami ategeke isi nk’uko ashaka.” The Great Controversy, 50.
Reagan famously called the Soviet Union an “evil empire” in a 1983 speech and regarded atheistic communism as a profound moral and spiritual threat. He and John Paul II formed a close personal and political partnership against Soviet communism. Both men saw the struggle in moral and even providential terms; Reagan privately spoke of a “Divine Plan” to bring down communism. Reagan had an interest in the Fatima apparitions (the warning that “Russia would spread her errors”), and the two leaders discussed their shared sense that God had spared their lives (both survived assassination attempts in 1981) for a purpose connected to defeating communism.
Reagan a numit în mod celebru Uniunea Sovietică un „imperiu al răului” într-un discurs din 1983 și a considerat comunismul ateu drept o profundă amenințare morală și spirituală. El și Ioan Paul al II-lea au format un parteneriat personal și politic strâns împotriva comunismului sovietic. Ambii bărbați au văzut această luptă în termeni morali și chiar providențiali; Reagan a vorbit în particular despre un „Plan Divin” pentru a doborî comunismul. Reagan manifesta interes față de aparițiile de la Fatima (avertismentul că „Rusia își va răspândi erorile”), iar cei doi lideri au discutat despre convingerea lor comună că Dumnezeu le cruțase viețile (amândoi au supraviețuit unor tentative de asasinat în 1981) cu un scop legat de înfrângerea comunismului.
The Disciples of Christ
Ucenicii lui Hristos
Reagan was raised in the Disciples of Christ denomination whose founding fathers directly taught that the pope of Catholicism was the antichrist. Alexander Campbell, the most prominent early leader of the Disciples of Christ church repeatedly identified the papacy as the antichrist. In debates and writings, he argued that the little horn of Daniel 7, the beast of Revelation 13, and the man of sin of 2 Thessalonians 2 all pointed to the popes of Rome. He used these identifications in public debates (including with Catholic Bishop John B. Purcell in 1837). Barton W. Stone referred to the government of the Pope as the true antichrist and the “man of sin.” Walter Scott (another early evangelist of the movement) wrote that the man of sin, the Pope of Rome, would arise in the Christian church and exalt himself above God.
రేగన్ క్రైస్తవ శిష్యుల (Disciples of Christ) సముదాయంలో పెంపొందించబడ్డాడు; ఆ సముదాయం యొక్క స్థాపక పితరులు కాథలిక్కు పోప్నే ప్రతిక్రీస్తు అని ప్రత్యక్షంగా బోధించారు. క్రైస్తవ శిష్యుల సంఘపు ప్రారంభ దశలో అత్యంత ప్రముఖ నాయకుడైన అలెగ్జాండర్ కాంప్బెల్, పాపసత్వాన్నే ప్రతిక్రీస్తుగా పునఃపునః గుర్తించాడు. వాదప్రతివాదాలలోను రచనలలోను, దానియేలు 7లోని చిన్న కొమ్ము, ప్రకటన గ్రంథము 13లోని మృగము, మరియు 2 థెస్సలొనీకయులకు 2లోని పాపపురుషుడు—ఇవన్నియు రోమా పోపులనే సూచిస్తున్నాయని అతడు వాదించాడు. ప్రజాసమక్ష వాదప్రతివాదాలలోనూ (1837లో కాథలిక్కు బిషప్ జాన్ బి. పర్సెల్తో జరిగిన వాదప్రతివాదాన్ని కూడా కలుపుకొని) అతడు ఈ గుర్తింపులను ఉపయోగించాడు. బార్టన్ డబ్ల్యూ. స్టోన్, పోప్ యొక్క పాలననే నిజమైన ప్రతిక్రీస్తు మరియు “పాపపురుషుడు” అని పేర్కొన్నాడు. వాల్టర్ స్కాట్ (ఈ ఉద్యమానికి చెందిన మరొక ప్రారంభ సువార్తికుడు) “పాపపురుషుడు,” అనగా రోమా పోప్, క్రైస్తవ సంఘములో ఉద్భవించి దేవునికంటే తన్ను తాను పైకి ఎత్తుకుంటాడని వ్రాశాడు.
Reagan’s mother Nelle, was a devout member of the Disciples of Christ denomination and was the main religious influence in his childhood. Reagan was baptized in the Disciples of Christ church in Dixon, Illinois, at age 11 and was active there as a teenager (including teaching Sunday school). He attended Eureka College, which was affiliated with the Disciples of Christ.
Mama lui Reagan, Nelle, era un membru devotat al denominațiunii Disciples of Christ și a fost principala influență religioasă în copilăria lui. Reagan a fost botezat în biserica Disciples of Christ din Dixon, Illinois, la vârsta de 11 ani și a fost activ acolo în adolescență (inclusiv predând la școala duminicală). A urmat cursurile Eureka College, care era afiliat cu Disciples of Christ.
“Those who become confused in their understanding of the word, who fail to see the meaning of antichrist, will surely place themselves on the side of antichrist. There is no time now for us to assimilate with the world.” Kress Collection, 105.
„Cei care ajung să fie confuzi în înțelegerea Cuvântului, care nu reușesc să vadă semnificația lui antichrist, se vor așeza cu siguranță de partea lui antichrist. Nu mai este timp acum pentru ca noi să ne asimilăm cu lumea.” Kress Collection, 105.
Reagan was typified by Clovis and also the compromise of Constantine the Great. Reagan was also the first of the last eight presidents since the time of the end in 1989. As the first of the last eight presidents he typifies Donald Trump, who, like unto Reagan is profoundly confused about the true aims of the papacy, and who the papacy is.
റീഗനെ ക്ലോവിസും മഹാനായ കോൺസ്റ്റന്റീനിന്റെ സമരസവുമാണ് പ്രതീകാത്മകമായി സൂചിപ്പിച്ചിരുന്നത്. 1989-ലെ അന്ത്യകാലത്തിന്റെ ആരംഭംമുതൽ ഉണ്ടായ അവസാന എട്ട് പ്രസിഡന്റുമാരിൽ ആദ്യനുമായിരുന്നത് റീഗൻ ആയിരുന്നു. അവസാന എട്ട് പ്രസിഡന്റുമാരിൽ ആദ്യനായതിനാൽ, റീഗൻ ഡോണാൾഡ് ട്രംപിനെ പ്രതീകാത്മകമായി സൂചിപ്പിക്കുന്നു; റീഗനെപ്പോലെ തന്നേ, പാപ്പാസഭയുടെ യഥാർത്ഥ ലക്ഷ്യങ്ങൾ എന്താണെന്നും പാപ്പാസഭ ആരാണെന്നും സംബന്ധിച്ച് ട്രംപ് ആഴത്തിൽ ആശയക്കുഴപ്പത്തിലായിരിക്കുന്നു.
Can two walk together, except they be agreed? Amos 3:3.
Nimba babiri bashobora kugendana batabyumvikanyeho? Amosi 3:3.
The sixth and final treaty marriage in Daniel chapter eleven occurs in the history that begins at the time of the end in 1989, and ends in the history of Donald Trump.
A șasea și ultima căsătorie de alianță din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel are loc în istoria care începe la vremea sfârșitului, în 1989, și se încheie în istoria lui Donald Trump.
“In the movements now in progress in the United States to secure for the institutions and usages of the church the support of the state, Protestants are following in the steps of papists. Nay, more, they are opening the door for the Papacy to regain in Protestant America the supremacy which she has lost in the Old World.” The Great Controversy, 573.
“În mișcările aflate acum în desfășurare în Statele Unite pentru a asigura instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Ba mai mult, ei deschid ușa ca Papalitatea să-și recapete în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche.” Tragedia veacurilor, 573.
The marriage treaty of 313 and the Edict of Milan aligns with the history of 533, and the decree of Justinian in 533 will again be implemented by a professed Christian administration, that no longer understands that to identify the papal power as a Christian institution is an oxymoron at best, and a fatal delusion at worst.
Tratatul de căsătorie din 313 și Edictul de la Milano se aliniază cu istoria anului 533, iar decretul lui Iustinian din 533 va fi din nou pus în aplicare de o administrație care se declară creștină, dar care nu mai înțelege că a identifica puterea papală drept o instituție creștină este, în cel mai bun caz, un oximoron, iar în cel mai rău caz, o amăgire fatală.
Church and State
Biserica și Statul
In 457 BC, the third decree of Artaxerxes returned national sovereignty for both political and religious authority.
În anul 457 î.Hr., al treilea decret al lui Artaxerxes a restaurat suveranitatea națională atât în ceea ce privește autoritatea politică, cât și pe cea religioasă.
And thou, Ezra, after the wisdom of thy God, that is in thine hand, set magistrates and judges, which may judge all the people that are beyond the river, all such as know the laws of thy God; and teach ye them that know them not. And whosoever will not do the law of thy God, and the law of the king, let judgment be executed speedily upon him, whether it be unto death, or to banishment, or to confiscation of goods, or to imprisonment. Ezra 7:25, 26.
Și tu, Ezra, după înțelepciunea Dumnezeului tău, care este în mâna ta, pune dregători și judecători, care să judece pe tot poporul de dincolo de râu, pe toți aceia care cunosc legile Dumnezeului tău; și învățați-i pe cei care nu le cunosc. Și oricine nu va împlini legea Dumnezeului tău și legea împăratului, să se facă degrabă judecată asupra lui, fie spre moarte, fie spre izgonire, fie spre confiscarea bunurilor, fie spre închisoare. Ezra 7:25, 26.
The third decree provided authority to execute judgment and punishment for both the laws of God and the laws of the king. That decree marked the beginning of the twenty-three-hundred-year prophecy which concluded on October 22, 1844 when Christ suddenly came to His temple. It also marked the beginning of a two-hundred-and-fifty-year prophecy that ended in 207 BC, in the history between the battles of Raphia in 217 BC and Panium in 200 BC. The restoration of both civil and religious sovereignty in 457 BC identifies a twofold alpha that finds two omega fulfillment's. Both omega fulfillment's represent a closed door; one for the Protestant horn and the other for the Republican horn.
Al treilea decret a conferit autoritate pentru executarea judecății și a pedepsei atât pentru legile lui Dumnezeu, cât și pentru legile împăratului. Acel decret a marcat începutul profeției de două mii trei sute de ani, care s-a încheiat la 22 octombrie 1844, când Hristos a venit pe neașteptate la templul Său. El a marcat, de asemenea, începutul unei profeții de două sute cincizeci de ani, care s-a încheiat în 207 î.Hr., în istoria cuprinsă între bătăliile de la Rafia din 217 î.Hr. și Panium din 200 î.Hr. Restaurarea atât a suveranității civile, cât și a celei religioase în 457 î.Hr. identifică o dublă alfa care își găsește două împliniri omega. Ambele împliniri omega reprezintă o ușă închisă: una pentru cornul protestant și cealaltă pentru cornul republican.
The first prophecy of twenty-three hundred years represented God’s laws, and the two-hundred-and-fifty-year prophecy represented the king’s laws. The two prophecies identify the horn of Protestantism and the horn of Republicanism upon the earth beast of Revelation thirteen. The Republican horn of the earth beast is placed into the middle of verses eleven through sixteen of Daniel eleven. The seventeen-year period between Raphia and Panium is intersected by one horn from the dual prophecy of the third decree in 457 BC. The twofold prophecy identifies both the judgment of the final covenant people and also the judgment of the nation where that covenant people find their roots.
Intangiriro ya mbere y’imyaka ibihumbi bibiri na magana atatu yagereranyaga amategeko y’Imana, kandi intangiriro y’imyaka magana abiri na mirongo itanu yagereranyaga amategeko y’umwami. Izo ntangiriro zombi zigaragaza ihembe rya Porotesitantisimu n’ihembe rya Repubulikanisimu ku nyamaswa yo ku isi yo mu Ibyahishuwe igice cya cumi na gatatu. Ihembe rya Repubulika rya ya nyamaswa yo ku isi rishyirwa hagati mu mirongo ya cumi n’umwe kugeza kuri cumi na gatandatu yo muri Daniyeli igice cya cumi na kimwe. Igihe cy’imyaka cumi n’irindwi kiri hagati ya Rafiya na Paniyumu gihurizwamo n’ihembe rimwe ryo muri ya ntangiriro y’impande ebyiri y’itegeko rya gatatu ryo mu mwaka wa 457 mbere ya Kristo. Iyo ntangiriro yikubye kabiri igaragaza byombi urubanza rw’abantu b’isezerano bo ku iherezo ndetse n’urubanza rw’ishyanga aho abo bantu b’isezerano bafite imizi yabo.
And he said unto Abram, Know of a surety that thy seed shall be a stranger in a land that is not theirs, and shall serve them; and they shall afflict them four hundred years; And also that nation, whom they shall serve, will I judge: and afterward shall they come out with great substance. Genesis 15:13, 14.
Și i-a zis lui Abram: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a ei și îi va sluji; iar ei o vor asupri patru sute de ani. Dar și pe neamul acela, căruia îi vor sluji, îl voi judeca; și după aceea vor ieși cu mari bogății.” Geneza 15:13, 14.
In the book of Ezekiel, October 22, 1844 is typified by October 22, 573 BC. One date identifies the beginning of the investigative judgment and the other identifies the sounding of the Jubilee trumpet at both the beginning and the conclusion of the judgment process. Both dates align, and both identify a closed door. 1844 represents the closing of the door of the holy place, as Christ moved into the Most Holy Place. 573 BC identifies the close of human probation where the slaves of sin who have been redeemed are given their freedom, and a new earth to dwell in.
Mu gitabo cya Ezekiyeli, itariki ya 22 Ukwakira 1844 ishushanywa n’iya 22 Ukwakira 573 mbere ya Kristo. Imwe muri izo tariki igaragaza itangiriro ry’urubanza rw’iperereza, indi na yo ikagaragaza ivuzwa ry’inzamba ya Yubile haba mu itangiriro no ku musozo w’igikorwa cy’urubanza. Izo tariki zombi zirahuye, kandi zombi zigaragaza urugi rwafunzwe. 1844 ihagarariye gufungwa kw’urugi rw’Ahera, ubwo Kristo yimukiraga mu Ahera Cyane. 573 mbere ya Kristo igaragaza isoza ry’igihe cy’igeragezwa ry’abantu, aho imbata z’icyaha zacunguwe zihabwa umudendezo wazo, ndetse n’isi nshya yo kubamo.
And if he be not redeemed in these years, then he shall go out in the year of jubile, both he, and his children with him. For unto me the children of Israel are servants; they are my servants whom I brought forth out of the land of Egypt: I am the Lord your God. Leviticus 25:54, 55.
Iar dacă nu va fi răscumpărat în acești ani, atunci va ieși în anul jubileului, atât el, cât și copiii lui împreună cu el. Căci copiii lui Israel sunt slujitori ai Mei; ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Leviticul 25:54, 55.
Both October 22’s represent the closed door of the soon-coming Sunday law. The period of probation given to Adventism began in 1844 and ends at the soon-coming Sunday law, and the period of probation given to the United States also ends at the soon-coming Sunday law. Both endings align with October 22’s two witnesses of 2,300 years and two hundred and fifty years.
Ambele date de 22 octombrie reprezintă ușa închisă a legii duminicale care urmează să vină în curând. Perioada de probă acordată adventismului a început în 1844 și se încheie la legea duminicală care urmează să vină în curând, iar perioada de probă acordată Statelor Unite se încheie, de asemenea, la aceeași lege duminicală care urmează să vină în curând. Ambele încheieri se aliniază cu cei doi martori ai datei de 22 octombrie: cei 2.300 de ani și cei două sute cincizeci de ani.
The two hundred and fifty years that ends in the history between Raphia and Panium divides the period of the two battles into two symbolic numbers, which together possess their own peculiar meaning. Ten years after Raphia, meaning borderland and seven years before Panium which was a battle fought upon a plain and ended at a siege. Ten and seven as a symbol identify the dragon power upon several witnesses. 207 BC places Trump, the symbol of the earth beast in between verse eleven and fifteen of Daniel eleven prophetically preparing to speak as a dragon, as represented by the combination of the number ten and the number seven.
Istoria celor două sute cincizeci de ani care se încheie între Raphia și Panium împarte perioada celor două bătălii în două numere simbolice, care, împreună, posedă propria lor semnificație aparte. Zece ani după Raphia, care înseamnă ținut de hotar, și șapte ani înainte de Panium, care a fost o bătălie purtată pe o câmpie și încheiată printr-un asediu. Zece și șapte, ca simbol, identifică puterea balaurului pe temeiul mai multor mărturii. Anul 207 î.Hr. îl așază pe Trump, simbolul fiarei pământului, între versetele unsprezece și cincisprezece din Daniel 11, pregătindu-se profetic să vorbească asemenea unui balaur, așa cum este reprezentat prin combinația numărului zece și a numărului șapte.
Seventeen is also symbolic and it expands the history of Raphia to Panium beyond Panium and also before Raphia. Ptolemy IV Philopator reigned as king of Ptolemaic Egypt from 221 BC to 204 BC, and he defeated Antiochus Magnus at Raphia in 217 BC. Ptolemy began to reign before Raphia, and he reigned for ‘seventeen’ years. The number seventeen represents a historical period which begins prior to Raphia, and that extends beyond the battle of Panium and the siege of Sidon unto the close of human probation as represented by the year 330. The two-hundred-and-fifty-year prophecy for the period of the church of Smyrna began in the 64 and ended at the Edict of Milan and the marriage treaty of 313.
Șaptesprezece este, de asemenea, simbolic și extinde istoria de la Rafia la Paniu dincolo de Paniu și, de asemenea, înainte de Rafia. Ptolemeu al IV-lea Filopator a domnit ca rege al Egiptului ptolemaic din 221 î.Hr. până în 204 î.Hr. și l-a învins pe Antiohus Magnus la Rafia în 217 î.Hr. Ptolemeu a început să domnească înainte de Rafia și a domnit timp de „șaptesprezece” ani. Numărul șaptesprezece reprezintă o perioadă istorică ce începe înainte de Rafia și se extinde dincolo de bătălia de la Paniu și de asediul Sidonului până la încheierea timpului de probă al omenirii, așa cum este reprezentată de anul 330. Profeția de două sute cincizeci de ani pentru perioada bisericii din Smirna a început în anul 64 și s-a încheiat la Edictul de la Milano și la tratatul de căsătorie din 313.
Constantine the Great represents the history of the church of Pergamos, and that history began in 313 and ended in 538. The first ‘seventeen’ years after the conclusion of the two-hundred-and-fifty-year prophecy in 313 possesses three waymarks. 313 was the Edict of Milan, 321 was the first Sunday law and the division of the empire is marked in 330. 330 represents the final Sunday law which marks the close of human probation. The number seventeen therefore begins before Raphia and ends well after the military campaign of Panium and Sidon. Verse sixteen in Daniel eleven represents the Sunday law in the United States
Constantine cel Mare reprezintă istoria bisericii din Pergam, iar această istorie a început în 313 și s-a încheiat în 538. Primii „șaptesprezece” ani de după încheierea profeției de două sute cincizeci de ani, în 313, cuprind trei borne. În 313 a fost Edictul de la Milano, în 321 a fost prima lege duminicală, iar împărțirea imperiului este marcată în 330. Anul 330 reprezintă legea duminicală finală, care marchează închiderea timpului de probă al omenirii. Numărul șaptesprezece începe, așadar, înainte de Rafia și se încheie cu mult după campania militară de la Panium și Sidon. Versetul șaisprezece din Daniel unsprezece reprezintă legea duminicală din Statele Unite.
The Smyrna prophecy identifies the sign of the siege that is the very heart of Ezekiel’s warning message. The waymark that precedes the Sunday law, as represented by the two illustrations of the destruction of Jerusalem is the siege, but it is also the Edict of Milan, which begins the formation of the image of the beast.
Profeția Smirnei identifică semnul asediului care constituie însăși inima mesajului de avertizare al lui Ezechiel. Semnul de hotar care precedă legea duminicală, așa cum este reprezentat prin cele două ilustrații ale distrugerii Ierusalimului, este asediul, dar este, de asemenea, și Edictul de la Milano, care marchează începutul formării chipului fiarei.
At the siege a treaty marriage procession will occur. It is a fractal of the marriage procession that began with Reagan, as typified by Clovis in 496, but the final procession unto the marriage begins at the siege aligning with Justinian’s decree of 533, and with the Edict of Milan in 313. Both waymarks precede the Sunday law. 313 preceded the first Sunday law of 321, and the decree of 533 preceded the Sunday law at the third Counsel of Orleans in 538. Some type of legislation will fulfill the prophetic characteristics of both the decree of Justinian and the Edict of Milan, while some type of a symbolic treaty marriage will be put in place.
La asediu va avea loc o procesiune de căsătorie prin tratat. Ea este o fractală a procesiunii de căsătorie care a început cu Reagan, astfel cum este prefigurată de Clovis în 496, însă procesiunea finală spre căsătorie începe la asediu, aliniindu-se cu decretul lui Iustinian din 533 și cu Edictul de la Milano din 313. Ambele repere preced legea duminicală. Anul 313 a precedat prima lege duminicală din 321, iar decretul din 533 a precedat legea duminicală de la al treilea Conciliu de la Orléans din 538. Un anumit tip de legislație va împlini caracteristicile profetice atât ale decretului lui Iustinian, cât și ale Edictului de la Milano, în timp ce un anumit tip de căsătorie simbolică prin tratat va fi instituit.
When that decree is made it is too late to get ready, for the door of probation is closed upon the Protestant horn as surely as it closed at the first Passover in Egypt. Thereafter the Sunday law, the next waymark identifies not simply that the image of the beast has been fully formed, but also the enforcement of the mark of the beast. The Sunday law marks the end of probation for the Republican horn, the earth beast of Revelation thirteen as certainly as Pharaoh and his host died in the Red Sea after the Passover.
Când acel decret este dat, este prea târziu să te pregătești, căci ușa timpului de probă este închisă asupra cornului protestant, tot atât de sigur cum s-a închis la primul Paște în Egipt. După aceea, legea duminicală, următorul reper profetic, identifică nu doar faptul că icoana fiarei a fost pe deplin formată, ci și impunerea semnului fiarei. Legea duminicală marchează sfârșitul timpului de probă pentru cornul republican, fiara care se ridică din pământ din Apocalipsa treisprezece, tot atât de sigur cum Faraon și oastea lui au pierit în Marea Roșie după Paște.
The two hundred and fifty years that concludes in 207 BC identifies Donald Trump, as represented by Antiochus Magnus preparing for the upcoming campaign that begins on the plain of Panium and ends with the siege of Sidon. After the Battle of Panium, the Ptolemaic commander Scopas of Aetolia fled with about 10,000 surviving troops to the city of Sidon. Antiochus pursued him and laid ‘siege’ to Sidon. The Ptolemaic government in Alexandria sent a relief force, but it failed. Facing starvation, Scopas surrendered the city. Antiochus allowed Scopas to leave; Scopas later returned to Egypt, where he was eventually executed on charges of treason and embezzlement. The siege of Sidon completed Antiochus’s conquest of Coele-Syria after Panium.
Doi sute cincizeci de ani care se încheie în 207 î.Hr. îl identifică pe Donald Trump, așa cum este reprezentat prin Antiohus Magnus, pregătindu-se pentru campania ce urmează, care începe pe câmpia Paniumului și se încheie cu asediul Sidonului. După Bătălia de la Panium, comandantul ptolemaic Scopas din Etolia a fugit cu aproximativ 10.000 de soldați supraviețuitori în cetatea Sidonului. Antiohus l-a urmărit și a pus „asediu” Sidonului. Guvernul ptolemaic din Alexandria a trimis o forță de ajutor, dar aceasta a eșuat. Confruntându-se cu foametea, Scopas a predat cetatea. Antiohus i-a îngăduit lui Scopas să plece; Scopas s-a întors mai târziu în Egipt, unde în cele din urmă a fost executat sub acuzația de trădare și delapidare. Asediul Sidonului a desăvârșit cucerirea Celesiriei de către Antiohus după Panium.
Sister White identifies Uriah Smith’s book, Daniel and the Revelation as “God’s helping hand.” Smith identifies the two-step campaign of Antiochus in his commentary on verses fourteen and fifteen of Daniel eleven.
Sora White amenyekanisha igitabo cya Uriah Smith, Daniel and the Revelation, nk’“ukuboko gufasha kw’Imana.” Smith agaragaza igikorwa cy’Antiyokusi cy’ibyiciro bibiri mu busobanuro bwe ku mirongo ya cumi na kane n’iya cumi na gatanu byo muri Daniyeli cumi na rimwe.
“The tuition of the young king of Egypt was entrusted by the Roman Senate to M. Emilius Lepidus, who appointed Aristomenes, an old and experienced minister of that court, his guardian. His first act was to provide against the threatened invasion of the two confederated kings, Philip and Antiochus.
„Educația tânărului rege al Egiptului a fost încredințată de Senatul roman lui M. Emilius Lepidus, care l-a numit pe Aristomenes, un slujitor bătrân și încercat al acelei curți, tutorele său. Cel dintâi act al său a fost să ia măsuri împotriva amenințatei invazii a celor doi regi confederați, Filip și Antiohus.
“To this end he despatched Scopas, a famous general of AEtolia, then in the service of the Egyptians, into his native country to raise reinforcements for the army. Having equipped an army, he marched into Palestine and Coele-Syria (Antiochus being engaged in a war with Attalus in Lesser Asia), and reduced all Judea into subjection to the authority of Egypt.
„În acest scop, l-a trimis pe Scopas, un general vestit din Etolia, aflat atunci în slujba egiptenilor, în țara sa de origine, ca să strângă întăriri pentru armată. După ce a echipat o oaste, a mărșăluit în Palestina și Celesiria (Antioh fiind angajat într-un război cu Attalus în Asia Mică) și a adus întreaga Iudee sub stăpânirea autorității Egiptului.
“Thus affairs were brought into a posture for the fulfillment of the verse before us. For Antiochus, desisting from his war with Attalus at the dictation of the Romans, took speedy steps for the recovery of Palestine and Coele-Syria from the hands of the Egyptians. Scopas was sent to oppose him. Near the sources of the Jordan, the two armies met. [Panium] Scopas was defeated, pursued to Sidon, and there closely besieged. Three of the ablest generals of Egypt, with their best forces, were sent to raise the siege, but without success. At length Scopas meeting, in the gaunt and intangible specter of famine, a foe with whom he was unable to cope, was forced to surrender on the dishonorable terms of life only; whereupon he and his ten thousand men were suffered to depart, stripped and naked. Here was the taking of the most fenced cities by the king of the north; for Sidon was, both in its situation and its defenses, one of the strongest cities of those times. Here was the failure of the arms of the south to withstand, and the failure also of the people which the king of the south had chosen; namely, Scopas and his Aetolian forces.” Daniel and the Revelation, 257, 258.
„Astfel, lucrurile au fost aduse într-o stare potrivită pentru împlinirea versetului dinaintea noastră. Căci Antioh, încetând războiul său cu Attalus la porunca romanilor, a luat îndată măsuri pentru recucerirea Palestinei și a Cele-Siriei din mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să i se împotrivească. În apropierea izvoarelor Iordanului, cele două oștiri s-au întâlnit. [Panium] Scopas a fost înfrânt, urmărit până la Sidon și acolo strâns asediat. Trei dintre cei mai capabili generali ai Egiptului, împreună cu cele mai bune trupe ale lor, au fost trimiși să ridice asediul, dar fără izbândă. În cele din urmă, Scopas, întâlnind, în spectrul hidos și de neatins al foametei, un vrăjmaș cu care nu era în stare să se măsoare, a fost silit să se predea în condițiile rușinoase de a i se cruța numai viața; după care lui și celor zece mii de oameni ai săi li s-a îngăduit să plece, dezbrăcați și goi. Aici a fost cucerirea celor mai întărite cetăți de către împăratul de la miazănoapte; căci Sidonul era, atât prin așezarea sa, cât și prin fortificațiile sale, una dintre cele mai puternice cetăți ale acelor vremuri. Aici a fost eșecul armelor miazăzii de a se împotrivi și, de asemenea, eșecul poporului pe care împăratul de la miazăzi îl alesese; și anume, Scopas și oștile sale etoliene.” Daniel and the Revelation, 257, 258.
The two hundred and fifty years that concludes in 207 BC identifies Donald Trump. The two-hundred-and-fifty-year prophecy that ends at 313 with the treaty marriage of east and west, and the Edict of Milan is identifying the formation of the image of the beast in the United States. The church of Pergamos, which began in 313 represents the history where Christianity fell away through a compromise with the religion of paganism, in advance of the papal power taking the throne. Pergamos and the year 313, typifies the compromise that is represented by the formation of the image of the beast in the United States. It represents the compromise of Christianity and papal Rome, for the religion of Catholicism is nothing more or less than paganism disguised as a Christian institution. The two-hundred-and-fifty-year prophecy that began in 1776 and ends this year is also addressing the United States. Thus, all three two-hundred-and-fifty-year prophecies address some prophetic aspect of the earth beast of Revelation thirteen, and all three end within the prophetic lines represented by the number seventeen.
Cei două sute cincizeci de ani care se încheie în 207 î.Hr. îl identifică pe Donald Trump. Profeția de două sute cincizeci de ani care se încheie în 313, odată cu căsătoria prin tratat dintre est și vest și cu Edictul de la Milano, identifică formarea chipului fiarei în Statele Unite. Biserica din Pergam, care a început în 313, reprezintă perioada istorică în care creștinismul a apostaziat printr-un compromis cu religia păgânismului, înainte ca puterea papală să urce pe tron. Pergam și anul 313 prefigurează compromisul reprezentat de formarea chipului fiarei în Statele Unite. El reprezintă compromisul dintre creștinism și Roma papală, căci religia catolicismului nu este nimic mai mult sau mai puțin decât păgânism deghizat într-o instituție creștină. Profeția de două sute cincizeci de ani care a început în 1776 și se încheie în acest an se referă, de asemenea, la Statele Unite. Astfel, toate cele trei profeții de două sute cincizeci de ani se referă la un anumit aspect profetic al fiarei pământului din Apocalipsa treisprezece, iar toate trei se încheie în cadrul liniilor profetice reprezentate de numărul șaptesprezece.
The Sunday law is when the United States speaks as a dragon, and the speaking of a nation is the action of its legislative and judicial authorities.
Legea duminicală este momentul în care Statele Unite vorbesc ca un balaur, iar vorbirea unei națiuni este acțiunea autorităților ei legislative și judecătorești.
“The ‘speaking’ of the nation is the action of its legislative and judicial authorities.” The Great Controversy, 442.
„Vorbirea” națiunii este acțiunea autorităților sale legislative și judiciare. Tragedia veacurilor, 442.
Trump is neither a judicial or legislative authority, so the soon-coming Sunday law is accomplished by the Congress. Yet any action that provides support for the papal power, typifies the Sunday law. The decree of 533, and the edict of 313 identify the beginning of the period when the image of the beast is formed. The conclusion is the soon-coming Sunday law, and Jesus always illustrates the end with the beginning, so the action of Trump through an executive order that would provide any “concession” to the antichrist of Bible prophecy would represent the alpha of the movement that only ends at the omega, when the United States “shall so abjure the principles of its government as to enact a Sunday law.”
Trump nije ni sudska ni zakonodavna vlast, stoga predstojeći zakon o nedjelji ostvaruje Kongres. Ipak, svako djelovanje koje pruža potporu papinskoj vlasti predoznačuje zakon o nedjelji. Dekret iz 533. i edikt iz 313. označavaju početak razdoblja u kojem se oblikuje slika Zvijeri. Zaključak je predstojeći zakon o nedjelji, a Isus uvijek prikazuje svršetak početkom; stoga bi Trumpovo djelovanje putem izvršne uredbe koja bi pružila bilo kakav „ustupak” antikristu biblijskog proročanstva predstavljalo alfu pokreta koji završava tek na omegi, kada će Sjedinjene Države „tako odbaciti načela svoje vladavine da donesu zakon o nedjelji.”
“There are many, even of those engaged in this movement for Sunday enforcement, who are blinded to the results which will follow this action. They do not see that they are striking directly against religious liberty. There are many who have never understood the claims of the Bible Sabbath and the false foundation upon which the Sunday institution rests. Any movement in favor of religious legislation is really an act of concession to the papacy, which for so many ages has steadily warred against liberty of conscience. Sunday observance owes its existence as a so-called Christian institution to ‘the mystery of iniquity;’ and its enforcement will be a virtual recognition of the principles which are the very cornerstone of Romanism. When our nation shall so abjure the principles of its government as to enact a Sunday law, Protestantism will in this act join hands with popery; it will be nothing else than giving life to the tyranny which has long been eagerly watching its opportunity to spring again into active despotism.” Testimonies, volume 5, 711.
„Sunt mulți, chiar dintre cei angajați în această mișcare pentru impunerea duminicii, care sunt orbiți față de rezultatele ce vor urma acestei acțiuni. Ei nu văd că lovesc direct împotriva libertății religioase. Sunt mulți care nu au înțeles niciodată pretențiile Sabatului biblic și temelia falsă pe care se sprijină instituția duminicii. Orice mișcare în favoarea unei legislații religioase este, în realitate, un act de concesie făcut papalității, care, de atâtea veacuri, a purtat neîncetat război împotriva libertății de conștiință. Păzirea duminicii își datorează existența, ca pretinsă instituție creștină, «tainei fărădelegii»; iar impunerea ei va constitui o recunoaștere de fapt a principiilor care sunt însăși piatra de temelie a romanismului. Când națiunea noastră va lepăda astfel principiile guvernării sale, încât să adopte o lege duminicală, protestantismul, prin acest act, va da mâna cu papalitatea; aceasta nu va fi nimic altceva decât a da viață tiraniei care de multă vreme își pândește cu nerăbdare prilejul de a izbucni din nou într-un despotism activ.” Testimonies, volumul 5, 711.
Any “movement in favor of religious legislation is really an act of concession to the papacy,” and those movements occur in advance of the soon-coming Sunday law.
Orice „mişcare în favoarea legislației religioase este, în realitate, un act de concesie făcut papalității”, iar asemenea mișcări au loc înaintea legii duminicale care urmează să vină în curând.
“The decree enforcing the worship of this day is to go forth to all the world. In a limited degree, it has already gone forth. In several places the civil power is speaking with the voice of a dragon, just as the heathen king spoke to the Hebrew captives.” Signs of the Times, May 6, 1897.
„Decretul care impune închinarea în această zi trebuie să fie promulgat în toată lumea. Într-o măsură limitată, el a fost deja promulgat. În mai multe locuri, puterea civilă vorbește cu glas de balaur, întocmai cum a vorbit împăratul păgân către captivii evrei.” Signs of the Times, 6 mai 1897.
We will continue these things in the next article.
Vom continua aceste lucruri în articolul următor.